2 intrări

19 definiții

CUTREMURÁRE, cutremurări, s. f. Acțiunea de a (se) cutremura și rezultatul ei; cutremur. – V. cutremura.

CUTREMURÁRE, cutremurări, s. f. Acțiunea de a (se) cutremura și rezultatul ei; cutremur. – V. cutremura.

CUTREMURÁRE, cutremurări, s. f. Acțiunea de a se cutremura și rezultatul ei; cutremur. (Fig.) Simte o cutremurare puternică a corpului. SAHIA, N. 34.

cutremuráre (cu-tre-) s. f., g.-d. art. cutremurắrii; pl. cutremurắri

cutremuráre s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. cutremurării; pl. cutremurări

CUTREMURÁRE s. 1. v. cutremurătură. 2. duduit, duduitură, zguduitură. (O ~ a pereților.)

CUTREMURÁ, cutrémur, vb. I. 1. Refl. (Despre pământ) A se zgudui din cauza unui cutremur (1). ♦ Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) scutura. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) înfiora, a tresări sau a face să tresară; p. ext. a (se) îngrozi, a (se) înspăimânta. – Lat. *contremulare.

CUTREMURÁ, cutrémur, vb. I. 1. Refl. (Despre pământ) A se zgudui din cauza unui cutremur (1). ♦ Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) scutura. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) înfiora, a tresări sau a face să tresară; p. ext. a (se) îngrozi, a (se) înspăimânta. – Lat. *contremulare.

CUTREMURÁ, cutremúr, vb. I. Refl. 1. (Despre pămînt) A se zgudui din cauza unui cutremur, a suferi o zguduire seismică. Se cutremură pămîntul, văile răsună, mările clocotesc și peștii din ele se sparie. GREANGĂ, P. 54. ♦ (Despre obiecte acționate de cineva) A se zgudui, a se clătina, a se scutura, a tremura. I se cutremurau umerii și i se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, L. 9. ◊ (Prin exagerare) Cerurile clocoteau subt descărcările zguduitoare ale tunetelor și pămîntul înfricoșat se cutremura nemernic... sub ropotul de trăsnete. HOGAȘ, M. N. 176. Răcnea de se cutremurau codrii. ISPIRESCU, L. 17. ◊ Tranz. Tresărind în cercuri albe, El [lacul] cutremură o barcă. EMINESCU, O. I 74. ◊ (Prin exagerare) Porunca luiDima a izbucnit cutremurînd... zidurile vechi. GALAN, Z. R. 247. Trîmbița de alamă cutremura castelul. VLAHUȚĂ, O. A. 152. 2. Fig. (Despre oameni) A se înfiora, a tresări (de spaimă, de scîrbă); p. e xt. a se înspăimînta, a se îngrozire cutremurară la un astfel de gînd. SAHIA, N. 105. Să te miri, să te cutremuri De cîte-au fost-nainte vremuri. IOSIF, PATR. 5. Auziră, la o depărtare, o strigătură puternică. Toți se cutremurară. RETEGANUL, P. II 41. Sufletul lui se cutremura la gîndirea că nu va putea scutura greutatea acestui amor. EMINESCU, N. 71. ◊ Tranz. Un fulger și-a deschis cărare, Cutremurîndu-mi pieptul șubred. GOGA, C. P. 11. Mai aruncă-ți o privire... Peste vechea zbuciumate ce cutremură-al meu piept. MACEDONSKI, O. I 272. Cu focul blînd din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri. EMINESCU, O. I 155.

cutremurá (a ~) (cu-tre-) vb., ind. prez. 3 cutrémură

cutremurá vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. cutrémur, 3 sg. și pl. cutrémură

CUTREMURÁ vb. 1. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgâlțâi, a (se) zgudui, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a se clătina, a dârdâi, a dudui, a tremura, a se zgudui, (Mold. și Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (Se ~ pereții când trec mașinile.) 3. a se înfiora, a se scutura, a tremura, a tresări. (Calul se ~ din tot corpul.) 4. v. îngrozi.

cutremurá (cutrémur, cutremurát), vb.1. A face să tremure. 2. A scutura, a clătina. – 3. A înfiora, a inspira teamă, a îngrozi. – 4. (Refl.) A se cutremura pămîntul ca urmare a unui seism. – 5. (Refl.) A se speria. – Mr. cutream(b)ur, megl. cutrumur. Lat. *contrĕmŭlāre (Pușcariu 475; DAR). Este de asemenea posibil să fie vorba de o der. internă de la tremura, cu cu- expresiv. – Der. cutremur, s. n. (scuturătură; tremur; seism; teroare); cutremurător, adj. (îngrozitor).

A SE CUTREMURÁ mă cutrémur intranz. 1) A se zgudui sub acțiunea unui cutremur. 2) A se mișca ușor dintr-o parte în alta; a se clătina; a se legăna. 3) fig. (despre persoane) A fi cuprins de fiori; a se speria tare; a se înfiora; a se înspăimânta. /<lat. contremulare

A CUTREMURÁ cutrémur tranz. A face să se cutremure. /<lat. contremulare

cutremurà v. a tremura din toate puterile, a se înfiora. [Cf. lat. CONTREMULUS, care tremură foarte].

2) cutrémur, a v. tr. (lat. contrémulo, -trĕmulare saŭ rom. cu și tremur). Zguduĭ din temelie, zguduĭ tare: acest om cutremură casa cînd merge. Fig. Îngrozesc: mă cutremurĭ cu vorba asta. V. refl. Tremur din temelie: pămîntu s´a cutremurat. Fig. Mă îngrozesc: auzind trista veste, s´a cutremurat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUTREMURÁRE s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. duduit, duduitură, zguduitură. (O ~ a pereților.)

CUTREMURÁ vb. 1. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgîlțîi, a (se) zgudui, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a se clătina, a dîrdîi, a dudui, a tremura, a se zgudui, (Mold. și Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (Se ~ pereții.) 3. a se înfiora, a se scutura, a tremura, a tresări. (Calul se ~ din tot corpul.) 4. a se încrîncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimînta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimînta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (Se ~ la auzul acestei vești.)

Intrare: cutremura
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cutremura cutremurare cutremurat cutremurând singular plural
cutremură cutremurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cutremur (să) cutremur cutremuram cutremurai cutremurasem
a II-a (tu) cutremuri (să) cutremuri cutremurai cutremurași cutremuraseși
a III-a (el, ea) cutremură (să) cutremure cutremura cutremură cutremurase
plural I (noi) cutremurăm (să) cutremurăm cutremuram cutremurarăm cutremuraserăm, cutremurasem*
a II-a (voi) cutremurați (să) cutremurați cutremurați cutremurarăți cutremuraserăți, cutremuraseți*
a III-a (ei, ele) cutremură (să) cutremure cutremurau cutremura cutremuraseră
Intrare: cutremurare
cutremurare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cutremurare cutremurarea
plural cutremurări cutremurările
genitiv-dativ singular cutremurări cutremurării
plural cutremurări cutremurărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)