2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEOCHEÁT, -Ă, deocheați, -te, adj. 1. (În superstiții) Bolnav din cauza deochiului (1). 2. Fig. Indecent, necuviincios. ♦ Cu reputație proastă; compromis. ♦ Exagerat. [Pr.: de-o-.Var.: (reg.) diocheát, -ă adj.] – V. deochea.

DEOCHEÁT, -Ă, deocheați, -te, adj. 1. (În superstiții) Bolnav din cauza deochiului (1). 2. Fig. Indecent, necuviincios. ♦ Cu reputație proastă; compromis. ♦ Exagerat. [Pr.: de-o-.Var.: (reg.) diocheát, -ă adj.] – V. deochea.

deocheat2, ~ă a [At: ALECSANDRI, ap. GCR. II, 338 / V: ~et2, ~chiat2, dio~ / Pl: ~ați, ~e / E: deochea] 1 (În superstiții) Bolnav din cauza deochiului. 2 (Fig) Fermecat. 3 (Fig; d. lucruri) Stricat. 4 (Fig) Priceput. 5 (Cu sens hip.) Drăguț. 6 (Cu sens hip.) Nostim. 7 (Fig; imp) Exagerat. 8 (Fig) Caraghios. 9 (Fig) Ciudat. 10 (Fig; d. oameni) Cu reputație proastă Si: compromis. 11 (D. animale) Nărăvaș (din cauza deochiului). 12 (Îe) A bate ca într-un putinei ~ A încerca ceva în zadar.

deocheat1 sn [At: ALECSANDRI, T. 1043 / V: ~et1, ~chiat1 / Pl: ~uri / E: deochea] 1-4 Deochere (1-4). 5-6 Deochi1 (2-3).

DEOCHEÁT, -Ă, deocheați, -te, adj. 1. (În superstiții) Bolnav din cauza deochiului. (Atestat în forma regională diocheat) Iar capul cel diocheat Să rămîie luminat, Curat, de boală scăpat. ALECSANDRI, P. P. 10. 2. Fig. Indecent, necuviincios; decoltat, piperat, fără perdea. Trece peste toate glumele și frazele voastre, oricît de nesărate și deocheate sînt cîteodată. C. PETRESCU, A. R. 29. ♦ Cu reputație proastă; compromis, pătat. (Substantivat) Casa... era locul de întîlnire al lumii deocheaților și deșucheaților timpului. M. I. CARAGIALE, C. 133. 3. Fig. Exagerat. Să găsească două-trei mii de lei cu camătă mai puțin deocheată. C. PETRESCU, Î. II 138. Cît vei auzi că încep a croi cîte una [o minciună] mai deocheată, tu să mă tragi de mînica hainei. ODOBESCU, S. III 46. – Variantă: (regional) diocheát, -ă adj.

DEOCHEÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DEOCHEA și A SE DEOCHEA. 2) fig. (despre persoane) Care are o reputație proastă; compromis. 3) fig. (despre glume, vorbe) Care depășește limitele bunei-cuviințe; indecent. [Sil. de-o-cheat] /v. a deochea

deocheát, -ă adj. Bolnav de deochĭ. Compromis. O mincĭună deocheată, o mincĭună gogonată, patentă. Deocheatule! frumosule (iron. saŭ serios). – În vest -chĭát. În est, pop. diochét, -chétă. Cp. cu boghet.

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A dăuna sănătății, succesului sau bunăstării cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi (2). ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: de-o-.Var.: diocheá vb. I] – Din deochi.

DIOCHEÁ vb. I v. deochea.

DIOCHEÁT, -Ă adj. v. deocheat.

DIOCHEÁT, -Ă adj. v. deocheat.

DIOCHEÁT, -Ă adj. v. deocheat.

deochea [At: BIBLIA (1688) 147/1 / V: deochi, ~chia, ~oichea, dio~ / P: de-o~ / Pzi: deochi / E: deochi] 1 vt (În superstiții) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2-3 vr A se îmbolnăvi de deochi1 (2-3). 4 vr (D. vreme) A se strica.

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi. ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: -de-o-.Var.: diocheá, vb. I.] – Din deochi.

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A vătăma sănătatea (sau bunăstarea) cuiva printr-o privire rea, invidioasă, mirată (de frumusețea, calitățile, succesul cuiva). Știi, cred că m-a deocheat omul acela. GALAN, Z. R. 97. E un copil minune. Mi-a crescut pe neștiute chiar subt ochi. Doamne, numai să nu mi-l deochi! CAMIL PETRESCU, T. III 392. Ce de mai cavaleri plăcuți se uită la d-voastră... De nu v-ar deochea! ALECSANDRI, T. 309. ◊ Absol. Ochiul ce deoache La el să nu cate. TEODORESCU, P. P. 366. ◊ Refl. S-a oprit în prag și a scuipat ușor într-o parte ca să nu mă deochi. SADOVEANU, N. F. 22. [Baba] lă purcelul, îl scaldă... îl strînge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache, odorul! CREANGĂ, P. 76. 2. Refl. Fig. (Despre vreme) A se strica. Deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită... – Așa-i că s-a deocheat vremea? zise unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 30.

A SE DEOCHEÁdeóchi intranz. (în superstiții) A se îmbolnăvi de deochi. [Sil. de-o-chea] /Din deochi

A DEOCHEÁ deóchi tranz. A face să se deoache. [Sil. de-o-chea] /Din deochi

deochià v. 1. a fermeca cu privirea: să nu deoachie copilașul CR.; 2. fig. a se face mai rău: s’a deochiat vremea CR. [V. deochiu].

deochiat a. 1. fermecat prin deochiu (se zice și despre vacile cari nu stau la muls și nu primesc vițelul); 2. fig. frumos, nostim: deochiatule! 3; pop. ce bate la ochi: deochiat prin excluzivismul său; 4. fam. enorm, exagerat: încep a croi câte una mai deochiată.

deóchĭ, a -cheá v. tr. (de și ochĭ.Deóchĭ, deochĭ, deoáche, deochém, deocheáțĭ, deoáche; deocheám; deocheáĭ, -cheáșĭ, -ché; să deoáche; deochind). Farmec, îmbolnăvesc, fac să decadă aruncînd o privire rea, invidioasă, de mirare ș.a.: nu te uita așa mult la copil să nu-l deochĭ! V. refl. Mă îmbolnăvesc, încep să decad din cauza deochĭuluĭ. Fig. Mă compromit, perd prestigiu. Fac regrese, merg spre răŭ: timpu se deoache. – În vest a 2-chĭa. În Mold. sud dióchĭ, diochét, a diocheá, în nord a dioché. Cp. cu trunchez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deocheát adj. m., pl. deocheáți; f. sg. deocheátă, pl. deocheáte

deocheá (a ~) (de-o-chea) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. deóchi, 3 deoáche, 1 pl. deochém, 2 pl. deocheáți; conj. prez. 1 și 2 sg. să deóchi, 3 să deoáche; ger. deochínd; part. deocheát

arată toate definițiile

Intrare: deocheat
deocheat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deocheat
  • deocheatul
  • deocheatu‑
  • deochea
  • deocheata
plural
  • deocheați
  • deocheații
  • deocheate
  • deocheatele
genitiv-dativ singular
  • deocheat
  • deocheatului
  • deocheate
  • deocheatei
plural
  • deocheați
  • deocheaților
  • deocheate
  • deocheatelor
vocativ singular
plural
diocheat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diocheat
  • diocheatul
  • diocheatu‑
  • diochea
  • diocheata
plural
  • diocheați
  • diocheații
  • diocheate
  • diocheatele
genitiv-dativ singular
  • diocheat
  • diocheatului
  • diocheate
  • diocheatei
plural
  • diocheați
  • diocheaților
  • diocheate
  • diocheatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deochea
  • silabație: de-o-chea
verb (VT101)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deochea
  • deochere
  • deocheat
  • deocheatu‑
  • deochind
  • deochindu‑
singular plural
  • deoache
  • deocheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deochi
(să)
  • deochi
  • deocheam
  • deocheai
  • deocheasem
a II-a (tu)
  • deochi
(să)
  • deochi
  • deocheai
  • deocheași
  • deocheaseși
a III-a (el, ea)
  • deoache
(să)
  • deoache
  • deochea
  • deoche
  • deochease
plural I (noi)
  • deochem
(să)
  • deochem
  • deocheam
  • deochearăm
  • deocheaserăm
  • deocheasem
a II-a (voi)
  • deocheați
(să)
  • deocheați
  • deocheați
  • deochearăți
  • deocheaserăți
  • deocheaseți
a III-a (ei, ele)
  • deoache
(să)
  • deoache
  • deocheau
  • deochea
  • deocheaseră
verb (VT101)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diochea
  • diochere
  • diocheat
  • diocheatu‑
  • diochind
  • diochindu‑
singular plural
  • dioache
  • diocheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diochi
(să)
  • diochi
  • diocheam
  • diocheai
  • diocheasem
a II-a (tu)
  • diochi
(să)
  • diochi
  • diocheai
  • diocheași
  • diocheaseși
a III-a (el, ea)
  • dioache
(să)
  • dioache
  • diochea
  • dioche
  • diochease
plural I (noi)
  • diochem
(să)
  • diochem
  • diocheam
  • diochearăm
  • diocheaserăm
  • diocheasem
a II-a (voi)
  • diocheați
(să)
  • diocheați
  • diocheați
  • diochearăți
  • diocheaserăți
  • diocheaseți
a III-a (ei, ele)
  • dioache
(să)
  • dioache
  • diocheau
  • diochea
  • diocheaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deocheat diocheat

  • 1. în superstiții Bolnav din cauza deochiului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Iar capul cel diocheat Să rămîie luminat, Curat, de boală scăpat. ALECSANDRI, P. P. 10.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Fără perdea.
    exemple
    • Trece peste toate glumele și frazele voastre, oricît de nesărate și deocheate sînt cîteodată. C. PETRESCU, A. R. 29.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Cu reputație proastă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: compromis (adj.) pătat un exemplu
      exemple
      • (și) substantivat Casa... era locul de întîlnire al lumii deocheaților și deșucheaților timpului. M. I. CARAGIALE, C. 133.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Să găsească două-trei mii de lei cu camătă mai puțin deocheată. C. PETRESCU, Î. II 138.
        surse: DLRLC
      • Cît vei auzi că încep a croi cîte una [o minciună] mai deocheată, tu să mă tragi de mînica hainei. ODOBESCU, S. III 46.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi deochea
    surse: DEX '98 DEX '09

deochea diochea

  • 1. tranzitiv în superstiții A dăuna sănătății, succesului sau bunăstării cuiva printr-o privire rea sau invidioasă.
    surse: DEX '09 DLRLC 6 exemple
    exemple
    • Știi, cred că m-a deocheat omul acela. GALAN, Z. R. 97.
      surse: DLRLC
    • E un copil minune. Mi-a crescut pe neștiute chiar subt ochi. Doamne, numai să nu mi-l deochi! CAMIL PETRESCU, T. III 392.
      surse: DLRLC
    • Ce de mai cavaleri plăcuți se uită la d-voastră... De nu v-ar deochea! ALECSANDRI, T. 309.
      surse: DLRLC
    • absolut Ochiul ce deoache La el să nu cate. TEODORESCU, P. P. 366.
      surse: DLRLC
    • reflexiv S-a oprit în prag și a scuipat ușor într-o parte ca să nu mă deochi. SADOVEANU, N. F. 22.
      surse: DLRLC
    • reflexiv [Baba] lă purcelul, îl scaldă... îl strînge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache, odorul! CREANGĂ, P. 76.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se îmbolnăvi de deochi.
    surse: DEX '09
    • 2.1. figurat (Despre vreme) A se strica.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strica un exemplu
      exemple
      • Deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită... – Așa-i că s-a deocheat vremea? zise unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 30.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • deochi
    surse: DEX '98 DEX '09