2 intrări

18 definiții

dáscăl sm [At: (a. 1620) GCR I, 60/25 / V: (reg) ~cal, ~căr, ~cấl, ~cul / Pl: ~i / E: ngr δασχαλοῃ] 1-2 (Înv) Persoană (cu calificare specială) angajată a bisericii, care preda într-o școală elementară Si: institutor, învățător, (înv) didascăl. 3 (Asr; fam) Profesor. 4 (Ast; reg; îs) ~u’ cu cartea în mână Constelație nedefinită mai îndeaproape. 5 (Înv; spc) Preceptor1. 6 (Înv) Persoană cultivată care activa și crea într-un anumit domeniu al cunoașterii, al culturii. 7 (Fig) Persoană care a adus contribuții valoroase într-un domeniu de activitate, într-o doctrină. 8 Șef al unei școli. 9 Creator al unui curent artistic. 10 Inițiator și propagator al unei doctrine. 11 (Pgn) Îndrumător (1) Cf maestru, mentor. 12 (Reg; îe) A sta ~ (pe capul) cuiva A bate la cap (pe cineva). 13 (Reg) Maistru. 14 (Adesea determinat prin „bisericii” sau „de biserică”) Cântăreț de strană în biserică Si: (reg) cantor, diac, (înv) psalt, (îvr) psaltichieș, psălticaș. 15 (Înv) Predicator (1). 16 (Bot; Trs) Bălbisă (Stachys sylvatica).

DÁSCĂL, dascăli, s. m. 1. (Înv.) Învățător (la țară); p. ext. profesor. ♦ (Rar) Om de știință; învățat, savant. 2. Fig. Inițiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într-un anumit domeniu. 3. Cântăreț de biserică; diac, psalt, cantor. – Din bg., sb. daskal. Cf. ngr. didáskalos.

DÁSCĂL, dascăli, s. m. 1. (Înv.) Învățător (la țară); p. ext. profesor. ♦ (Rar) Om de știință; învățat, savant. 2. Fig. Inițiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într-un anumit domeniu. 3. Cântăreț de biserică, diac, psalt, cantor. – Din bg., scr. daskal. Cf. ngr. didáskalos.

DÁSCĂL, dascăli, s. m. 1. (Popular, azi tot mai rar) Învățător (mai ales la țară); (p. ext., arhaizant) profesor. Ședeam singur în banca mea, la examenul de limba latină... stăpînit de o salutară teamă față de severul moșneag de pe catedră, dascălul meu de latinește. GALACTION, O. I 57. De copil... se lovea cu pumnul peste cap cînd vedea că nici dascălul nu putea să-i tălmăcească bine ceva, și vai de școlarii care-l sminteau de la învățătură! CREANGĂ, A. 134. (Cu pronunțare regională) Dascalul de joc a fost azi după masă? ALECSANDRI, T. I 32. ♦ (Învechit și arhaizant) Preceptor. Trebuie să caut lui Ferid un dascăl mai harnic. SADOVEANU, D. P. 16. 2. Fig. Nume dat creatorilor ideologiei revoluționare a proletariatului. Marx, Engels, Lenin și Stalin sînt marii dascăli ai proletariatului internațional. ♦ Maestru, magistru. (Cu pronunțare regională) Ucenicii lui Petru Maior au răstălmăcit cuvintele dascalului. RUSSO, S. 47. 3. (Rar) Om învățat, savant. Iar colo bătrînul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132. 4. (Uneori determinat prin «de biserică») Cîntăreț, diac, psalt. Se cunoaște că-i vulpe, dascălul de biserică. CAMILAR, N. I 141. Părintele... binecuvintează, dascălul pune în sac partea sfintei biserici. SADOVEANU, P. M. 160. Veșnică pomenire cîntată pe nas de popi și de dascăli mahmuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 87. ♦ (Învechit) Elev al unui seminar de preoți. La Socola să mergem, dacă voim să ieșim dobă de carte... Acolo-s profesorii cei mai învățați din lume, după cum aud eu. – La Socola! strigă dascălii cei mai tineri. CREANGĂ, A. 115. – Variantă: (Mold.) dáscal (EMINESCU, N. 52, ALECSANDRI, T. I 172, NEGRUZZI, S. I 246) s. m.

dáscăl s. m., pl. dáscăli

dáscăl s. m., pl. dáscăli

DÁSCĂL s. 1. v. profesor. 2. v. învățător. 3. v. institutor. 4. (BIS.) cântăreț, diac, paracliser, psalt, țârcovnic, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) eclisiarh, grămătic. (~ul îl ajută pe preot la oficierea slujbei.)

DÁSCĂL s. v. călăuză, îndrumător, povățuitor, preceptor, sfătuitor, sfetnic.

dáscăl (dáscăli), s. m.1. Institutor, profesor. – 2. Cantor. – Var. dascal, (înv.) didascal. Mr., megl. dascal. Ngr. δάσϰαλος, din gr. διδάσϰαλος (Cihac, II, 654; Murnu 16; Tiktin; Gáldi 172; Candrea; Scriban); cf. alb. dhaskalj, bg., sb. daskal (Vasmer, Gr., 51). – Der. dăscălaș, s. m. (dim. peiorativ al lui dascăl); dăscăleci, s. m. (dăscălaș); dăscălesc, adv. (profesoral; didactic); dăscălește, adv. (în mod didactic); dăscăliță, s. f. (învățătoare; nevastă de dascăl); dăscălime, s. f. (mulțime de dascăli); dăscălicesc, adj. (erudit); dăscălie, s. f. (instrucție, învățătură; știință; profesiunea de dascăl); dăscăli, vb. (a sfătui, a călăuzi; a orienta; a dojeni, a face observații; a plictisi cu discursuri, a ține predici).

DÁSCĂL ~i m. 1) Cântăreț în biserică; psalt. 2) înv. Invățător (la țară). 3) fig. Îndrumător într-un anumit domeniu. 4) fig. Propagator al unei concepții, învățături. /< bulg., sl. daskal

dascăl m. 1. pop. maestru, profesor: se mirau dascălii cum de învață așa repede ISP.; 2. învățător dela sat, institutor; 3. cântăreț de biserică sau psalt. [Gr. mod. DIDÀSKALOS].

dăscălíță sf [At: PRAV. 171 / Pl: ~țe / E: dascăl + -iță] 1 (Pop) Învățătoare (la țară). 2 (Pex; fam) Profesoară. 3-7 (Fam) Soție de dascăl (1-2, 5, 14).

dáscal și dáscăl m., pl. (ngr. dáskalos, vgr. didáskalos, d. didásko, din didák-sko, învăț pe altu. V. didactic). Învățător, institutor, profesor. Cîntăreț de biserică (fiind-că odinioară școala era o anexă a bisericiĭ).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DÁSCĂL s. 1. profesor, (livr.) magístru, (peior.) bélfer. (În liceu a avut un ~ de istorie minunat.) 2. învățător, (prin Bucov. și Transilv.) școlériu, (peior.) bélfer. (I-a fost ~ la școala primară.) 3. institutor, (peior.) bélfer. (~ la o școală primară urbană.) 4. (BIS.) cîntăreț, diac, paracliser, psalt, țîrcovnic, (Transilv.) cántor, făt, (înv.) eclisiárh, grămătíc. (~ îl ajută pe preot la oficierea slujbei.)

dáscăl s. v. CĂLĂUZĂ. ÎNDRUMĂTOR. POVĂȚUITOR. PRECEPTOR. SFĂTUITOR. SFETNIC.

dascăl (‹ gr. διδάσϰαλος, „cel care învață pe altul”, de la vb. διδάσϰω), (în muzica bis.) cântăreț de strană* ale cărui atribuții se confundau cândva cu acelea ale învățătorului satelor (mai ales acolo unde nu existau învățători specializați). V. cântăreț (2), psalt.

DASCĂL subst. 1. Simeon Dascălul, cronicar; 2. Dăscâlescu n. frecv.

DASCĂLU, com. în Sectorul Agricol Ilfov; 2.247 loc. (1995).

Intrare: Dascăl
Dascăl
Intrare: dascăl
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dascăl dascălul
plural dascăli dascălii
genitiv-dativ singular dascăl dascălului
plural dascăli dascălilor
vocativ singular
plural