opțiuni
  • info

14 definiții pentru preceptor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECEPTOR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). [Acc. și: preceptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor.

preceptor1 sm [At: HELIADE, D. J. 103/23 / A și: precep~ / Pl: ~i / E: fr précepteur, lat praeceptor] (Înv) Persoană angajată într-o familie bogată, pentru educarea și instruirea unui copil sau a unui tânăr Si: educator, meditator, pedagog.

PRECEPTOR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). V. meditator, pedagog, educator. [Acc. și: preceptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor.

PRECEPTOR, preceptori, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu educația și instrucția particulară a unui copil sau a unui tînăr. Carte a învățat în casă cu preceptor. SADOVEANU, E. 67.

PRECEPTOR s.m. (În trecut) Educator particular al unui copil sau al unui tînăr; meditator, pedagog. [< lat. praeceptor, cf. fr. précepteur].

PRECEPTOR s. m. educator particular al unui copil sau al unui tânăr, pedagog. (< fr. précepteur, lat. praeceptor)

PRECEPTOR ~i m. înv. Persoană angajată pentru educarea și instruirea unui copil într-o familie. /<fr. précepteur, lat. praeceptor

preceptor m. cel însărcinat cu instrucțiunea particulară a unui tânăr.

*preceptór, -oáre s. (lat. prae-céptor, -óris. V. perceptor). Care dă precepte, educator, învățător: Séneca a fost preceptoru luĭ Nerone. Fig. Nenorocirea e un preceptor sever.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

preceptor (educator) s. m., pl. preceptori

preceptor (educator) s. m., pl. preceptori

preceptor (educator) s. m., pl. preceptori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRECEPTOR s. (înv.) dascăl, (livr. înv.) mentor. (~ al unui tânăr.)

PRECEPTOR s. (înv.) dascăl, (livr. înv.) mentor. (~ al unui tînăr.)

Intrare: preceptor
  • pronunție: preceptor, preceptor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preceptor
  • preceptorul
  • preceptoru‑
plural
  • preceptori
  • preceptorii
genitiv-dativ singular
  • preceptor
  • preceptorului
plural
  • preceptori
  • preceptorilor
vocativ singular
  • preceptorule
  • preceptore
plural
  • preceptorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

preceptor, preceptorisubstantiv masculin
preceptoare, preceptoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: dascăl meditator mentor pedagog
    • format_quote Carte a învățat în casă cu preceptor. SADOVEANU, E. 67. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.