CUTREMURA (-mur) I. vb. tr. A face să tremure, să se înfioare, să se sgudue. II. vb. refl. 1 A tremura din toate puterile: se cutremură carnea omului cînd se gîndește la grozăvenia aceea (ISP.) ¶ 2 A se sgudui: răcnea de se cutremurau codrii (ISP.); s’a cutremurat pămîntul ¶ 3 A se înfiora, a se îngrozi: Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei (VLAH.) [lat. contrĕmulare].