11 definiții pentru cuvios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUVIÓS, -OÁSĂ, cuvioși, -oase, adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. ♦ (Substantivat; în religia creștină) Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri. 2. (Înv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os.

CUVIÓS, -OÁSĂ, cuvioși, -oase, adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. ♦ (Substantivat; în religia creștină) Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri. 2. (Înv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os.

cuvios, ~oa [At: PSALT. 139 / V: (înv) ~inios, ~inos / Pl: ~oși, ~oase / E: cuveni + -os] 1 a (Înv) Asemănător. 2-3 a, av (Înv) Potrivit. 4 a (Înv) Motivat. 5 a (Iuz) Dispus spre... 6 a (Iuz) Suficient. 7 a (Înv) Respectuos. 8 a (Rar; complinit prin prea; ca atribut dat sfinților, fețelor bisericești) Evlavios. 9-10 smf, a Sfânt. 11 smf Călugăr. 12 a (Iuz) înțelept. 13 a (Îvr) Frumos. 14 a (Înv) Distins. 15 a Omenos. 16 a Cucernic. 17 a Inteligent.

CUVIÓS, -OÁSĂ, cuvioși, -oase, adj. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) 1. Cucernic, evlavios, pios. Au gindul drept și cuvios Și cîntă versuri din psaltire. COȘBUC, P. I 115. Să ceară iertare de la cuviosul bătrîn. CARAGIALE, O. III 90. Cînd țăranii îi ziceau că prea e cuvioasă, ea se roșea. ODOBESCU, S. I 6. ◊ Fig. Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrînă. EMINESCU, O. I 69. ♦ Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. Lasă, cuvioase Dionis, că vorbim noi la Brăila. GALACTION, O. I 89. Așa-i Agapia noastră!- tîngui cuvioasa Velasia cu mîna osoasă ca moaștele la gura cu buze subțiri. PETRESCU, Î. II 242. Fost-a scris părintelui Duhu să nu asculte... sfaturile cuviosului stariț. CREANGĂ, A. 76. ◊ (Substantivat) Maica Rahila... era bunica dulce a cuvioaselor din schitul Roșioara. GALACTION, O. I 316. Lasă-mă-n pace, cuvioase, că se învîrtește lumea cu mine. CREANGĂ, A. 139. 2. (Învechit și arhaizant) Decent, cuviincios, politicos, omenos. Stăpîna casei... îndată i s-a arătat, cu înfățișare cuvioasă, poftindu-l înlăuntru. SADOVEANU, D. P. 116. Tu slujeai la masă, Cu față voioasă, Vorbă cuvioasă. TEODORESCU, P. P. 430. – Pronunțat: -vi-os.

CUVIÓS1 ~oásă (~óși, ~oáse) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; evlavios; cucernic. [Sil. -vi-os] /a se cuveni + suf. ~os

CUVIÓS2 ~óși m. Calificativ pus înaintea numelui călugărilor. [Sil. -vi-os] /a se cuveni + suf. ~os

cuvios a. 1. respectuos, omenos; 2. cu frica lui D-zeu, evlavios, pios; 3. (ca titulatură Ecleziastică): cuviosul părinte. [Contras din *CUVENIOS].

cuviós, -oásă adj. (d. cuvin). Decent: vorbă cuvioasă. Smerit respectuos, pios: preut cuvios. Temperat, moderat: căldurĭ cuvioase (Vechĭ). Titlu dat călugărilor: cuvioase părinte! Vechĭ. Asemenea, care seamănă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuviós (-vi-os) adj. m., pl. cuvióși; f. cuvioásă, pl. cuvioáse

cuviós adj. m. (sil. -vi-os), pl. cuvióși; f. sg. cuvioásă, pl. cuvioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUVIOS adj. (BIS.) credincios, cucernic, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit, (franțuzism) devot, (înv. și reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pietos, pravoslavnic, rîvnitor, bine-credincios. (Om ~.)

Intrare: cuvios
  • silabație: cu-vi-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuvios
  • cuviosul
  • cuviosu‑
  • cuvioa
  • cuvioasa
plural
  • cuvioși
  • cuvioșii
  • cuvioase
  • cuvioasele
genitiv-dativ singular
  • cuvios
  • cuviosului
  • cuvioase
  • cuvioasei
plural
  • cuvioși
  • cuvioșilor
  • cuvioase
  • cuvioaselor
vocativ singular
  • cuviosule
  • cuvioase
  • cuvioa
  • cuvioaso
plural
  • cuvioșilor
  • cuvioaselor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuvios

  • exemple
    • Au gîndul drept și cuvios Și cîntă versuri din psaltire. COȘBUC, P. I 115.
      surse: DLRLC
    • Să ceară iertare de la cuviosul bătrîn. CARAGIALE, O. III 90.
      surse: DLRLC
    • Cînd țăranii îi ziceau că prea e cuvioasă, ea se roșea. ODOBESCU, S. I 6.
      surse: DLRLC
    • figurat Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrînă. EMINESCU, O. I 69.
      surse: DLRLC
    • 1.1. adesea substantivat Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
      exemple
      • Lasă, cuvioase Dionis, că vorbim noi la Brăila. GALACTION, O. I 89.
        surse: DLRLC
      • Așa-i Agapia noastră! – tîngui cuvioasa Velasia cu mîna osoasă ca moaștele la gura cu buze subțiri. PETRESCU, Î. II 242.
        surse: DLRLC
      • Fost-a scris părintelui Duhu să nu asculte... sfaturile cuviosului stariț. CREANGĂ, A. 76.
        surse: DLRLC
      • Maica Rahila... era bunica dulce a cuvioaselor din schitul Roșioara. GALACTION, O. I 316.
        surse: DLRLC
      • Lasă-mă-n pace, cuvioase, că se învîrtește lumea cu mine. CREANGĂ, A. 139.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat în religia creștină Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri.
      surse: DEX '09
  • exemple
    • Stăpîna casei... îndată i s-a arătat, cu înfățișare cuvioasă, poftindu-l înlăuntru. SADOVEANU, D. P. 116.
      surse: DLRLC
    • Tu slujeai la masă, Cu față voioasă, Vorbă cuvioasă. TEODORESCU, P. P. 430.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cuveni + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09