3 intrări
28 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (2)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DARABAN s. m. v. dorobanț.
DARABAN s. m. v. dorobanț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
daraban sm [At: (a. 1832) DOC. EC. 503 / V: (înv) dărăban (1) / Pl: ~i și dărăbani / E: darabană] (Înv) 1 Dorobanț. 2 Toboșar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DARABAN, darabani, s. m. (Învechit și arhaizant) Soldat de gardă, ostaș. Cîțiva boieri cu privirile înnegurate pătrunseră pînă la Tomșa, mînați din urmă de darabani. SADOVEANU, O. VII 18. Lefegii și darabani, Cu-ai lor mîndri căpitani. ALECSANDRI, P. P. 180.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
darabán m. (ung. darabant. V. dorobanț). Vechĭ. Dorobanț moldovenesc. – Și dărăban și dărăbanț. – Darabaniĭ supt comanda unuĭ căpitan, împreună cu seimeniĭ supt comanda agiĭ și armășeiĭ supt comanda mareluĭ armaș, formaŭ o pedestrime de 20,000 de oamenĭ, care în timp de războĭ, se îndoĭa și întreĭa. Căpitanu de darabanĭ îngrijea de straja pedestră a curțiĭ și ținea locu agiĭ absent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DARABANT s. n. v. dorobanț.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DARABANT s. n. v. dorobanț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DĂRĂBAN s. m. v. dorobanț.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRĂBAN s. m. v. dorobanț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DĂRĂBAN s. m. v. dorobanț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOROBANȚ, dorobanți, s. m. (Înv.) 1. Soldat din infanterie (cu plată). 2. Jandarm (cu atribuții speciale). [Var.: daraban, darabant, dărăban s. m.] – Din magh. drabant.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOROBANȚ, dorobanți, s. m. (Înv.) 1. Soldat din infanterie (cu plată). 2. Jandarm (cu atribuții speciale). [Var.: daraban, darabant, dărăban s. m.] – Din magh. drabant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dărăban sm vz dorobanț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dorobanț [At: CORESI, EV. 106/2 / V: (pop) ~ova~ sm, (înv) dăr~, dărăb~, ~an, dărăban smn / Pl: ~i sm, ~uri sn / E: mg darabant, tc der-ban „portar”] 1 sm Soldat infanterist. 2 sm (Iuz) Aprod. 3 sm Jandarm (cu atribuții speciale). 4 sn (Iuz) Pachet cu foițe de țigară cu chipul unui dorobanț pe înveliș. 5 sn (Îrg) Numele unui dans țărănesc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tărăbanț sm vz dorobanț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DOROBANȚ, dorobanți, s. m. (Învechit) 1. Soldat din infanterie. V. curcan, căciular. Constantin trăsese sorț de cu primăvară și-l luase dorobanț. GALACTION, O. I 126. Strecurați prin plumb și săbii, dorobanții drum deschid. COȘBUC, P. II 44. Toți dorobanți, toți căciulari... Purtînd opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204. 2. Jandarm. L-au dibuit oamenii boierului și l-au adus cu dorobanții înapoi, legat, pe jos, prin zăpadă. CAMIL PETRESCU, B. 14. Trupul călăreț de jandarmi, cărora s-a dat vechea numire de dorobanți, s-a întocmit la 1832. BĂLCESCU, O. I 37. 3. Aprod, portar, ușier (la autorități). Un dorobanț îi aduse un plic în care găsi permutarea lui. NEGRUZZI, S. I 111. – Variantă: dărăban (BĂLCESCU, O. I 118) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOROBANȚ ~i m. mil. înv. (în Moldova și în Muntenia) 1) la pl. Corp de ostași pedeștri, care primeau leafă. 2) Ostaș care făcea parte dintr-un astfel de corp. /<ung. darabant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
darabani m. pl. od. pedestrimea moldovenească (corespunzând dorobanților munteni): darabanii cei cu plete tot sinețe lungi purtând NEGR. [Vechiu-rom. darabant (Miron Costin); v. dorobanț].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dorobanț m. 1. soldat de infanterie din armata teritorială: au fost 34 regimente de dorobanți; 2. soldat de poliție, jandarm; 3. pl. od. pedestrime grea a Munteniei. [Ung. DARABANT (din nemț. Trabant)]. V. darabani.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dărăbán, dărăbánț V. daraban.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dorobánț m. (din pl. dorobanțĭ, care vine din *dorobant, ĭar acesta din ung. darabant, de unde mold. daraban, d. turc. pers. der-ban, portar, aprod; pol. germ. drabant, trabant, it. trabante, fr. traban, draban). Munt. Vechĭ. Infanterist (La 1872, grăniceriĭ aŭ primit numele de dorobanțĭ, ĭar familiar li s’a zis și căciularĭ și curcanĭ și se deosebeaŭ pin coloarea albastră, pînă pe la 1891, cînd generalu Iacob Lahovari, ministru de războĭ, ĭ-a unificat cu infanteria de linie, deosebită pin coloarea roșie, pe care o are și azĭ). Azĭ. Munt. Aprod, portar, ușier (pe la autoritățĭ). Dorobanțĭ călărĭ, călărașĭ care (înființațĭ între 1829-34 în Țara Românească) îndeplineaŭ rolu de jandarmĭ (Eraŭ 18 cete cîte una de fie-care județ, comandată de cîte un tist). Numele de dorobanț și coloarea albastră s’a reintrodus supt Carol II.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dorobanț s. m., pl. dorobanți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dorobanț s. m., pl. dorobanți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dorobanț s. m., pl. dorobanți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DARABAN s. v. dorobanț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DOROBANȚ s. (MIL., IST.) căciular, curcan, daraban. (~ în vechea armată română.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DOROBANȚ s. (MIL.) căciular, curcan. (~ în vechea armată română.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dorobanț (dorobanți), s. m. – Soldat de infanterie din armata națională, aparținînd unui corp a cărui existență este atestată începînd din sec. XVII, sub conducerea marelui agă, din 1657. Desființat în 1688, reînființat la jumătatea sec. XIX. – Var. înv. dărăban(ț). Germ. Trabant, prin intermediul mag. darabant (Berneker 218; Tiktin; Candrea). Consoana finală a rezultatului normal *dorobant a fost alterată prin analogie cu pl. (Byck-Graur 259). – Der. dorobănțesc, adj. (al infanteriei naționale); dorobănțime, s. f. (trupe de infanterie).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
daraban, darabani, s.m. – (reg.; mil.) Soldat de infanterie; dorobanț. ♦ (onom.) Daraban, nume de familie (79 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. darabont, darabant „dorobanț” < germ. Trabant (Berneker, Tiktin, Candrea, cf. DER; Scriban, Șăineanu); din darabană „tobă” (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DOROBÁNȚ (< germ. Drabant, prin magh.) s. m. 1. (În Transilvania, în sec. 15) Pedestraș mercenar cunoscut sub numele de trabant. 2. (În a doua jumătate a sec. 16, în Țara Românească și Moldova) Ostaș pedestru din corpul de slujitori militari. 3. (La pl.) (După 1832, în Țara Românească) Formațiune militară teritorială de factură populară (2/3 călări, 1/3 pedeștri); după anul 1859, a fost extinsă și la Moldova, unde se numeau darabani. 4. (La pl.) (Între 1872 și 1891) Trupe de infanterie teritorială, care au avut un rol însemnat în Războiul de Independență. După 1891, au fuzionat cu infanteria permanentă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DĂRĂBAN subst. < din ung. darabant < germ. Trabant. 1. – Tudor, 1630 (Isp III1); Dărăbani s.; Dărban, Cărăman (Șchei I). 2. Darabani, Ign., ep. de Oradea. 3. Cont. cu dorobanț: Dărăbanțul (Glos); – Drag. (Drj 43); – Stan (Sur VI) zis și Dărăbănțescul, Stan, 1720 (BCI XIII 187). 4. Cont. cu rus бapaбанит „tobă”: Barabanț s.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
daraban, darabani s. m. (deț.) gardian.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dorobanț, dorobanți s. m. (pop.) unitate de măsură a băuturilor spirtoase egală cu 50 de ml
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
daraban, darabanisubstantiv masculin
-
- Cîțiva boieri cu privirile înnegurate pătrunseră pînă la Tomșa, mînați din urmă de darabani. SADOVEANU, O. VII 18. DLRLC
- Lefegii și darabani, Cu-ai lor mîndri căpitani. ALECSANDRI, P. P. 180. DLRLC
-
dorobanț, dorobanțisubstantiv masculin
-
- Constantin trăsese sorț de cu primăvară și-l luase dorobanț. GALACTION, O. I 126. DLRLC
- Strecurați prin plumb și săbii, dorobanții drum deschid. COȘBUC, P. II 44. DLRLC
- Toți dorobanți, toți căciulari... Purtînd opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204. DLRLC
-
- 2. Jandarm (cu atribuții speciale). DEX '09 DLRLCsinonime: jandarm
- L-au dibuit oamenii boierului și l-au adus cu dorobanții înapoi, legat, pe jos, prin zăpadă. CAMIL PETRESCU, B. 14. DLRLC
- Trupul călăreț de jandarmi, cărora s-a dat vechea numire de dorobanți, s-a întocmit la 1832. BĂLCESCU, O. I 37. DLRLC
-
-
- Un dorobanț îi aduse un plic în care găsi permutarea lui. NEGRUZZI, S. I 111. DLRLC
-
etimologie:
- drabant DEX '09 NODEX