13 definiții pentru decola

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A se desprinde de pământ sau de pe suprafața unei ape și a-și lua zborul. – Din fr. décoller.

DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A se desprinde de pământ sau de pe suprafața unei ape și a-și lua zborul. – Din fr. décoller.

decola vi [At: DL / Pzi: ~lez / E: fr décoller] (D. aeronave) A se desprinde de pământ sau de suprafața apei și a începe să zboare.

DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre avioane sau hidroavioane) A se desprinde de sol (respectiv de pe suprafața apei) și a-și lua zborul; a se ridica în văzduh. Avionul a decolat la ora patru.

DECOLÁ vb. I. intr. A dezlipi, a desprinde. ♦ (Despre avioane) A se desprinde de pământ și a-și lua zborul. [< fr. décoller].

DECOLÁ vb. intr. 1. a dezlipi, a desprinde. 2. (despre aeronave) a se desprinde de sol sau de apă și a-și lua zborul. 3. (fam.) a se dezlipi; a pleca. (< fr. décoller)

A DECOLÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre aeronave) A se ridica în aer; a-și lua zborul. /<fr. décoller

*decoléz v. intr. (fr. décoller, a dezlipi). Mă înalț, plec (vorbind de un avion).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!decola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decolez, 3 decolea; conj. prez. 1 sg. să decolez, 3 să decoleze (Decolez imediat, a spus pilotul. Avionul decolează imediat.)

decola (a ~) vb., ind. prez. 3 decolea

decolá vb., ind. prez. 1 sg. decoléz, 3 sg. și pl. decoleáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

decolá (decoléz, decolát), vb. – A-și lua zborul un avion. Fr. décoller.Der. decolaj, s. n., din fr. décollage.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

decola, decolez v. i. (deț.) a evada.

Intrare: decola
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decola
  • decolare
  • decolat
  • decolatu‑
  • decolând
  • decolându‑
singular plural
  • decolea
  • decolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decolez
(să)
  • decolez
  • decolam
  • decolai
  • decolasem
a II-a (tu)
  • decolezi
(să)
  • decolezi
  • decolai
  • decolași
  • decolaseși
a III-a (el, ea)
  • decolea
(să)
  • decoleze
  • decola
  • decolă
  • decolase
plural I (noi)
  • decolăm
(să)
  • decolăm
  • decolam
  • decolarăm
  • decolaserăm
  • decolasem
a II-a (voi)
  • decolați
(să)
  • decolați
  • decolați
  • decolarăți
  • decolaserăți
  • decolaseți
a III-a (ei, ele)
  • decolea
(să)
  • decoleze
  • decolau
  • decola
  • decolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decola, decolezverb

  • 1. Desprinde, dezlipi. DN
    • 1.1. (Despre aeronave) A se desprinde de pământ sau de pe suprafața unei ape și a-și lua zborul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      antonime: ateriza
      • format_quote Avionul a decolat la ora patru. DLRLC
  • 2. familiar A se dezlipi. MDN '00
    sinonime: pleca
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.