2 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DANSÁ, dansez, vb. I. Intranz. A executa, după muzică, un dans (1). ◊ Tranz. A dansa un vals.Fig. A sălta în mișcări ușoare ca de dans (1), a se mișca necontenit, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A executa un dans cu cineva, a lua, a invita la dans pe cineva. A dansat toate fetele. [Var.: (pop.) danțá vb. I] – Din fr. danser.

DANSÁ, dansez, vb. I. Intranz. A executa, după muzică, un dans (1). ◊ Tranz. A dansa un vals.Fig. A sălta în mișcări ușoare ca de dans (1), a se mișca necontenit, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A executa un dans cu cineva, a lua, a invita la dans pe cineva. A dansat toate fetele. [Var.: (pop.) danțá vb. I] – Din fr. danser.

dansá [At: CR (1839), 932/20 / Pzi: ~sez / E: fr danser] 1 vi A executa (după muzică) un dans (1) Si: a juca, (asr) a sălta, (pop) a danța, a dănțui, a sări2. 2 vt A executa un dans (1) împreună cu cineva. 3 vt A invita pe cineva la dans (1). 4 vi (Fig) A se mișca vioi, în salturi ușoare, ca de dans (1). 5 vi (Fig) A nu avea astâmpăr. 6 vt (Fam) A cunoaște modul în care se execută un dans (1).

DANSÁ, dansez, vb. I. Intranz. 1. A executa un dans; (popular) a juca. Dincolo, dansa tineretul. DUMITRIU, N. 114. Fac sport... beau ceai, dansez. CAMIL PETRESCU, T. II 16. Toți ochii urmăreau cu admirație mișcările Evantiei. Dansa parcă plutind în aer. BART, E. 147. ◊ Tranz. (Complementul indică dansul) Se-ntîlnește la horă într-o duminică cu Neacșa, fată vînjoasă, roșie ca un bujor... care nu știe franțuzește, nici nu dansează bostonul. CARAGIALE, S. N. 129. (Complementul indică persoana cu care se dansează) Am dansat toate fetele din sală. 2. Fig. A sălta în mișcări ușoare ca de dans, a se mișca necontenit, a nu avea astîmpăr. Toate aceste flăcări... țîșneau, dansau și se întîlneau mereu, pe curbe convergente, în același punct. GALACTION, O. I 147. Focul dansa înaintea ochilor noștri. CAMIL PETRESCU, U. N. 374. Eram prea mari acum ca să ne mai bucurăm că la iarnă... vom face, din tablă și boabe de porumb, clopoței pe care să-i sunăm în seara cînd vor dansa prin aer primii fulgi. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 45. – Variantă: (învechit și popular) danțá (SADOVEANU, D. P. 31, M. I. CARAGIALE, C. 80, CARAGIALE, S. N. 169) vb. I.

DANSÁ vb. I. intr. 1. A executa un dans. 2. (Fig.) A se mișca, a sălta ca la dans. [< fr. danser].

DANSÁ vb. intr., tr. 1. a executa un dans. 2. (fig.) a se mișca necontenit. (< fr. danser)

A DANSÁ ~éz 1. intranz. 1) A executa un dans. 2) A poseda bine tehnica dansului. 3) fig. poet. (despre fulgi, frunze și alte obiecte ușoare) A face mișcări ca de dans (prin aer); a pluti ușor (în aer), săltând ca într-un dans. 2. tranz. 1) (anumite feluri de dans) A executa după tehnica și regulile specifice. ~ un vals. 2) (persoane, mai ales de sex feminin) A avea drept partener de dans. /<fr. danser

DANȚÁ vb. I v. dansa.

DẤNSUL, DẤNSA, dânșii, dânsele, pron. pers., s. m., s. f. 1. Pron. pers. (Ca pronume de politețe) El, ea. ◊ Loc. adv. (Pop.) Ca pe dânsul (sau ca pe dânsa) = strașnic, grozav. 2. S. m. și f. (Pop.) Soț, soție. 3. S. f. pl. art. (Pop.; în superstiții) Ielele. [Gen. -dat.: dânsului, dânsei, dânșilor, dânselor] – De4 + însul.

dânsul, ~sa [At: PSALT. HUR. 62r/6 / V: (înv) dâns, din~ / Pl: ~nșii, ~sele / E: de4 + însul] 1 ppr (Înv; înlocuiește nume de persoană, rar, reg, de lucruri) El (sau ea). 2 ppr (Pop) Denumește o persoană mai în vârstă despre care se vorbește. 3 ppr (Însoțit de „și” adverbial) Exprimă insistența asupra persoanei prin reluarea subiectului. 4 ppr (Precedat de prepoziții) Înlocuiește numele complementului, insistând asupra acestuia. 5 ppl Dumnealui, dumneaei. 6 ppr (Îlav) Ca pe ~ (sau ca pe ~sa) Strașnic. 7 smf (Pop) Soț, soție. 8 sfp (Pop; euf) Iele. 9 sfp (Mol; șîs boală de ~sele, sau de ~sele) Boală (reumatică) despre care se crede că e provocată de iele. 10 sfp (Bot; Mol; șîs de ~ele) Nume al unor plante erbacee folosite pentru tratarea bolii dânsele (9). 11 sm (Mol; euf) Lup.

DẤNSUL, DẤNSA, dânșii, dânsele, pron. pers., subst. 1. Pron. pers. (Ca pronume de politețe) El, ea. ◊ Loc. adv. (Pop.) Ca pe dânsul (sau ca pe dânsa) = strașnic, grozav. 2. S. m. și f. (Pop.) Soț, soție. 3. S. f. pl. art. (Pop.; în superstiții) Ielele. [Gen.-dat.: dânsului, dânsei, dânșilor, dânselor] – De4 + însul.

DÎ́NSELE s. f. pl. art. (În superstiții) Ielele. Stai pe loc, ce, te-au apucat dînsele? CONTEMPORANUL, VIIII 10.

DÎ́NSUL, DÎ́NSA, dînșii, dînsele, pron. pers. (Uneori e considerat ca o formă mai politicoasă decît «el», sau i se atribuie chiar valoarea lui «dumnealui») El, ea. (Întrebuințat la nominativ) Dar să-ți povestească dînsul o întîmplare... ca din gazetă! SADOVEANU, O. A. I 220. Dînsa pofti oaspeților bun venit. C. PETRESCU, S. 31. Deși dînsul era numai de douăzeci și trei de ani, ea îl socotea om deplin. SLAVICI, O. II 47. Și dînsa se face din ce în ce mai roșie la obraz, fără să răspundă. CARAGIALE, O. II 261. ◊ (Construit cu prepoziții) Lelea Ileana grăiește și pentru dînsul. SADOVEANU, N. F. 65. Acum întîia oară își aveau feciorul acasă la dînșii. SLAVICI, O. I 88. El se apropie cu bunăvoință de dînșii. CARAGIALE, O. II 237. Zîmbiră între dînșii bătrînii tăi prieteni. EMINESCU, O. I 91. Ieși tu, mîndră-n drumul lui. Și-i dă gură bietului Și grăiește cu dînsul, Doară-i stîmpăra plînsul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113. ◊ (Alternînd cu pronumele «el», pentru variație) Crezi că n-a văzut el că nu mă tem de dînsul? SADOVEANU, O. V. 69. Deși foarte buni prieteni, n-am fost niciodată la el acasă; așa, nu mă mir că i se pare ciudat a mă vedea la dînsul. CARAGIALE, O. II 172. Acum, să vedem, care pe care? Ori el pe draci, ori dracii pe dînsul. CREANGĂ, P. 301. ◊ (Uneori, popular, ține locul numelor de lucruri) Paloșul și sulița să le ții la îndemînă, ca să te slujești cu dînsele cînd va fi de trebuință. ISPIRESCU, L. 4. ◊ Loc. adv. (După verbe tranzitive a căror acțiune se răsfrînge asupra unei persoane, pentru a arăta intensitatea unei acțiuni) Ca pe dînsul sau ca pe dînsa = strașnic, grozav; știi, colea... [Ercule] chemă pe Diomede la luptă, îl răpuse pre el și îl dete iepelor de-l mîncară ca pe dînsul. ISPIRESCU, U. 48. Cea mai tînără [dintre nurori]... trîntește baba în mijlocul casei și-o frămîntă cu picioarele și-o ghigosește ca pe dînsa. CREANGĂ, P. 13. ♦ (Substantivat, popular) Soț, soție. Să știi că dînsu-al meu e supărat! G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 103. – Forme gramaticale: gen.-dat. (rar în limba literară) dînsului (ISPIRESCU, L. 98), dînsei, dînșilor, dînselor.

DÂNSUL dânsa (dânșii, dânsele) pron. pers. (întrebuințat mai ales la nominativ și acuzativ) El, ea (ei, ele). [G.-D. dânsului, dânsei, dânselor] /de + însul

dâns pr. el (cu o nuanță emfatică): se mira toată lumea de învățătura dânsului ISP. [Contras din de îns].

Dânsele f. pl. Mold. Tr. alt nume dat Ielelor; de dânsele, reumatism: descântec de dânsele. [V. Ielele].

*danséz v. intr. (fr. danser; d. vgerm. danson, a trage, adică „a trage un șir la dans”. Ngerm. tanzen [de unde pol. tancować, rut. tancĭuváti, ung. táncolni] pare a veni de pe fr. it. danzare). Joc, salt în cadență. V. tr. Execut mișcările unuĭ dans: a dansa un vals. Fac să danseze cu mine: a dansa o damă. – Vechi dănțuĭesc (după pol. și rut.). V. țopăĭ.

dî́nsele f. pl. art. (d. dînsu, dînsa, el, ĭa). Alt nume al ĭelelor.

dî́nsu, dî́nsa pron. pers., pl. dînșiĭ, dînsele (lat. * de ipsum, de unde și it. desso. V. însu, adins, dins). El, ĭa. – În vest numaĭ despre persoane în semn de respect (ca dumnealuĭ, dumneaĭeĭ), la nom., gen. și dat.: vine dînsu, dînsuluĭ, dînșiĭ, dînșilor. În est numaĭ cu prep.: cu dînsu, de dînsu, de la dînsu, pe dînsu (cu în, din și pin: într’însu, dintr’însu, pintr’însu) despre persoane, ĭar cu între și despre lucruri: liniile se ating între dînsele. – Forme vechĭ: dînsul, dins, dîns; cătr’însul; cu îns(ul), cunînsul, cununs(ul), cunus(ul), din latinu cum ipso, *cun ipso, de unde s’a făcut cun insul, apoĭ cu nînsul, cu nunsul, cu nusul; de îns(ul), dîns(ul) = de dînsul; dup’îns(ul), pre îns(ul), prins(ul) = pre dînsul; sprins(ul) = spre dînsul.

ĭéle f. pl. d. pron. ĭel, ĭa. Niște zîne despre care poporu crede că-țĭ provoacă paralizie, reŭmatizm ș. a. Luat, apucat de ĭele, paralizat. – Le maĭ zice și dînsele, frumoasele, șoimanele, vîntoasele. V. întîlnitură.

arată toate definițiile

Intrare: dansa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dansa
  • dansare
  • dansat
  • dansatu‑
  • dansând
  • dansându‑
singular plural
  • dansea
  • dansați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dansez
(să)
  • dansez
  • dansam
  • dansai
  • dansasem
a II-a (tu)
  • dansezi
(să)
  • dansezi
  • dansai
  • dansași
  • dansaseși
a III-a (el, ea)
  • dansea
(să)
  • danseze
  • dansa
  • dansă
  • dansase
plural I (noi)
  • dansăm
(să)
  • dansăm
  • dansam
  • dansarăm
  • dansaserăm
  • dansasem
a II-a (voi)
  • dansați
(să)
  • dansați
  • dansați
  • dansarăți
  • dansaserăți
  • dansaseți
a III-a (ei, ele)
  • dansea
(să)
  • danseze
  • dansau
  • dansa
  • dansaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • danța
  • danțare
  • danțat
  • danțatu‑
  • danțând
  • danțându‑
singular plural
  • danțea
  • danțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • danțez
(să)
  • danțez
  • danțam
  • danțai
  • danțasem
a II-a (tu)
  • danțezi
(să)
  • danțezi
  • danțai
  • danțași
  • danțaseși
a III-a (el, ea)
  • danțea
(să)
  • danțeze
  • danța
  • danță
  • danțase
plural I (noi)
  • danțăm
(să)
  • danțăm
  • danțam
  • danțarăm
  • danțaserăm
  • danțasem
a II-a (voi)
  • danțați
(să)
  • danțați
  • danțați
  • danțarăți
  • danțaserăți
  • danțaseți
a III-a (ei, ele)
  • danțea
(să)
  • danțeze
  • danțau
  • danța
  • danțaseră
Intrare: dânsul
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P42)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • dânsul
  • dânsa
plural
  • dânșii
  • dânsele
genitiv-dativ singular
  • dânsului
  • dânsei
plural
  • dânșilor
  • dânselor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dansa danța

  • 1. A executa, după muzică, un dans.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: juca attach_file 6 exemple
    exemple
    • Dincolo, dansa tineretul. DUMITRIU, N. 114.
      surse: DLRLC
    • Fac sport... beau ceai, dansez. CAMIL PETRESCU, T. II 16.
      surse: DLRLC
    • Toți ochii urmăreau cu admirație mișcările Evantiei. Dansa parcă plutind în aer. BART, E. 147.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv A dansa un vals.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • tranzitiv Se-ntîlnește la horă într-o duminică cu Neacșa, fată vînjoasă, roșie ca un bujor... care nu știe franțuzește, nici nu dansează bostonul. CARAGIALE, S. N. 129.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Am dansat toate fetele din sală.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A sălta în mișcări ușoare ca de dans, a se mișca necontenit, a nu avea astâmpăr.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
      exemple
      • Toate aceste flăcări... țîșneau, dansau și se întîlneau mereu, pe curbe convergente, în același punct. GALACTION, O. I 147.
        surse: DLRLC
      • Focul dansa înaintea ochilor noștri. CAMIL PETRESCU, U. N. 374.
        surse: DLRLC
      • Eram prea mari acum ca să ne mai bucurăm că la iarnă... vom face, din tablă și boabe de porumb, clopoței pe care să-i sunăm în seara cînd vor dansa prin aer primii fulgi. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 45.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A executa un dans cu cineva, a lua, a invita la dans pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
      exemple
      • A dansat toate fetele.
        surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

dânsul, dânsa

  • 1. pronume personal Ca pronume de politețe:
    exemple
    • Dar să-ți povestească dînsul o întîmplare... ca din gazetă! SADOVEANU, O. A. I 220.
      surse: DLRLC
    • Dînsa pofti oaspeților bun venit. C. PETRESCU, S. 31.
      surse: DLRLC
    • Deși dînsul era numai de douăzeci și trei de ani, ea îl socotea om deplin. SLAVICI, O. II 47.
      surse: DLRLC
    • Și dînsa se face din ce în ce mai roșie la obraz, fără să răspundă. CARAGIALE, O. II 261.
      surse: DLRLC
    • Lelea Ileana grăiește și pentru dînsul. SADOVEANU, N. F. 65.
      surse: DLRLC
    • Acum întîia oară își aveau feciorul acasă la dînșii. SLAVICI, O. I 88.
      surse: DLRLC
    • El se apropie cu bunăvoință de dînșii. CARAGIALE, O. II 237.
      surse: DLRLC
    • Zîmbiră între dînșii bătrînii tăi prieteni. EMINESCU, O. I 91.
      surse: DLRLC
    • Ieși tu, mîndră-n drumul lui. Și-i dă gură bietului Și grăiește cu dînsul, Doară-i stîmpăra plînsul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113.
      surse: DLRLC
    • Crezi că n-a văzut el că nu mă tem de dînsul? SADOVEANU, O. V. 69.
      surse: DLRLC
    • Deși foarte buni prieteni, n-am fost niciodată la el acasă; așa, nu mă mir că i se pare ciudat a mă vedea la dînsul. CARAGIALE, O. II 172.
      surse: DLRLC
    • Acum, să vedem, care pe care? Ori el pe draci, ori dracii pe dînsul. CREANGĂ, P. 301.
      surse: DLRLC
    • 1.1. popular Uneori ține locul numelor de lucruri.
      exemple
      • Paloșul și sulița să le ții la îndemînă, ca să te slujești cu dînsele cînd va fi de trebuință. ISPIRESCU, L. 4.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială popular Ca pe dânsul (sau ca pe dânsa) = știi, colea...
      exemple
      • [Ercule] chemă pe Diomede la luptă, îl răpuse pre el și îl dete iepelor de-l mîncară ca pe dînsul. ISPIRESCU, U. 48.
        surse: DLRLC
      • Cea mai tînără [dintre nurori]... trîntește baba în mijlocul casei și-o frămîntă cu picioarele și-o ghigosește ca pe dînsa. CREANGĂ, P. 13.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Să știi că dînsu-al meu e supărat! G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 103.
      surse: DLRLC
  • 3. substantiv feminin (la) plural articulat popular (În superstiții) Ielele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Stai pe loc, ce, te-au apucat dînsele? CONTEMPORANUL, VIIII 10.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • De + însul
    surse: DEX '09 DEX '98