17 definiții pentru deda


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEDÁ, dedáu, vb. I. Refl. 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica la ceva. ♦ A se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi. – Din lat. dedere (după da2).

DEDÁ, dedáu, vb. I. Refl. 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica la ceva. ♦ A se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi. – Din lat. dedere (după da2).

deda [At: DOSOFTEI, PS. 176/3 / Pzi: ~áu și (reg) ~déz / E: lat dedere (refăcut după da)] 1 vr (D. oameni; Udp „cu”) A-i intra (cuiva) în obicei (prin repetare) Si: a se deprinde, a se familiariza, a se învăța, a se obișnui. 2 vt (Îrg; îe) A-i fi (ceva) ~t A-i fi (ceva) sortit. 3 vr (Spc; îvr; d. plante și animale) A se aclimatiza. 4 vr (Cu determinări în dativ sau introduse prin pp „la”) A se consacra unei activități, unei idei, unei pasiuni Si: a se dedica. 5 vr (Îvr) A se încumeta. 6 vr (Asr; d. oameni) A se îndeletnici. 7 vr (Îvr) A se lăsa cuprins de ceva. 8 vr (D. oameni; urmat de determinări în cazul Dativ) A fi atras de ceva. 9-10 vrt (Udp „la”) (A lua sau) a face să ia un obicei rău Si: a (se) nărăvi. 11 vr A comite fapte, acțiuni (reprobabile) Si: a se preta. 12 vr A fi în stare de ceva Si: a se preta. 13 vt (Reg; c.i. animale) A dresa.

DEDÁ, dedáu, vb. I. Refl. 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se adapta (la ceva), a se acomoda. Încetul cu încetul li s-au dedat ochii cu strălucirea. RETEGANUL, P. II 15. După ce șezu acolo cîteva zile mai dedîndu-se cu lumea... plecă, luîndu-și calul cu sine. ISPIRESCU, L. 148. Bate-l, doamne, cui nu-i place Gura de fată bărnace, Că nici mie nu-mi plăcea, Pîn’nu m-am dedat cu ea Dac-am prins a mă deda, N-a fost cap de-a o lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 382. 2. (Construit cu prep. «la» sau cu dativul) A se da cu tot dinadinsul; a se consacra, a se dedica la ceva. De ce nu s-ar deda el la un asemenea studiu? MACEDONSKI, O. III 87. Nu se prea dedeau la învățătură de carte. CARAGIALE, O. III 162. ♦ A face ceva rău în mod regulat, a se nărăvi. Esmeralda: Ce să observ? Berbecaru: Tipii suspecți, care se dedau la tot felul de comicării grave? CAMIL PETRESCU, T. III 317. Mulți dintre cei de la trenurile regimentare... se dedau la un jaf rece. id. U. N. 291.

DEDÁ vb. I. refl. 1. A se deprinde, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica pentru ceva. ♦ A se nărăvi. [Cf. lat. dedere, după da].

DEDÁ vb. refl. 1. a se deprinde, a se familiariza (cu), a se acomoda. 2. a se consacra, a se dedica. ◊ a se nărăvi. (< lat. dedere)

A SE DEDÁ mă ~u intranz. 1) A se da din obișnuință. 2) A prinde poftă de ceva (rău); a se nărăvi. /<lat. dedere

dedà v. 1. a se da cu totul la ceva: s’a dedat la studii; 2. a se deprinde: era dedat la rele. [Lat. DEDARE].

dedáŭ (mă), a -á v. refl. (d. daŭ). Vest. Mă deprind, mă acomodez: s’a dedat cu suferința. Neol. (lat. dédere). Mă daŭ, mă aplic: s’a dedat studiilor (saŭ la studiĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dedá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dedáu, 1 pl. ne dedắm, 2 pl. vă dedáți, 3 pl. se dedáu, imperf. 3 sg. se dedá, m.m.c.p. 1 sg. mă dedásem, 1 pl. ne dedáserăm; conj. prez. 3 să se dedeá; imper. neg. 2 sg. nu te dedá, 2 pl. nu vă dedáți

dedá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dedáu; conj. prez. 3 sg. și pl. dedeá

dedau, -dea 3 conj. (aor. neîntrebuințat).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEDÁ vb. v. consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina.

DEDA vb. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăța, a (se) obișnui, (reg.) a (se) hîrsi. (S-a ~ ușor în noul mediu.)

deda vb. v. CONSACRA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. ÎNCHINA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dedá (dedáu, dedát), vb.1. A se dedica, a se consacra. – 2. A se obișnui, a se familiariza. Origine incertă. Se consideră în general ca reprezentant direct al lat. dedĕre, prin intermediul unei var. vulg. *dedāre (Pușcariu 493; Candrea-Dens., 472; REW 2511; Candrea; Rosetti, I, 167) nu este însă atestat uzul său popular, sau anterior sec. XIX. După Tiktin și Scriban, ar fi formație neol., pe baza lui da. Cel de al doilea sens pare a autoriza mai curînd prima opinie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dedá, dedau, vb. refl. – A se obișnui, a se acomoda. – Lat. dedere „a da, a trimite; a (se) dedica” (DEX, MDA), prin var. vulg. *dedare (Pușcariu, CDDE, Rosetti, cf. DER; Șăineanu); din a da „a oferi” (< lat. dare) (Scriban).

Intrare: deda
verb (V95)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deda
  • dedare
  • dedat
  • dedatu‑
  • dedând
  • dedându‑
singular plural
  • dedă
  • dedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dedau
(să)
  • dedau
  • dedam
  • dedai
  • dedasem
a II-a (tu)
  • dedai
(să)
  • dedai
  • dedai
  • dedași
  • dedaseși
a III-a (el, ea)
  • dedă
(să)
  • dedea
  • deda
  • dedă
  • dedase
plural I (noi)
  • dedăm
(să)
  • dedăm
  • dedam
  • dedarăm
  • dedaserăm
  • dedasem
a II-a (voi)
  • dedați
(să)
  • dedați
  • dedați
  • dedarăți
  • dedaserăți
  • dedaseți
a III-a (ei, ele)
  • dedau
(să)
  • dedea
  • dedau
  • deda
  • dedaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deda

  • 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda.
    exemple
    • Încetul cu încetul li s-au dedat ochii cu strălucirea. RETEGANUL, P. II 15.
      surse: DLRLC
    • După ce șezu acolo cîteva zile mai dedîndu-se cu lumea... plecă, luîndu-și calul cu sine. ISPIRESCU, L. 148.
      surse: DLRLC
    • Bate-l, doamne, cui nu-i place Gura de fată bărnace, Că nici mie nu-mi plăcea, Pîn’nu m-am dedat cu ea Dac-am prins a mă deda, N-a fost cap de-a o lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 382.
      surse: DLRLC
  • 2. A se consacra, a se dedica la ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: consacra dedica 2 exemple
    exemple
    • De ce nu s-ar deda el la un asemenea studiu? MACEDONSKI, O. III 87.
      surse: DLRLC
    • Nu se prea dedeau la învățătură de carte. CARAGIALE, O. III 162.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: nărăvi 2 exemple
      exemple
      • Esmeralda: Ce să observ? Berbecaru: Tipii suspecți, care se dedau la tot felul de comicării grave? CAMIL PETRESCU, T. III 317.
        surse: DLRLC
      • Mulți dintre cei de la trenurile regimentare... se dedau la un jaf rece. CAMIL PETRESCU, U. N. 291.
        surse: DLRLC

etimologie: