20 de definiții pentru dălcăuc

din care

Explicative DEX

DĂLCĂUC, dălcăuci, s. m. (Pop.) Bătăuș, scandalagiu; om de nimic, haimana. ♦ Poreclă dată agenților electorali din trecut. [Var.: dalcauc s. m.] – Din tc. dalkavuk.

DĂLCĂUC, dălcăuci, s. m. Bătăuș, scandalagiu; om de nimic, haimana. ♦ Poreclă dată agenților electorali de pe vremuri. [Var.: dalcauc s. m.] – Din tc. dalkavuk.

DĂLCĂUC s. m. v. dalcauc.

DĂLCĂUC ~ci m. rar 1) Persoană care nu are o ocupație bine definită și umblă pe drumuri fără rost; haimana. 2) și adjectival fam. Persoană care face scandal; scandalagiu. /<turc. dalkavuk

DALCAUC s. m. v. dălcăuc.

DALCAUC s. m. v. dălcăuc.

dalcauc sm [At: HELIADE, O. II, 427 / V: ~lha~, dălcăuc, dălhăluț / Pl: ~uci / E: tc dalkavuk] 1 (Înv) Persoană care obișnuia să mănânce permanent la mesele altora. 2 (Înv; pex) Parazit. 3 Om de nimic Si: haimana. 4 Scandalagiu. 5 Bătăuș. 6 (Iuz; dep) Agent electoral.

dalhauc sm vz dalcauc

dălcăc sn vz dalcauc

dălhăuc sm vz dalcauc

dălhăuț sm vz dalcauc

DALCAUC, dalcauci, s. m. 1. Bătăuș, scandalagiu, haimana; om de nimic. O ceată de dalcauci, de haimanale de-ale dv. în uliță cu reteveiul. CARAGIALE, O. II 138. 2. Agent electoral de pe vremuri. (Atestat în forma dălcăuc) La corvoadă, mă! răcneau... ipistații însoțiți de dălcăucii din guardia civilă. PAS, L. I 128. Au mai fost cotonogiți vreo doi dălcăuci de teapa lui Neagu Cioară. id. ib. 210 – Variantă: dălcăuc s. m.

dalcauc m. parazit, lingău (vorbă aproape ieșită din uz): o ceată de dalcauci, de haimanale CAR. [Turc. DAL KAVUK, lit. căciulă lungă (cum o purtau paraziții)].

dalcaúc m. (turc. dalkauk, dalkavuk, „căciulă lungă, parazit, bufon”. V. cauc). Vechĭ. Parazit bufon. Azĭ. Iron. Agent, cirac. – Și dalhauc, dălhăuc și dălhăuț. V. dălcăuș.

dălhăúc și dălhăúț V. dalcauc.

Ortografice DOOM

dălcăuc (bătăuș, om de nimic) (pop.) s. m., pl. dălcăuci

dălcăuc (bătăuș, om de nimic) (pop.) s. m., pl. dălcăuci

dălcăuc s. m., pl. dălcăuci

Etimologice

dălcăuc (dălcăuci), s. m. – Caraghios, bufon. – Var. dalcauc, dălhăuc. Tc. dalka(v)uk (Șeineanu, II, 153), cf. ngr. δαλϰαβούϰης. Este cu siguranță cuvînt identic cu dălcăuș, s. m. (Mold., plutaș), dălcăușiță, s. f. (Mold., femeie care ține cîrma unei plute).

Sinonime

DALCAUC s. v. bătăuș, ciomăgar, ciomăgaș.

dalcauc s. v. BĂTĂUȘ. CIOMĂGAR. CIOMĂGAȘ.

Intrare: dălcăuc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dălcăuc
  • dălcăucul
  • dălcăucu‑
plural
  • dălcăuci
  • dălcăucii
genitiv-dativ singular
  • dălcăuc
  • dălcăucului
plural
  • dălcăuci
  • dălcăucilor
vocativ singular
  • dălcăucule
  • dălcăuce
plural
  • dălcăucilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dalcauc
  • dalcaucul
  • dalcaucu‑
plural
  • dalcauci
  • dalcaucii
genitiv-dativ singular
  • dalcauc
  • dalcaucului
plural
  • dalcauci
  • dalcaucilor
vocativ singular
  • dalcaucule
  • dalcauce
plural
  • dalcaucilor
dălhăuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dălhăuț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dălcăc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dalhauc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dălcăuc, dălcăucisubstantiv masculin

  • 1. popular Om de nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O ceată de dalcauci, de haimanale de-ale dv. în uliță cu reteveiul. CARAGIALE, O. II 138. DLRLC
    • 1.1. Poreclă dată agenților electorali din trecut. DEX '09 DLRLC
      • format_quote La corvoadă, mă! răcneau... ipistații însoțiți de dălcăucii din guardia civilă. PAS, L. I 128. DLRLC
      • format_quote Au mai fost cotonogiți vreo doi dălcăuci de teapa lui Neagu Cioară. PAS. L. I 210. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.