4 intrări

31 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dadá2 sn [At: DN2 / E: fr (l’Ècole) dada] (Rar) Dadaism.

dáda1 sma [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 86 / E: rrm dad] (Țigănesc) 1 Tată. 2 (Șîs ~ al mai mare) Căpetenie a unei cete de țigani Si: bulibașă. 3 (Reg) Nume care i se dă în batjocură cuiva.

DADÁ s. n. (Livr.) Dadaism. – Din fr. [l'ecole] dada.

DADÁ s. n. (Rar) Dadaism. – Din fr. [l'école] dada.

DADÁ s. invar. v. dadaism.

DADÁ s.n. Nume adoptat de curentul cunoscut mai ales sub denumirea de dadaism (cuvântul pare împrumutat din limbajul copiilor). [< fr. (l'école) dada, cf. dada – căluț de lemn].

DADÁ s. n. inv. dadaism. (< fr. /l'école/ dada)

DADÁ n. v. DADAISM. /<fr. [l' école] dada

dádă2 sm [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 86 / Pl: ? / E: rrm dadia] (Țigănism) 1 Tată. 2 Bulibașă. 3 (Reg) Epitet depreciativ dat unui bărbat.

dádă1 sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) dódă, (reg) dídă, doádă / Pl: dáde / E: tc dada] 1 (Reg) Termen de respect folosit (de obicei de cei mai tineri) pentru a vorbi cu (sau despre) o soră mai mare, o mătușă, o verișoară Si: (reg) daică, lele, leliță, nană, țață, (îvr) dadină. 2 (Pop; pex) Termen de respect folosit (de obicei de persoane mai tinere) pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (mai) în vârstă Si: (pop) lele, țață. 3 (Îrg; prc; îf dodă) Doică. 4 (Reg) Mamă vitregă. 5 (Pgn) Iubită. 6 (Reg; îf dodă) Femeie care are părul în dezordine, după spălat. 7 (Reg; îf dodă) Dans popular asemănător cu hora. 8 (Reg; îaf) Melodie după care se execută acest dans. 9 (Îrg; îcs) ~ nică cu furnică Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

DÁDĂ, dade, s. f. (Reg.) Termen de respect folosit de oamenii de la țară pentru a se adresa unei femei mai în vârstă sau unei surori mai mari; leliță, daică. – Din bg., sb. dada.

DÁDĂ, dade, s. f. (Reg.) Termen de respect folosit de oamenii de la țară pentru a se adresa unei femei mai în vârstă sau unei surori mai mari; leliță, daică. – Din bg., scr. dada.

DÁDĂ s. f. (Regional, adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Termen de respect cu care se adresează, la țară, un copil sau o persoană mai tînără unei femei mai în vîrstă sau unei surori mai mari; leliță. De la Cîrloman vin bunicii și fratele mai mic al mamei, nenea Dumitrache, cu dada Anica, nevastă-sa. STANCU, D. 176. Dadă Irină, să faci și mamei foc, că mult e bine la căldură! DELAVRANCEA, S. 189. Atunci fata... zise fratelui său celui mai mic: taci cu dada, băiețelul dadei, că uite am pus turta în foc să se coacă. ISPIRESCU, L. 335.

dádă (reg.) s. f., g.-d. art. dádei; pl. dáde

dádă s. f., g.-d. art. dádei; pl. dáde

DÁDĂ s. v. lele, leliță, mătușă, țață.

Intrare: dadă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular da dada
plural dade dadele
genitiv-dativ singular dade dadei
plural dade dadelor
vocativ singular
plural
Intrare: dada
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dada dadaul
plural
genitiv-dativ singular dada dadaului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Dadă
Dadă
Intrare: dăda
dăda
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.