36 de definiții pentru deal (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deal[1] sn [At: (a. 1660-1680) GCR I, 178/18 / Pl: ~uri, (înv) ~ure / E: vsl дѧл] 1 Formă de relief rotunjită de înălțime medie (între 200 și 800 m). 2 (Îlav; îoc la vale) Pe ~ (sau spre ~) ori la ~ În urcuș. 3 (Îlpp) La ~ de... Mai sus de... 4 (Îlpp) De către ~ Din sus. 5 (Fam; îe) Dă la ~, dă la vale Încearcă toate posibilitățile. 6 (Pfm) Greu la ~, greu la vale Oricum încerci, e tot greu. 7 (Pfm) Ce mai (sau ce tot) la ~, la vale E inutil să mai discutăm. 8 (Îae) Să spunem lucrurilor pe nume. 9 (Pop; îe) A umbla și-n ~ și-n vale sau A sui în ~, a coborî în vale A umbla peste tot (pentru a găsi pe cineva sau ceva). 10 (Pop; îe) Mai e un ~ și-o vale Mai sunt multe dificultăți. 11 (Îe) A trecut ~ul A pierdut ocazia. 12 (Îae) A reușit să treacă de ce-a fost mai greu. 13 (Pop; îe) A nu ști nici (la) ~, nici (la) vale A fi nepriceput. 14 (Pop; îe) A se face cât ~ul A se supăra foarte tare. 15 (Mol; îe) Parcă aduce picioarele de după ~ Se spune despre o persoană care merge alene. 16 (Reg; îe) A fi ~ și noapte (sau ~ și ceață) înaintea ochilor A nu putea suferi pe cineva. 17-18 (Pop; îe) ~ cu ~ se întâlnește, dar (încă) om cu om Se spune (cu ocazia unei întâlniri neașteptate sau) în speranța unei revederi posibile. 19 (Csc) Zonă deluroasă. 20 (Îvp) Pădure. 21 (Pop) Pământ arabil. 22 Podgorie așezată în zonă deluroasă. modificată

  1. dealdeal, fiind monosilabic — Ladislau Strifler

DEAL, dealuri, s. n. 1. Formă de relief pozitivă cu înălțime nu prea mare (sub 1000 m). ◊ Loc. adv. La deal = în sensul urcușului, în sus. ◊ Loc. prep. (De) la deal de... = mai sus de..., în sus de... ◊ Expr. (Fam.) Dă la deal, dă la vale = se silește în toate chipurile, încearcă toate posibilitățile. Greu la deal și greu la vale = oricum faci, e tot greu. Ce mai la deal, la vale = a) ce să mai lungim vorba de pomană, ce mai încoace și încolo, e inutil să mai discutăm; b) să spunem lucrurilor pe nume. Deal cu deal se întâlnește, dar (încă) om cu om, se spune cu ocazia unei întâlniri neașteptate sau în nădejdea unei revederi posibile. 2. (Reg.) Regiune de vii; vie, podgorie. ◊ Zonă a ogoarelor. – Din sl. dĕlŭ.

DEAL, dealuri, s. n. 1. Formă de relief pozitivă care se prezintă ca o ridicătură a scoarței pământului mai mică decât muntele, dar mai mare decât colina. ◊ Loc. adv. La deal = în sensul urcușului, în sus. ◊ Loc. prep. (De) la deal de... = mai sus de..., în sus de... ◊ Expr. (Fam.) Dă la deal, dă la vale = se silește în toate chipurile, încearcă toate posibilitățile. Greu la deal și greu la vale = oricum faci, e tot greu. Ce mai la deal, la vale = a) ce să mai lungim vorba de pomană, ce mai încoace și încolo, e inutil să mai discutăm; b) să spunem lucrurilor pe nume. Deal cu deal se întâlnește, dar (încă) om cu om, se spune cu ocazia unei întâlniri neașteptate, sau în nădejdea unei revederi posibile. 2. (Reg.) Regiune de vii; vie, podgorie. ◊ Zonă a ogoarelor. – Din sl. dĕlŭ.

DEAL, dealuri, s. n. 1. Formă de relief mai mică decît muntele dar mai mare decît movila. Unii, izbutind să urce buza dealului, se prăbușeau deodată, străpunși de gloanțe. CAMILAR, N. I 49. Dealurile aspre se deșiră către zare – cu coamele înălbite. SAHIA, N. 119. Dincolo de gard, în toate părțile, dealuri rotunde, cu dumbrăvi pe coamă. VLAHUȚĂ, O. A. 424. ◊ (În toponimie) Dealul Feleacului. Dealul Cucului.Dealurile Baraoltului... trimit Oltului un foarte ciudat afluent. BOGZA, C. O. 208. ◊ Loc. adv. (În opoziție cu la vale) La deal = în sus, urcînd. La deal, urca o haraba plină de saci, trasă de un căluț răblăgit. CAMILAR, N. I 113. Au mers așa în lungul Bistriței la deal, încet, pe drum de moină. SADOVEANU, B. 115. A plecat băiatul șontîc-șontîc înapoi la deal, către asfințit, unde scăpăta luna. CARAGIALE, P. 62. ◊ Loc. prep. (În opoziție cu în jos de...) (De) la deal de... = mai sus de..., în sus de..., din sus de... Au adus vătăjeii și feciorii cu nepusă-masă pe oameni – și i-au pus să are pe-o bucată de loc gunoios, la deal de tîrg. SADOVEANU, O. VII 276. Ne suim pe munte la deal de casa ei cîte cu o bucată de răzlog în mînă. CREANGĂ, A. 28. ◊ Expr. Dă la deal, dă la vale = se silește în toate chipurile, încearcă toate posibilitățile. Baba se scarmănă de cap, dă la deal, dă la vale, dar n-are ce face. CREANGĂ, P. 8. Și-n deal și-n vale = pretutindeni. Zici că-s mîndră și n-am vrut Ca s-ascult vorbele tale? Dar de unde știi? În cale Ți-am umblat și-n deal, și-n vale. COȘBUC, P. I 51. Greu la deal și greu la vale = ori cum faci, tot greu e. Ce mai la deal, la vale? = ce să mai lungim vorba de pomană, ce mai încoace, încolo, ce să ma pierdem vremea discutînd un lucru care e limpede? Ce mai la deal, la vale? Trebuie să aibă act de naștere! SADOVEANU, O. VII 315. Ce mai la deal, la vale? așa e lumea asta. CREANGĂ, P. 223. Deal cu deal se întîlnește (sau se ajunge), dar (încă) om cu om, se spune cu ocazia unei întîlniri neașteptate sau în nădejdea unei revederi posibile. Poate să ne mai întîlnim la vrun capăt de lume; căci deal cu deal se ajunge dar încă om cu om. CREANGĂ, O. A. 224. Un deal și-o vale și-o fugă de cal mare = o bucată mare de drum. ◊ (Exprimă ideea de dificultate, de distanță mare sau de obstacol greu de trecut) Cînd ești voinic, ți-e dealu-ntins Ca șesul. COȘBUC, P. I 228. Mă trecuși, măicuță, dealu... Să nu ne vedem cu anu! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 174. O, mîndruțo, buze moi, Dragi ne sîntem amîndoi, Este-un deal mare-ntre noi! id. ib. 60. ◊ Expr.Grăiește cam peste deal = vorbește neînțeles. ◊ (În comparații, exprimă ideea de lucruri de mari proporții) Voi intra masiv și greu în vreme, Cu un car cît dealul de poeme. BENIUC, V. 9. 2. (Regional) Regiune de vii, vie, podgorie (așezată de obicei pe un deal). ♦ Regiunea ogoarelor, pămînt arabil.

DEAL ~uri n. 1) Ridicătură de teren mai joasă decât muntele, având înălțimea între 200 și 800 metri. ◊ Ce mai la ~ la vale a) la ce bun atâta vorbă; b) să discutăm la obiect, spunând lucrurilor pe nume. La ~ în sus; înspre culme. 2) fam. Teren arabil din împrejurimile unei localități rurale. A pleca la ~. [Monosilabic] /<sl. dĕlu

deal m. 1. ridicătură de pământ ce nu trece peste 300 metri; 2. vie așezată pe un deal: Dealu-Mare, Dealu-Drăgășanilor; 3. Tr. (Negrești) pădure. [Slav. DIELŬ; pentru sensul 3, cf. codru].

deál (ea dift.) n., pl. dealurĭ (vsl. dĕlŭ, parte pre-dĕlŭ, hotar [de aicĭ Predeal]. V. deiniță). Măgură, colnic, înălțime de pămînt maĭ mică de cît muntĕle. Vest. Podgorĭe: Dealu Mare, Dealu Drăgășanilor. La deal, în sus, suind, în opoz. cu la vale: caru, corabia merge greŭ la deal. Greŭ la deal, răŭ la vale, e dificil în orĭ-ce caz. Ce maĭ la deal, la vale?, ce maĭ perdem timpu degeaba? Să ne punem pe lucru!

Dealu n. plasă și mănăstire în jud. Dâmbovița, zidită ia 1504 de Radu cel Mare. Aci s’au îngropat ctitorul ei (1508) și Mihaiu-Viteazul (1601). Liceu militar.

Dealu-Mare n. podgorie în județul Prahova, acoperită de dealuri și vii.

Spirea (Dealul) f. colină în București, unde un viteaz corp de pompieri rezistă atacului Turcilor din 3 Septemvrie 1848.

Dealul Mohului, cântec ritual de seceriș, încadrat într-un ceremonial complex; se execută în grup mixt, la sfârșitul seceratului. Are o temă mitologică, legendară: preamărirea alegorică a forțelor naturii care condiționează creșterea recoltei și disputa pentru întâietate a surorilor acestora. Melodia, o pentacordie* cu substrat pentatonic*, are formă fixă ternară (A, B, C), se desfășoară în tempo (2) tărăgănat, în ritm liber, parlando rubato; are caracter solemn. Cântecul face parte dintr-un complex de acte ceremoniale cu caracter agrar din seria actelor legate de fertilitate: confecționarea unei (sau mai multor) cununi din cele mai frumoase spice de grâu, purtarea ei (lor) de o fată (de mai multe sau de un fecior) în alai (format din purtătoarea cununii, grupul secerătoarelor, feciorii, restul muncitorilor), uneori însoțiti de lăutari; udarea cununii, sosirea la casa „gazdei” (stăpânul holdei secerate), încercarea de răpire a cununii, înconjurarea mesei, alegerea unui fecior care să ia cununa, rostirea unei orații (cu elemente comune plugușorului), masa și petrecerea comună. Succesiunea „actelor” diferă pe plan regional. Obiceiul se păstrează numai în Transilvania. Este cunoscut și de alte popoare din E și din centrul Europei. Cu o desfășurare spectaculoasă, de mare amploare, obiceiul are astăzi un caracter de veselie, de sărbătoare a culegerii roadelor bogate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

de al (a, ai, ale) (tempo lent: cel de al doilea)/de-al (-a, -ai, -ale) (tempo rapid: cel de-al doilea; un prieten de-ai mei, o prietenă de-ale mele) prep. + art.

de al (a, ai, ale) prep. + art. (cel de al doilea, în tempo lent)

de-al (-a, -ai, -ale) prep. + art. (cel de-al doilea, în tempo rapid)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RUJĂ-DE-DEÁL s. v. salvie-albă.

rujă-de-deal s. v. ȘALVIE-ALBĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

deal (deáluri), s. n.1. Colină, formă de vîrf ca o ridicătură de pămînt. – 2. (Arg.) Temniță. – Mr. deal. Sl. dĕlŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 92; Tiktin; Conev 38), cf. bg. dijel.Der. deluros, adj. (accidentat); delean(-ncă), adj. (care locuiește în regiunea dealurilor). Cf. deli. După Miklosich, Wander., 10, din rom. provine rut. dil’.

arată toate definițiile

Intrare: deal
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deal
  • dealul
  • dealu‑
plural
  • dealuri
  • dealurile
genitiv-dativ singular
  • deal
  • dealului
plural
  • dealuri
  • dealurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)