definit², ~ă a [At: LM / Pl: ~iți, ~e / E: defini] 1 (D. lucruri, noțiuni, concepte) Ale cărui însușiri proprii sunt determinate printr-o definiție. 2 (D. cuvinte) Explicat. 3 Stabilit cu precizie. 4 Determinat exact. 5 Prezentat. 6 (D. persoane, obiecte sau fenomene) Ale cărui trăsături caracteristice sunt evidențiate. 7 Caracterizat. 8 (Grm; îs) Articol ~ Articol hotărât. 9 (Grm; înv; îe) Săvârșitul ~ Perfect compus.

definit¹ sn [At: DER. II, 39 / Pl: ~uri / E: defini] 1-5 Definire (1-5). 6 (Pex) Conturare. 7 (Pex) Distingere. 8 (Pex) Prezentare. 9 Definire (9). 10 Caracterizare.

DEFINIT, -Ă, definiți, -te, adj. 1. (Despre un cuvînt, o noțiune) Căruia i s-a dat o definiție. 2. Hotărît, precizat. Atitudine definită. ◊ (Gram.) Articol definit = articol hotărît.

DEFINIT, -Ă adj. 1. Care a fost cuprins într-o definiție. ♦ Explicit, hotărît, precizat. ◊ (Gram.) Articol definit = articol hotărît. 2. (Bot.; despre organe) Care prezintă o creștere limitată. [< defini, cf. fr. défini].

DEFINIT, -Ă adj. 1. (despre cuvinte, noțiuni) explicat; precizat. ♦ (lingv.) articol ~ = articol care, atașat substantivului, arată că obiectul denumit de acesta este cunoscut, individualizat; articol hotărât. 2. (bot.; despre organe) cu o creștere limitată. (< definit)

DEFINIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DEFINI. 2) gram.: Articol ~ articol hotărât. /v. a defini

definit a. 1. determinat, explicat; 2. Gram. articolul l, le, a și modurile personale.

*definít, -ă adj. Explicat, determinat, precizat: cuvînt, termin bine definit. Gram. Se zice despre articulu -l, le, a și despre modurile personale. Adv. În mod definit.

defina vt vz defini

defini [At: NEGULICI / V: ~na / Pzi: ~esc, 3 și (înv) ~fine / E: fr définir, lat definire] 1 vt (C.i. lucruri, noțiuni, concepte) A determina printr-o formulă precisă însușirile proprii. 2-3 vt A (formula sau) a enunța o definiție. 4 vt (Pex) A stabili cu precizie. 5 vt (Pex) A determina exact. 6 vt (Pex) A contura. 7-8 vtr A (se) distinge. 9 vt A prezenta. 10 vt A evidenția trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. 11-12 vtr A (se) caracteriza.

DEFINI, definesc, vb. IV. Tranz. A da o definiție; a stabili, a delimita, a lămuri, a preciza. Procurorul observase pe figuri și simțise, în atmosferă, ceva suspect, pe care nici el singur nu-l putuse defini. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 350. ◊ Refl. Se poate spune fără exagerare că tipurile lui Caragiale se definesc în fiecare vorbă a lor, căci fiecare vorbă conține o trăsătură caracteristică. IBRĂILEANU, S. 59. – Prez. ind. și: (învechit, prin confuzie cu verbele de conjugarea I) definez (ODOBESCU, S. II 68) vb. I.

DEFINI vb. IV. tr. A da o definiție. ♦ A preciza, a delimita. ♦ refl. A se autocaracteriza. [< fr. définir, it., lat. definire].

DEFINI vb. I. tr. a da o definiție; a explica sensurile unui cuvânt, ale unei noțiuni. ◊ a determina, a preciza, a delimita; a caracteriza pe cineva. II. refl. a se autocaracteriza. (< fr. définir, lat. definire)

A SE DEFINI mă ~esc intranz. (despre persoane) A se caracteriza pe sine însuși. /<fr. définir, lat. definire

A DEFINI ~esc tranz. 1) (concepte, noțiuni) A determina printr-o formulă concisă, indicând ansamblul de caractere specifice; a prevedea cu o definiție. 2) A stabili cu exactitate; a preciza; a delimita; a determina. 3) (cuvinte) A descrie, stabilind sensurile. 4) (persoane, lucruri) A descrie, indicând trăsăturile esențiale; a caracteriza. /<fr. définir, lat. definire

definì v. 1. a face cunoscut caracterul, calitățile unei persoane sau natura, atributele unui lucru; 2. a preciza sensul unei vorbe.

*definésc v. tr. (lat. dé-finire. V. finesc). Daŭ o definițiune: a defini triunghĭu. Precizez, descriŭ caracteru: a defini o persoană.

definit adj. m., pl. definiți; f. sg. definită, pl. definite

defini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. definesc, 3 sg. definește, imperf. 1 defineam; conj. prez. 1 sg. să definesc, 3 să definească

defini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. definesc, imperf. 3 sg. definea; conj. prez. 3 să definească

defini vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. definesc, imperf. 3 sg. definea; conj. prez. 3 sg. și pl. definească

DEFINIT adj. 1. v. determinat. 2. v. hotărât.

DEFINIT adj. 1. determinat, precizat, stabilit. (Un aspect bine ~.) 2. (GRAM.) enclitic, hotărît. (Articol ~.)

Definit ≠ indefinit, nedefinit

DEFINI vb. 1. v. caracteriza. 2. a se autocaracteriza, a se autodefini, a se caracteriza. (Se ~ veridic în memoriile sale.) 3. v. determina.

DEFINI vb. 1. a caracteriza. (Nu știu cum să-l ~ pe X.) 2. a se autocaracteriza, a se autodefini, a se caracteriza. (Se ~ veridic în memoriile sale.) 3. a determina, a preciza, a stabili, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietățile unui metal.)