2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECOLÁRE, decolări, s. f. Acțiunea de a decola și rezultatul ei. – V. decola.

DECOLÁRE, decolări, s. f. Acțiunea de a decola și rezultatul ei. – V. decola.

decolare sf [At: DL / Pl: ~lări / E: decola] Desprindere a unei aeronave de pământ sau de suprafața apei și începere a zborului Si: decolat1.

DECOLÁRE, decolări, s. f. Acțiunea de a decola.

DECOLÁRE s.f. Acțiunea de a decola și rezultatul ei. [< decola].

DECOLÁRE s. f. 1. acțiunea de a decola. 2. separare chirurgicală a două planuri tisulare. ◊ execuție capitală prin tăierea gâtului cu sabia. 3. desprindere a unei mase de roci de fundamentul lor imediat. (< decola)

DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A se desprinde de pământ sau de pe suprafața unei ape și a-și lua zborul. – Din fr. décoller.

DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A se desprinde de pământ sau de pe suprafața unei ape și a-și lua zborul. – Din fr. décoller.

decola vi [At: DL / Pzi: ~lez / E: fr décoller] (D. aeronave) A se desprinde de pământ sau de suprafața apei și a începe să zboare.

DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre avioane sau hidroavioane) A se desprinde de sol (respectiv de pe suprafața apei) și a-și lua zborul; a se ridica în văzduh. Avionul a decolat la ora patru.

DECOLÁ vb. I. intr. A dezlipi, a desprinde. ♦ (Despre avioane) A se desprinde de pământ și a-și lua zborul. [< fr. décoller].

DECOLÁ vb. intr. 1. a dezlipi, a desprinde. 2. (despre aeronave) a se desprinde de sol sau de apă și a-și lua zborul. 3. (fam.) a se dezlipi; a pleca. (< fr. décoller)

A DECOLÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre aeronave) A se ridica în aer; a-și lua zborul. /<fr. décoller

*decoléz v. intr. (fr. décoller, a dezlipi). Mă înalț, plec (vorbind de un avion).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decoláre s. f., g.-d. art. decolắrii; pl. decolắri

decoláre s. f., g.-d. art. decolării; pl. decolări

decolá (a ~) vb., ind. prez. 3 decoleáză

decolá vb., ind. prez. 1 sg. decoléz, 3 sg. și pl. decoleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

decolá (decoléz, decolát), vb. – A-și lua zborul un avion. Fr. décoller.Der. decolaj, s. n., din fr. décollage.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DECOLARE fază de zbor a unei aeronave care după rulajul pe sol se desprinde și se ridică în aer în vederea efectuării zborului. Decolarea se consideră încheiată la atingerea altitudinii de 15 m pentru aviația civilă și 25 m pentru aviația militară și a unei viteze care să permită executarea unr manevre în aer în deplină siguranță a zborului. Decolarea poate fi: lungă (necesitând o distanță de rulare mare, impusă de tipul aeronavei, puterea motoarelor, greutatea aeronavei etc.), scurtă (pe distanțe relativ mici, realizată de avioanele de vânătoare și vânătoare-interceptare cu ajutorul unor fuze pentru a ajunge mai repede la altitudinea necesară ducerii luptei și de avioanele ambarcate pe portavioane, cu ajutorul unor catapulte și fuzee, din cauza pistelor foarte scurte) și verticală, desprindere de pe pământ a elicopterelor și avioanelor cu decolare-aterizare verticală, de pe loc, fără rulaj prealabil, care la elicoptere se realizează cu ajutorul uneia sau mai multor elice prin crearea forței portante, iar la avioane cu ajutorul motoarelor reactive dispuse astfel încât la comandă modifică direcția de orientare, desprinderea de pământ fiind datorată forței de reacție, după decolare motoarele revenind în poziție orizontală pentru zborul orizontal, la aterizare modificându-și din nou poziția.

arată toate definițiile

Intrare: decolare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decolare
  • decolarea
plural
  • decolări
  • decolările
genitiv-dativ singular
  • decolări
  • decolării
plural
  • decolări
  • decolărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decola
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decola
  • decolare
  • decolat
  • decolatu‑
  • decolând
  • decolându‑
singular plural
  • decolea
  • decolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decolez
(să)
  • decolez
  • decolam
  • decolai
  • decolasem
a II-a (tu)
  • decolezi
(să)
  • decolezi
  • decolai
  • decolași
  • decolaseși
a III-a (el, ea)
  • decolea
(să)
  • decoleze
  • decola
  • decolă
  • decolase
plural I (noi)
  • decolăm
(să)
  • decolăm
  • decolam
  • decolarăm
  • decolaserăm
  • decolasem
a II-a (voi)
  • decolați
(să)
  • decolați
  • decolați
  • decolarăți
  • decolaserăți
  • decolaseți
a III-a (ei, ele)
  • decolea
(să)
  • decoleze
  • decolau
  • decola
  • decolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decolare

  • 1. Acțiunea de a decola și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: aterizare
  • 2. Separare chirurgicală a două planuri tisulare.
    surse: MDN '00
    • 2.1. Execuție capitală prin tăierea gâtului cu sabia.
      surse: MDN '00
  • 3. Desprindere a unei mase de roci de fundamentul lor imediat.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • vezi decola
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

decola

etimologie: