deocheat², ~ă a [At: ALECSANDRI, ap. GCR. II, 338 / V: ~et², ~chiat², dio~ / Pl: ~ați, ~e / E: deochea] 1 (În superstiții) Bolnav din cauza deochiului. 2 (Fig) Fermecat. 3 (Fig; d. lucruri) Stricat. 4 (Fig) Priceput. 5 (Cu sens hip.) Drăguț. 6 (Cu sens hip.) Nostim. 7 (Fig; imp) Exagerat. 8 (Fig) Caraghios. 9 (Fig) Ciudat. 10 (Fig; d. oameni) Cu reputație proastă Si: compromis. 11 (D. animale) Nărăvaș (din cauza deochiului). 12 (Îe) A bate ca într-un putinei ~ A încerca ceva în zadar.

deocheat¹ sn [At: ALECSANDRI, T. 1043 / V: ~et¹, ~chiat¹ / Pl: ~uri / E: deochea] 1-4 Deochere (1-4). 5-6 Deochi¹ (2-3).

DEOCHEAT, -Ă, deocheați, -te, adj. 1. (În superstiții) Bolnav din cauza deochiului. (Atestat în forma regională diocheat) Iar capul cel diocheat Să rămîie luminat, Curat, de boală scăpat. ALECSANDRI, P. P. 10. 2. Fig. Indecent, necuviincios; decoltat, piperat, fără perdea. Trece peste toate glumele și frazele voastre, oricît de nesărate și deocheate sînt cîteodată. C. PETRESCU, A. R. 29. ♦ Cu reputație proastă; compromis, pătat. (Substantivat) Casa... era locul de întîlnire al lumii deocheaților și deșucheaților timpului. M. I. CARAGIALE, C. 133. 3. Fig. Exagerat. Să găsească două-trei mii de lei cu camătă mai puțin deocheată. C. PETRESCU, Î. II 138. Cît vei auzi că încep a croi cîte una [o minciună] mai deocheată, tu să mă tragi de mînica hainei. ODOBESCU, S. III 46. – Variantă: (regional) diocheat, -ă adj.

DEOCHEAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DEOCHEA și A SE DEOCHEA. 2) fig. (despre persoane) Care are o reputație proastă; compromis. 3) fig. (despre glume, vorbe) Care depășește limitele bunei-cuviințe; indecent. [Sil. de-o-cheat] /v. a deochea

deocheát, -ă adj. Bolnav de deochĭ. Compromis. O mincĭună deocheată, o mincĭună gogonată, patentă. Deocheatule! frumosule (iron. saŭ serios). – În vest -chĭát. În est, pop. diochét, -chétă. Cp. cu boghet.

deochet², ~ă a vz deocheat² corectat(ă)

deochet¹ sn vz deocheat¹

deochiat¹ sn vz deocheat¹

deochiat², ~ă a vz deocheat²

diochet, ~ă a vz deocheat

deochiat a. 1. fermecat prin deochiu (se zice și despre vacile cari nu stau la muls și nu primesc vițelul); 2. fig. frumos, nostim: deochiatule! 3; pop. ce bate la ochi: deochiat prin excluzivismul său; 4. fam. enorm, exagerat: încep a croi câte una mai deochiată.

deocheat adj. m., pl. deocheați; f. sg. deocheată, pl. deocheate

DEOCHEAT adj. v. deșănțat, imoral, impudic, indecent, interlop, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, suspect, trivial, vulgar.

deocheat adj. v. DEȘĂNȚAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. INTERLOP. NECUVIINCIOS. NERUȘINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. SUSPECT. TRIVIAL. VULGAR.

deocheát, -ă, deocheați, -te, adj. Fermecat, vrăjit, îmbolnăvit. (Sec. XVI). – Din deochia.

deocheat, -ă, deocheați, -te, adj. – Fermecat, vrăjit, îmbolnăvit. ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Din deochia (MDA).