3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dela prep. indică începutul sau punctul de plecare: dela nașterea lui Crist, dela București.

de sf [At: PSALT. 239 / Pl: dele / E: vsl дѣло] 1 (Înv) Treabă. 2 (Îrg) Afacere. 3 (Îrg; îe) A da (sau a intra) într-o (ori în) ~ A o păți. 4 (Reg; spc) Ceartă. 5 (Înv) Dosar cu acte referitoare la o anumită problemă Si: (înv) delcă (1). 6 (Înv; îe) A pune (ceva) la ~ A da uitării. 7 (Înv) Acțiune judiciară Si: proces, (înv) delcă (2).

DÉLĂ, dele, s. f. (Învechit) 1. Acțiune judiciară, proces, cauză (3). Dela lui moș Neculcea de fel nu era încurcată. La TDRG. ◊ Expr. A da în (sau într-o) delă = a intra în bucluc. 2. Dosar. Mă primblu și eu pintre cele dele cum dă dumnezău. ALECSANDRI, T. I 65. Vulpe? ciocoi... hrăpitor... molie de dulapuri cu dele afumate. id. T. 1344. ◊ Expr. A pune (ceva) la delă = a da uitării, a pune la dosar.

DÉLĂ, dele, s. f. (Înv.) 1. Acțiune judiciară, proces, cauză (3).Expr. A da în (sau într-o) delă = a intra în bucluc. 2. Dosar. – Rus. delo.

Crusca (Academia dela) f. celebră academie fundată în sec. XVI la Florența pentru perfecționarea limbei italiene.

dele f. pl. od. Mold. dosar: dulapuri cu dele afumate AL. [Rus. DĬELO, act].

délă f., pl. e (rus. dĕlo, pl. dĕla, afacere, proces, d. vsl. dĕlo, dĕla, lucru, lucrare, d. dĕlati, a lucra, dĕti-deždon, dĕĭati-dĕĭon, a face, a pune. V. deletnic, nă-dejde, nedeĭe, în-deletnicesc, rogo-dele, zdelcă). Vechĭ. Dosar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÉLĂ s. v. acțiune, cauză, judecată, proces.

de s. v. ACȚIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. PROCES.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

délă (déle),s. f.1. Dosar. – 2. Pricină în curs de judecată. – 3. Teanc de hîrtii, dosar. – Var. (înv.) deală, s. f. (treabă; afacere). Sl. dĕlo „operă, lucrare, lucru făcut”, de la dĕti „a face” (Cihac, II, 93), cf. rus. djelo (Tiktin; Candrea). Înv.Der. delar, s. m. (înv., arhivar); deletnic, adj. (sîrguincios, silitor), cf. sb. delatnik „muncitor”; îndelete, adv. (în locuțiunea pe îndelete), a cărei formație este puțin clară (după Scriban, s-ar explica plecîndu-se de la reprezentanta lat. libitum); îndeletnici, vb. refl. (a-și petrece timpul, a se ocupa, a se dedica), cf. Drăganu, Dacor., V, 347-52.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Del/a, -anu, -u v. Nedelea I 3, 5.

Intrare: Dela
nume propriu (I3)
  • Dela
Intrare: de la
compus
  • de la
prepoziție (I12)
  • dela
Intrare: delă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • de
  • dela
plural
  • dele
  • delele
genitiv-dativ singular
  • dele
  • delei
plural
  • dele
  • delelor
vocativ singular
plural

delă învechit

  • 1. Acțiune judiciară, cauză.
    exemple
    • Dela lui moș Neculcea de fel nu era încurcată. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A da în (sau într-o) delă = a intra în bucluc.
      surse: DLRLC
  • surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Mă primblu și eu pintre cele dele cum dă dumnezău. ALECSANDRI, T. I 65.
      surse: DLRLC
    • Vulpe? ciocoi... hrăpitor... molie de dulapuri cu dele afumate. ALECSANDRI, T. 1344.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A pune (ceva) la delă = a da uitării, a pune la dosar.
      surse: DLRLC

etimologie: