11 definiții pentru cuvios

CUVIÓS, -OÁSĂ, cuvioși, -oase, adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. ♦ (Substantivat; în religia creștină) Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri. 2. (Înv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os.

CUVIÓS, -OÁSĂ, cuvioși, -oase, adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. ♦ (Substantivat; în religia creștină) Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri. 2. (Înv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os.

CUVIÓS, -OÁSĂ, cuvioși, -oase, adj. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) 1. Cucernic, evlavios, pios. Au gindul drept și cuvios Și cîntă versuri din psaltire. COȘBUC, P. I 115. Să ceară iertare de la cuviosul bătrîn. CARAGIALE, O. III 90. Cînd țăranii îi ziceau că prea e cuvioasă, ea se roșea. ODOBESCU, S. I 6. ◊ Fig. Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrînă. EMINESCU, O. I 69. ♦ Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. Lasă, cuvioase Dionis, că vorbim noi la Brăila. GALACTION, O. I 89. Așa-i Agapia noastră!- tîngui cuvioasa Velasia cu mîna osoasă ca moaștele la gura cu buze subțiri. PETRESCU, Î. II 242. Fost-a scris părintelui Duhu să nu asculte... sfaturile cuviosului stariț. CREANGĂ, A. 76. ◊ (Substantivat) Maica Rahila... era bunica dulce a cuvioaselor din schitul Roșioara. GALACTION, O. I 316. Lasă-mă-n pace, cuvioase, că se învîrtește lumea cu mine. CREANGĂ, A. 139. 2. (Învechit și arhaizant) Decent, cuviincios, politicos, omenos. Stăpîna casei... îndată i s-a arătat, cu înfățișare cuvioasă, poftindu-l înlăuntru. SADOVEANU, D. P. 116. Tu slujeai la masă, Cu față voioasă, Vorbă cuvioasă. TEODORESCU, P. P. 430. – Pronunțat: -vi-os.

cuviós (-vi-os) adj. m., pl. cuvióși; f. cuvioásă, pl. cuvioáse

cuviós adj. m. (sil. -vi-os), pl. cuvióși; f. sg. cuvioásă, pl. cuvioáse

CUVIÓS adj. v. credincios.

CUVIÓS2 ~óși m. Calificativ pus înaintea numelui călugărilor. [Sil. -vi-os] /a se cuveni + suf. ~os

CUVIÓS1 ~oásă (~óși, ~oáse) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; evlavios; cucernic. [Sil. -vi-os] /a se cuveni + suf. ~os

cuvios a. 1. respectuos, omenos; 2. cu frica lui D-zeu, evlavios, pios; 3. (ca titulatură Ecleziastică): cuviosul părinte. [Contras din *CUVENIOS].

cuviós, -oásă adj. (d. cuvin). Decent: vorbă cuvioasă. Smerit respectuos, pios: preut [!] cuvios. Temperat, moderat: căldurĭ cuvioase (Vechĭ). Titlu dat călugărilor: cuvioase părinte! Vechĭ. Asemenea, care seamănă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUVIÓS adj. (BIS.) credincios, cucernic, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit, (franțuzism) devót, (înv. și reg.) smérnic, (înv.) blagocestív, pietós, pravoslávnic, rîvnitór, bine-credinciós. (Om ~.)

Intrare: cuvios
cuvios adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuvios cuviosul cuvioa cuvioasa
plural cuvioși cuvioșii cuvioase cuvioasele
genitiv-dativ singular cuvios cuviosului cuvioase cuvioasei
plural cuvioși cuvioșilor cuvioase cuvioaselor
vocativ singular
plural