2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

deblocáre sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~cắri / E: debloca] 1 Înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație Si: deblocat1 (1), degajare. 2 Repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini Si: deblocat1 (2). 3 Ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești Si: deblocat1 (3). 4 Scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei Si: deblocat1 (4).

DEBLOCÁRE, deblocări, s. f. Acțiunea de a debloca și rezultatul ei. – V. debloca.

DEBLOCÁRE, deblocări, s. f. Acțiunea de a debloca și rezultatul ei. – V. debloca.

DEBLOCÁRE, deblocări, s. f. Acțiunea de a bloca.

deblocáre (de-blo-) s. f., g.-d. art. deblocắrii; pl. deblocắri

deblocáre s. f. (sil. -blo-) → blocare

DEBLOCÁRE s. 1. degajare, eliberare. (~ a unui drum înzăpezit.) 2. (MIL.) despresurare. (~ a unei cetăți asediate.)

DEBLOCÁRE s.f. Acțiunea de a debloca și rezultatul ei. [< debloca].

DEBLOCÁRE s. f. acțiunea de a debloca. ◊ suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conținut mintal. (< debloca)

*deblocáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a debloca.

deblocá vt [At: ORBONAȘ, MEC. 259 / Pzi: ~chez / E: fr débloquer] 1 (C. i. artere de circulație) A înlătura obstacolele pentru a face din nou liber, circulabil Si: a curăța, a degaja. 2 (C. i. mecanisme, mașini sau părți ale acestora) A repune în mișcare, în stare de funcționare Si: a desțepeni. 3 (C. i. sume de bani sau alte valori bănești) A ridica interdicția de a folosi în mod liber. 4 (Iuz; i. c. ofițeri) A scoate din cadrele active ale armatei.

DEBLOCÁ, deblochez, vb. I. Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației. ♦ A repune în funcțiune un mecanism blocat. 2. A scoate de sub blocare bani, produse etc. 3. A scoate un ofițer din cadrul activ al armatei. – Din fr. débloquer.

DEBLOCÁ, deblochez, vb. I. Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației. ♦ A pune, a aduce o mașină, un aparat blocat etc. în stare de funcționare. 2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești. 3. A scoate un ofițer din cadrul activ al armatei. – Din fr. débloquer.

DEBLOCÁ, deblochez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la artere de comunicații) A înlătura obstacolele, îngrămădirile (de oameni, de sloiuri de gheață, de vagoane etc.) și a face din nou liber, circulabil; a degaja, a curăța. Spărgătoarele de gheață deblochează Dunărea. ♦ (Cu privire la mașini, aparate, părți sau organe ale lor) A da posibilitatea să se miște, să nu mai fie înțepenit; a desțepeni, a descleșta. 2. (Cu privire la bani sau la valori bănești) A elibera de sub blocare, a lăsa liber, la dispoziția deținătorului. Sume deblocate pentru investiții. 3. (În trecut, cu privire la funcționari de stat, în special ofițeri) A îndepărta din serviciu sau a pensiona înainte de termenul legal.

deblocá (a ~) (de-blo-) vb., ind. prez. 3 deblocheáză

deblocá vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. deblochéz, 3 sg. și pl. deblocheáză

DEBLOCÁ vb. 1. a degaja, a elibera. (A ~ un drum înzăpezit.) 2. (MIL.) a despresura. (A ~ un oraș asediat.)

DEBLOCÁ vb. I. tr. 1. A da la o parte, a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja. ♦ A despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.) ♦ A desțepeni (mașini, aparate). 2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești. 3. A scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari). [P.i. -chez și deblóc. / < fr. débloquer].

DEBLOCÁ vb. tr. 1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja. ◊ a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.). ◊ a desțepeni (mașini, aparate). 2. a scoate de sub blocare bani, valori bancare. 3. a scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari). (< fr. débloquer)

Intrare: debloca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debloca deblocare deblocat deblocând singular plural
deblochea deblocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deblochez (să) deblochez deblocam deblocai deblocasem
a II-a (tu) deblochezi (să) deblochezi deblocai deblocași deblocaseși
a III-a (el, ea) deblochea (să) deblocheze debloca deblocă deblocase
plural I (noi) deblocăm (să) deblocăm deblocam deblocarăm deblocaserăm, deblocasem*
a II-a (voi) deblocați (să) deblocați deblocați deblocarăți deblocaserăți, deblocaseți*
a III-a (ei, ele) deblochea (să) deblocheze deblocau debloca deblocaseră
Intrare: deblocare
deblocare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deblocare deblocarea
plural deblocări deblocările
genitiv-dativ singular deblocări deblocării
plural deblocări deblocărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)