14 definiții pentru decoltat
din care- explicative (10)
- morfologice (1)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECOLTAT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (Fam.) Indecent, necuviincios. – V. decolta.
decoltat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decolta] 1-2 Decoltare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
decoltat2, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, III, 3 / Pl: ~ați, ~e / E: decolta] 1-2 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare). 3-4 (D. oameni) Care poartă haine cu decolteu (prea mare). 5 (Fig) Indecent.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOLTAT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (Fam.) Indecent, necuviincios. – Din fr. décolleté.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DECOLTAT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre veșminte) Răscroit la gît în așa fel încît să rămînă descoperită o parte din piept, din umeri, uneori și din spate; (despre persoane, mai ales despre femei) care poartă astfel de veșminte. Atîrnau... [portrete] ale bunicelor decoltate în crinolină. DUMITRIU, B. F. 44. Amîndoi în ținută de seară, ea decoltată purtînd o rochie de culoarea vinului roș-negru. CAMIL PETRESCU, T. I 89. E o femeie tînără, în rochie albă de seară... foarte decoltată. SEBASTIAN, T. 232. [Îi] șade foarte bine decoltată. VLAHUȚĂ, O. A. III 68. 2. Fig. Indecent, necuviincios; fără perdea. Glume decoltate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOLTAT, -Ă adj. 1. (Despre haine) Care lasă descoperită o parte a pieptului, a umerilor (uneori și a spatelui); cu decolteu. ♦ (Despre femei) Care poartă haine, rochii decoltate. 2. (Fig.) Indecent, necuviincios. [Cf. fr. décolleté].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOLTAT, -Ă adj. 1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare). ◊ (despre femei) care poartă asemenea haine. 2. (fam.) indecent, necuviincios, impudic. (< fr. décolleté)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DECOLTAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre obiecte de îmbrăcăminte) Care are decolteu (mare). 2) (despre persoane) Care este îmbrăcat în haine cu decolteu (mare). 3) fig. Care este lipsit de decență; nerușinat; impudic; indecent. Glumă ~tă. /v. a decolta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decoltat a. 1. descoperit, la gât și la umeri; 2. fig. deschis, liber în expresiuni.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*decoltát, -ă adj. (fr. décolleté). Cu gîtu și umeriĭ neacoperițĭ de rochie: damă decoltată. Care nu acopere gîtu și umeriĭ: rochie decoltată. Fig. Liber în expresiunĭ, imoral: nuvelă decoltată. Adv. În mod decoltat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decoltat adj. m., pl. decoltați; f. sg. decoltată, pl. decoltate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DECOLTAT adj. v. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decoltat adj. v. DEȘĂNȚAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUȘINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. TRIVIAL. VULGAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
decoltat, -ă, decoltați, -te adj. (d. limbaj, glume etc.) obscen
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
decoltat, decoltatăadjectiv
- 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Atîrnau... [portrete] ale bunicelor decoltate în crinolină. DUMITRIU, B. F. 44. DLRLC
- Amîndoi în ținută de seară, ea decoltată purtînd o rochie de culoarea vinului roș-negru. CAMIL PETRESCU, T. I 89. DLRLC
- E o femeie tînără, în rochie albă de seară... foarte decoltată. SEBASTIAN, T. 232. DLRLC
- [Îi] șade foarte bine decoltată. VLAHUȚĂ, O. A. III 68. DLRLC
-
- 2. Fără perdea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00sinonime: impudic indecent necuviincios
- Glume decoltate. DLRLC
-
etimologie:
- decolta DEX '09
- décolleté DEX '98 DN