2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBLOCÁRE, deblocări, s. f. Acțiunea de a debloca și rezultatul ei. – V. debloca.

DEBLOCÁRE, deblocări, s. f. Acțiunea de a debloca și rezultatul ei. – V. debloca.

deblocare sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~cări / E: debloca] 1 Înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație Si: deblocat1 (1), degajare. 2 Repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini Si: deblocat1 (2). 3 Ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești Si: deblocat1 (3). 4 Scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei Si: deblocat1 (4).

DEBLOCÁRE, deblocări, s. f. Acțiunea de a debloca.

DEBLOCÁRE s.f. Acțiunea de a debloca și rezultatul ei. [< debloca].

DEBLOCÁRE s. f. acțiunea de a debloca. ◊ suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conținut mintal. (< debloca)

*deblocáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a debloca.

DEBLOCÁ, deblochez, vb. I. Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației. ♦ A repune în funcțiune un mecanism blocat. 2. A scoate de sub blocare bani, produse etc. 3. A scoate un ofițer din cadrul activ al armatei. – Din fr. débloquer.

debloca vt [At: ORBONAȘ, MEC. 259 / Pzi: ~chez / E: fr débloquer] 1 (C.i. artere de circulație) A înlătura obstacolele pentru a face din nou liber, circulabil Si: a curăța, a degaja. 2 (C.i. mecanisme, mașini sau părți ale acestora) A repune în mișcare, în stare de funcționare Si: a desțepeni. 3 (C.i. sume de bani sau alte valori bănești) A ridica interdicția de a folosi în mod liber. 4 (Iuz; i. c. ofițeri) A scoate din cadrele active ale armatei.

DEBLOCÁ, deblochez, vb. I. Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației. ♦ A pune, a aduce o mașină, un aparat blocat etc. în stare de funcționare. 2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești. 3. A scoate un ofițer din cadrul activ al armatei. – Din fr. débloquer.

DEBLOCÁ, deblochez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la artere de comunicații) A înlătura obstacolele, îngrămădirile (de oameni, de sloiuri de gheață, de vagoane etc.) și a face din nou liber, circulabil; a degaja, a curăța. Spărgătoarele de gheață deblochează Dunărea. ♦ (Cu privire la mașini, aparate, părți sau organe ale lor) A da posibilitatea să se miște, să nu mai fie înțepenit; a desțepeni, a descleșta. 2. (Cu privire la bani sau la valori bănești) A elibera de sub blocare, a lăsa liber, la dispoziția deținătorului. Sume deblocate pentru investiții. 3. (În trecut, cu privire la funcționari de stat, în special ofițeri) A îndepărta din serviciu sau a pensiona înainte de termenul legal.

DEBLOCÁ vb. I. tr. 1. A da la o parte, a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja. ♦ A despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.) ♦ A desțepeni (mașini, aparate). 2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești. 3. A scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari). [P.i. -chez și deblóc. / < fr. débloquer].

DEBLOCÁ vb. tr. 1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja. ◊ a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.). ◊ a desțepeni (mașini, aparate). 2. a scoate de sub blocare bani, valori bancare. 3. a scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari). (< fr. débloquer)

A DEBLOCÁ ~chéz tranz. 1) (artere de comunicație) A elibera de obstacole (pentru a repune în circulatie); a degaja. 2) tehn. (mașini, instalații blocate) A repune în funcțiune. 3) ec. (sume de bani sau valori bănești blocate) A repune în circulație. /<fr. débloquer

*deblochéz, a - v. tr. (fr. débloquer). Liberez de blocadă, despresor. A debloca un corp de funcționarĭ, a-ĭ scoate la pensie pe ceĭ bătrânĭ ca să înainteze ceĭ tinerĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deblocáre (de-blo-) s. f., g.-d. art. deblocắrii; pl. deblocắri

deblocáre s. f. (sil. -blo-) → blocare

deblocá (a ~) (de-blo-) vb., ind. prez. 3 deblocheáză

deblocá vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. deblochéz, 3 sg. și pl. deblocheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEBLOCÁRE s. 1. degajare, eliberare. (~ a unui drum înzăpezit.) 2. (MIL.) despresurare. (~ a unei cetăți asediate.)

DEBLOCARE s. 1. degajare, eliberare. (~ a unui drum înzăpezit.) 2. (MIL.) despresurare. (~ a unei cetăți asediate.)

arată toate definițiile

Intrare: deblocare
deblocare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deblocare
  • deblocarea
plural
  • deblocări
  • deblocările
genitiv-dativ singular
  • deblocări
  • deblocării
plural
  • deblocări
  • deblocărilor
vocativ singular
plural
Intrare: debloca
  • silabație: de-blo-ca info
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debloca
  • deblocare
  • deblocat
  • deblocatu‑
  • deblocând
  • deblocându‑
singular plural
  • deblochea
  • deblocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deblochez
(să)
  • deblochez
  • deblocam
  • deblocai
  • deblocasem
a II-a (tu)
  • deblochezi
(să)
  • deblochezi
  • deblocai
  • deblocași
  • deblocaseși
a III-a (el, ea)
  • deblochea
(să)
  • deblocheze
  • debloca
  • deblocă
  • deblocase
plural I (noi)
  • deblocăm
(să)
  • deblocăm
  • deblocam
  • deblocarăm
  • deblocaserăm
  • deblocasem
a II-a (voi)
  • deblocați
(să)
  • deblocați
  • deblocați
  • deblocarăți
  • deblocaserăți
  • deblocaseți
a III-a (ei, ele)
  • deblochea
(să)
  • deblocheze
  • deblocau
  • debloca
  • deblocaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deblocare

  • 1. Acțiunea de a debloca și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: degajare despresurare eliberare
    • 1.1. Suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conținut mintal.
      surse: MDN '00

etimologie:

  • vezi debloca
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

debloca

  • 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: curăța degaja elibera antonime: bloca attach_file un exemplu
    exemple
    • Spărgătoarele de gheață deblochează Dunărea.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.)
      surse: DN sinonime: despresura
    • 1.2. A repune în funcțiune un mecanism blocat.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: descleșta desțepeni
  • 2. A scoate de sub blocare bani, produse etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Sume deblocate pentru investiții.
      surse: DLRLC
  • 3. A scoate un ofițer din cadrul activ al armatei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pensiona
  • comentariu Prezent indicativ și: debloc.
    surse: DN

etimologie: