3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DARABÁN s. m. v. dorobanț.

DARABÁN s. m. v. dorobanț.

darabán sm [At: (a. 1832) DOC. EC. 503 / V: (înv) dărăban (1) / Pl: ~i și dărăbani / E: darabană] (Înv) 1 Dorobanț. 2 Toboșar.

DARABÁN, darabani, s. m. (Învechit și arhaizant) Soldat de gardă, ostaș. Cîțiva boieri cu privirile înnegurate pătrunseră pînă la Tomșa, mînați din urmă de darabani. SADOVEANU, O. VII 18. Lefegii și darabani, Cu-ai lor mîndri căpitani. ALECSANDRI, P. P. 180.

darabán m. (ung. darabant. V. dorobanț). Vechĭ. Dorobanț moldovenesc. – Și dărăban și dărăbanț. – Darabaniĭ supt comanda unuĭ căpitan, împreună cu seimeniĭ supt comanda agiĭ și armășeiĭ supt comanda mareluĭ armaș, formaŭ o pedestrime de 20,000 de oamenĭ, care în timp de războĭ, se îndoĭa și întreĭa. Căpitanu de darabanĭ îngrijea de straja pedestră a curțiĭ și ținea locu agiĭ absent.

DARABÁNT s. n. v. dorobanț.

DARABÁNT s. n. v. dorobanț.

DĂRĂBÁN s. m. v. dorobanț.

DĂRĂBÁN s. m. v. dorobanț.

DOROBÁNȚ, dorobanți, s. m. (Înv.) 1. Soldat din infanterie (cu plată). 2. Jandarm (cu atribuții speciale). [Var.: darabán, darabánt, dărăbán s. m.] – Din magh. drabant.

DOROBÁNȚ, dorobanți, s. m. (Înv.) 1. Soldat din infanterie (cu plată). 2. Jandarm (cu atribuții speciale). [Var.: darabán, darabánt, dărăbán s. m.] – Din magh. drabant.

doroba [At: CORESI, EV. 106/2 / V: (pop) ~ova~ sm, (înv) dăr~, dărăb~, ~an, dărăban smn / Pl: ~i sm, ~uri sn / E: mg darabant, tc der-ban „portar”] 1 sm Soldat infanterist. 2 sm (Iuz) Aprod. 3 sm Jandarm (cu atribuții speciale). 4 sn (Iuz) Pachet cu foițe de țigară cu chipul unui dorobanț pe înveliș. 5 sn (Îrg) Numele unui dans țărănesc.

DOROBÁNȚ, dorobanți, s. m. (Învechit) 1. Soldat din infanterie. V. curcan, căciular. Constantin trăsese sorț de cu primăvară și-l luase dorobanț. GALACTION, O. I 126. Strecurați prin plumb și săbii, dorobanții drum deschid. COȘBUC, P. II 44. Toți dorobanți, toți căciulari... Purtînd opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204. 2. Jandarm. L-au dibuit oamenii boierului și l-au adus cu dorobanții înapoi, legat, pe jos, prin zăpadă. CAMIL PETRESCU, B. 14. Trupul călăreț de jandarmi, cărora s-a dat vechea numire de dorobanți, s-a întocmit la 1832. BĂLCESCU, O. I 37. 3. Aprod, portar, ușier (la autorități). Un dorobanț îi aduse un plic în care găsi permutarea lui. NEGRUZZI, S. I 111. – Variantă: dărăbán (BĂLCESCU, O. I 118) s. m.

DOROBÁNȚ ~i m. mil. înv. (în Moldova și în Muntenia) 1) la pl. Corp de ostași pedeștri, care primeau leafă. 2) Ostaș care făcea parte dintr-un astfel de corp. /<ung. darabant

darabani m. pl. od. pedestrimea moldovenească (corespunzând dorobanților munteni): darabanii cei cu plete tot sinețe lungi purtând NEGR. [Vechiu-rom. darabant (Miron Costin); v. dorobanț].

dorobanț m. 1. soldat de infanterie din armata teritorială: au fost 34 regimente de dorobanți; 2. soldat de poliție, jandarm; 3. pl. od. pedestrime grea a Munteniei. [Ung. DARABANT (din nemț. Trabant)]. V. darabani.

dărăbán, dărăbánț V. daraban.

dorobánț m. (din pl. dorobanțĭ, care vine din *dorobant, ĭar acesta din ung. darabant, de unde mold. daraban, d. turc. pers. der-ban, portar, aprod; pol. germ. drabant, trabant, it. trabante, fr. traban, draban). Munt. Vechĭ. Infanterist (La 1872, grăniceriĭ aŭ primit numele de dorobanțĭ, ĭar familiar li s’a zis și căciularĭ și curcanĭ și se deosebeaŭ pin coloarea albastră, pînă pe la 1891, cînd generalu Iacob Lahovari, ministru de războĭ, ĭ-a unificat cu infanteria de linie, deosebită pin coloarea roșie, pe care o are și azĭ). Azĭ. Munt. Aprod, portar, ușier (pe la autoritățĭ). Dorobanțĭ călărĭ, călărașĭ care (înființațĭ între 1829-34 în Țara Românească) îndeplineaŭ rolu de jandarmĭ (Eraŭ 18 cete cîte una de fie-care județ, comandată de cîte un tist). Numele de dorobanț și coloarea albastră s’a reintrodus supt Carol II.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dorobánț s. m., pl. dorobánți

dorobánț s. m., pl. dorobánți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DARABÁN s. v. dorobanț.

DOROBÁNȚ s. (MIL., IST.) căciular, curcan, daraban. (~ în vechea armată română.)

DOROBA s. (MIL.) căciular, curcan. (~ în vechea armată română.)

arată toate definițiile

Intrare: daraban
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • daraban
  • darabanul
  • darabanu‑
plural
  • darabani
  • darabanii
genitiv-dativ singular
  • daraban
  • darabanului
plural
  • darabani
  • darabanilor
vocativ singular
  • darabanule
  • darabane
plural
  • darabanilor
Intrare: Dărăban
Dărăban nume propriu
nume propriu (I3)
  • Dărăban
Intrare: dorobanț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doroba
  • dorobanțul
  • dorobanțu‑
plural
  • dorobanți
  • dorobanții
genitiv-dativ singular
  • doroba
  • dorobanțului
plural
  • dorobanți
  • dorobanților
vocativ singular
  • dorobanțule
  • dorobanțe
plural
  • dorobanților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăban
  • dărăbanul
  • dărăbanu‑
plural
  • dărăbani
  • dărăbanii
genitiv-dativ singular
  • dărăban
  • dărăbanului
plural
  • dărăbani
  • dărăbanilor
vocativ singular
  • dărăbanule
  • dărăbane
plural
  • dărăbanilor
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • darabant
  • darabantul
  • darabantu‑
plural
  • darabanți
  • darabanții
genitiv-dativ singular
  • darabant
  • darabantului
plural
  • darabanți
  • darabanților
vocativ singular
  • darabantule
  • darabante
plural
  • darabanților
daraban1 (dorobanț) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • daraban
  • darabanul
  • darabanu‑
plural
  • darabani
  • darabanii
genitiv-dativ singular
  • daraban
  • darabanului
plural
  • darabani
  • darabanilor
vocativ singular
  • darabanule
  • darabane
plural
  • darabanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

daraban

  • 1. învechit arhaizant Soldat de gardă.
    surse: DLRLC sinonime: dorobanț ostaș 2 exemple
    exemple
    • Cîțiva boieri cu privirile înnegurate pătrunseră pînă la Tomșa, mînați din urmă de darabani. SADOVEANU, O. VII 18.
      surse: DLRLC
    • Lefegii și darabani, Cu-ai lor mîndri căpitani. ALECSANDRI, P. P. 180.
      surse: DLRLC

etimologie:

dorobanț dărăban darabant daraban

  • 1. învechit Soldat din infanterie (cu plată).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: curcan căciular 3 exemple
    exemple
    • Constantin trăsese sorț de cu primăvară și-l luase dorobanț. GALACTION, O. I 126.
      surse: DLRLC
    • Strecurați prin plumb și săbii, dorobanții drum deschid. COȘBUC, P. II 44.
      surse: DLRLC
    • Toți dorobanți, toți căciulari... Purtînd opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Jandarm (cu atribuții speciale).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: jandarm 2 exemple
    exemple
    • L-au dibuit oamenii boierului și l-au adus cu dorobanții înapoi, legat, pe jos, prin zăpadă. CAMIL PETRESCU, B. 14.
      surse: DLRLC
    • Trupul călăreț de jandarmi, cărora s-a dat vechea numire de dorobanți, s-a întocmit la 1832. BĂLCESCU, O. I 37.
      surse: DLRLC
  • 3. Aprod, portar, ușier (la autorități).
    exemple
    • Un dorobanț îi aduse un plic în care găsi permutarea lui. NEGRUZZI, S. I 111.
      surse: DLRLC

etimologie: