2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEDÁT, -Ă, dedați, -te, adj. 1. (Construit cu prep. „cu”, „la”, sau cu un verb la conjunctiv sau la infinitiv) Deprins, obișnuit. 2. (Construit cu prep. „la” sau cu dativul) Care se ocupă cu..., înclinat la...; consacrat... – V. deda.

DEDÁT, -Ă, dedați, -te, adj. 1. (Construit cu prep. „cu”, „la”, sau cu un verb la conjunctiv sau la infinitiv) Deprins, obișnuit. 2. (Construit cu prep. „la” sau cu dativul) Care se ocupă cu..., înclinat la...; consacrat... – V. deda.

dedat2, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 62 / Pl: ~ați, ~e / E: deda] 1 Care a căpătat un obicei, o deprindere Si: deprins, obișnuit. 2 Care este sortit pentru ceva. 3 (D. plante și animale) Aclimatizat. 4 Consacrat unei activități, unei idei sau unei îndeletniciri anume. 5 Care se încumetă la ceva. 6 Care se îndeletnicește cu ceva. 7 Care se lasă în voia a ceva. 8 Care este atras de ceva. 9 Care și-a format un obicei rău. 10 Care a comis acțiuni reprobabile. 11 Care este în stare a face ceva. 12 (Reg; d. animale) Dresat.

dedat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deda] 1-12 Dedare (1-12).

DEDÁT, -Ă, dedați, -te, adj. 1. (Construit cu prep. «cu», «la» sau cu un verb la conjunctiv sau infinitiv) Obișnuit, deprins. Îl bătea și un țînc de doisprezece ani, dacă era isteț și dedat la vicleșuguri. GALACTION, O. I 298. Ei, sărmanii, nu-s dedați Cu traiul prin străini! NECULUȚĂ, Ț. D. 100. Îs catane tinerele, Nu-s dedați la drumuri grele. ALECSANDRI, P. P. 296. 2. (Construit cu prep. «la» sau cu dativul) Care se ocupă cu..., înclinat la...; consacrat, dedicat. Cînd dimineața te vei scula și nu vei ști ce să mănînci și unde să te ascunzi de datornici, te încredințez că atunce vei avea prea puțin mintea dedată la învățătură. KOGĂLNICEANU, S. 216.

DEDÁ, dedáu, vb. I. Refl. 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica la ceva. ♦ A se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi. – Din lat. dedere (după da2).

DEDÁ, dedáu, vb. I. Refl. 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica la ceva. ♦ A se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi. – Din lat. dedere (după da2).

deda [At: DOSOFTEI, PS. 176/3 / Pzi: ~áu și (reg) ~déz / E: lat dedere (refăcut după da)] 1 vr (D. oameni; Udp „cu”) A-i intra (cuiva) în obicei (prin repetare) Si: a se deprinde, a se familiariza, a se învăța, a se obișnui. 2 vt (Îrg; îe) A-i fi (ceva) ~t A-i fi (ceva) sortit. 3 vr (Spc; îvr; d. plante și animale) A se aclimatiza. 4 vr (Cu determinări în dativ sau introduse prin pp „la”) A se consacra unei activități, unei idei, unei pasiuni Si: a se dedica. 5 vr (Îvr) A se încumeta. 6 vr (Asr; d. oameni) A se îndeletnici. 7 vr (Îvr) A se lăsa cuprins de ceva. 8 vr (D. oameni; urmat de determinări în cazul Dativ) A fi atras de ceva. 9-10 vrt (Udp „la”) (A lua sau) a face să ia un obicei rău Si: a (se) nărăvi. 11 vr A comite fapte, acțiuni (reprobabile) Si: a se preta. 12 vr A fi în stare de ceva Si: a se preta. 13 vt (Reg; c.i. animale) A dresa.

DEDÁ, dedáu, vb. I. Refl. 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se adapta (la ceva), a se acomoda. Încetul cu încetul li s-au dedat ochii cu strălucirea. RETEGANUL, P. II 15. După ce șezu acolo cîteva zile mai dedîndu-se cu lumea... plecă, luîndu-și calul cu sine. ISPIRESCU, L. 148. Bate-l, doamne, cui nu-i place Gura de fată bărnace, Că nici mie nu-mi plăcea, Pîn’nu m-am dedat cu ea Dac-am prins a mă deda, N-a fost cap de-a o lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 382. 2. (Construit cu prep. «la» sau cu dativul) A se da cu tot dinadinsul; a se consacra, a se dedica la ceva. De ce nu s-ar deda el la un asemenea studiu? MACEDONSKI, O. III 87. Nu se prea dedeau la învățătură de carte. CARAGIALE, O. III 162. ♦ A face ceva rău în mod regulat, a se nărăvi. Esmeralda: Ce să observ? Berbecaru: Tipii suspecți, care se dedau la tot felul de comicării grave? CAMIL PETRESCU, T. III 317. Mulți dintre cei de la trenurile regimentare... se dedau la un jaf rece. id. U. N. 291.

DEDÁ vb. I. refl. 1. A se deprinde, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica pentru ceva. ♦ A se nărăvi. [Cf. lat. dedere, după da].

DEDÁ vb. refl. 1. a se deprinde, a se familiariza (cu), a se acomoda. 2. a se consacra, a se dedica. ◊ a se nărăvi. (< lat. dedere)

A SE DEDÁ mă ~u intranz. 1) A se da din obișnuință. 2) A prinde poftă de ceva (rău); a se nărăvi. /<lat. dedere

dedà v. 1. a se da cu totul la ceva: s’a dedat la studii; 2. a se deprinde: era dedat la rele. [Lat. DEDARE].

dedáŭ (mă), a -á v. refl. (d. daŭ). Vest. Mă deprind, mă acomodez: s’a dedat cu suferința. Neol. (lat. dédere). Mă daŭ, mă aplic: s’a dedat studiilor (saŭ la studiĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dedá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dedáu, 1 pl. ne dedắm, 2 pl. vă dedáți, 3 pl. se dedáu, imperf. 3 sg. se dedá, m.m.c.p. 1 sg. mă dedásem, 1 pl. ne dedáserăm; conj. prez. 3 să se dedeá; imper. neg. 2 sg. nu te dedá, 2 pl. nu vă dedáți

dedá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dedáu; conj. prez. 3 sg. și pl. dedeá

dedau, -dea 3 conj. (aor. neîntrebuințat).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEDÁT adj. aclimatizat, acomodat, deprins, familiarizat, obișnuit. (Un om ~ într-un mediu nou.)

DEDAT adj. acomodat, deprins, familiarizat, obișnuit. (Un om ~ într-un mediu nou.)

DEDÁ vb. v. consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina.

deda vb. v. CONSACRA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. ÎNCHINA.

arată toate definițiile

Intrare: dedat
dedat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dedat
  • dedatul
  • dedatu‑
  • deda
  • dedata
plural
  • dedați
  • dedații
  • dedate
  • dedatele
genitiv-dativ singular
  • dedat
  • dedatului
  • dedate
  • dedatei
plural
  • dedați
  • dedaților
  • dedate
  • dedatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deda
verb (V95)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deda
  • dedare
  • dedat
  • dedatu‑
  • dedând
  • dedându‑
singular plural
  • dedă
  • dedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dedau
(să)
  • dedau
  • dedam
  • dedai
  • dedasem
a II-a (tu)
  • dedai
(să)
  • dedai
  • dedai
  • dedași
  • dedaseși
a III-a (el, ea)
  • dedă
(să)
  • dedea
  • deda
  • dedă
  • dedase
plural I (noi)
  • dedăm
(să)
  • dedăm
  • dedam
  • dedarăm
  • dedaserăm
  • dedasem
a II-a (voi)
  • dedați
(să)
  • dedați
  • dedați
  • dedarăți
  • dedaserăți
  • dedaseți
a III-a (ei, ele)
  • dedau
(să)
  • dedea
  • dedau
  • deda
  • dedaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dedat

  • 1. Construit cu prepoziție „cu”, „la”, sau cu un verb la conjunctiv sau la infinitiv:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deprins obișnuit attach_file 3 exemple
    exemple
    • Îl bătea și un țînc de doisprezece ani, dacă era isteț și dedat la vicleșuguri. GALACTION, O. I 298.
      surse: DLRLC
    • Ei, sărmanii, nu-s dedați Cu traiul prin străini! NECULUȚĂ, Ț. D. 100.
      surse: DLRLC
    • Îs catane tinerele, Nu-s dedați la drumuri grele. ALECSANDRI, P. P. 296.
      surse: DLRLC
  • 2. (Construit cu prepoziție „la” sau cu dativul) Care se ocupă cu..., înclinat la...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: consacrat dedicat attach_file un exemplu
    exemple
    • Cînd dimineața te vei scula și nu vei ști ce să mănînci și unde să te ascunzi de datornici, te încredințez că atunce vei avea prea puțin mintea dedată la învățătură. KOGĂLNICEANU, S. 216.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi deda
    surse: DEX '98 DEX '09

deda

  • 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda.
    exemple
    • Încetul cu încetul li s-au dedat ochii cu strălucirea. RETEGANUL, P. II 15.
      surse: DLRLC
    • După ce șezu acolo cîteva zile mai dedîndu-se cu lumea... plecă, luîndu-și calul cu sine. ISPIRESCU, L. 148.
      surse: DLRLC
    • Bate-l, doamne, cui nu-i place Gura de fată bărnace, Că nici mie nu-mi plăcea, Pîn’nu m-am dedat cu ea Dac-am prins a mă deda, N-a fost cap de-a o lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 382.
      surse: DLRLC
  • 2. A se consacra, a se dedica la ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: consacra dedica attach_file 2 exemple
    exemple
    • De ce nu s-ar deda el la un asemenea studiu? MACEDONSKI, O. III 87.
      surse: DLRLC
    • Nu se prea dedeau la învățătură de carte. CARAGIALE, O. III 162.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: nărăvi attach_file 2 exemple
      exemple
      • Esmeralda: Ce să observ? Berbecaru: Tipii suspecți, care se dedau la tot felul de comicării grave? CAMIL PETRESCU, T. III 317.
        surse: DLRLC
      • Mulți dintre cei de la trenurile regimentare... se dedau la un jaf rece. CAMIL PETRESCU, U. N. 291.
        surse: DLRLC

etimologie: