2 intrări
29 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (7)
- relaționale (6)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURTENI, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A curta. – Din curtean.
CURTENI, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A curta. – Din curtean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
curteni vt [At: DOSOFTEI, V. S. 44/2 / V: (îvr) cor~ / Pzi: ~nesc / E: curtean] (Înv) 1 A aduce pe cineva în serviciul unei curți (5) (făcându-l curtean (1-2)). 2 A susține cauza cuiva (în fața unui șef). 3 A curta. 4 A face o vizită cuiva, în semn de prețuire. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURTENI, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A face curte (mai ales unei femei), a căuta să intre în grațiile cuiva (măgulindu-l, lingușindu-l). V. curta. Mare ghiduș era și nostim... s-o cercat să mă curtenească o bucată de drum. ALECSANDRI, T. I 311. Ea dacă vede că alt îi zîmbește, Umblă după dînsa și o curtenește. PANN, P. V. II 97. ♦ (Neobișnuit) A felicita (căutînd să cîștige bunăvoința cuiva), a omagia (prin lingușiri). Sosi la 12 noiemvrie la Alba-Iulia, spre a curteni pe Mihai-vodă despre norocita sa biruință. BĂLCESCU, O. II 267.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A CURTENI ~esc tranz. înv. (femei) A face curte; a curta. /Din curtean
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
curtenì v. a curta pe cineva.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURTEAN, -Ă, curteni, -e, s. m. și f. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran. ♦ (Înv.; la m.) Oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii. – Curte + suf. -ean.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CURTEAN, -Ă, curteni, -e, s. m. și f. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran. ♦ (Înv.; la m.) Oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii. – Curte + suf. -ean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
cortean, ~ă smf vz curtean
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corteni v vz curteni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
curtean, ~ă [At: VARLAAM, C. 378 / Pl: ~eni, ~ene / E: curte + -ean] 1-2 smf Persoană care (îndeplinea o anumită slujbă la curtea (5) unui monarh sau care) facea parte din suita unui suveran Cf curteancă (1-2). 3 sm Soldat care depindea de o curte domnească.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURTEAN, -Ă, curteni, -e, s. m. și f. 1. (În orînduirea feudală) Persoană care îndeplinea o anumită slujbă pe lîngă un domnitor, sau un nobil, avînd un anumit rang și care locuia chiar la curtea domnească; boier sau boieroaică făcînd parte din suita domnitorilor. V. sfetnic. Toți curtenii și toate curtenele intrară numaidecît pe rînd, și se așezară binișor, în tăcere, fiecare după treapta sa. CARAGIALE, P. 132. Cind au întîlnit pe ceilalți curteni și pe împărăteasa, au zis că fratele lor a plecat mai nainte la moșia sa. POPESCU, B. IV 16. Împărat slăvit e codrul... împrejuru-i are dame Și curteni din neamul Cerb. EMINESCU, O. I 100. Curteni sau ciocoi de curți să cheamă, Soi de oameni vicleni, fără lege Învîrtiți, șireți și plini de intrige. BUDAI-DELEANU, Ț. 356. 2. (Învechit; mai ales la pl.) Oștean depinzînd de o curte domnească, fiind împămîntenit pe un lot mic de pămînt în schimbul serviciului militar. Se coboară-o mîndră oaste Cu trei steaguri de oșteni Și trei cete de curteni. ALECSANDRI, P. A. 96.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURTEAN ~eană (~eni, ~ene) m. și f. 1) Nobil care avea anumite servicii la curtea unui suveran sau care făcea parte din suita acestuia. 2) (în Moldova medievală) Oștean care primea de la domnie un lot de pământ în schimbul serviciului militar. /curte + suf. ~ean
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
curtean m. 1. om de Curte, curtezan; 2. odinioară gardă călăreață a Curții domnești (numită în Muntenia Roșii): aprozi, copii de casă, curteni și lefegii AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
curteán m., pl. enĭ (d. curtea domnească). Curteniĭ eraŭ un fel de slujitorĭ domneștĭ (ca și călărașiĭ) organizațĭ militărește și împărțițĭ în căpităniĭ pe județe. Eĭ posedaŭ sate și moșiĭ micĭ. Uniĭ abea aveaŭ o casă. (Giur. 8). Eĭ constituĭaŭ garda călare a curțiĭ domneștĭ moldoveneștĭ, formată în Țara Românească de roșĭ (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. 1, 359). V. căminar și vornic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
curtenésc v. tr. (d. curtean). Curtez, fac curte (complimente).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
curteni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenesc, 3 sg. curtenește, imperf. 1 curteneam; conj. prez. 1 sg. să curtenesc, 3 să curtenească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
curteni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenesc, imperf. 3 sg. curtenea; conj. prez. 3 să curtenească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
curteni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenesc, imperf. 3 sg. curtenea; conj. prez. 3 sg. și pl. curtenească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
curtean s. m., pl. curteni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
curtean s. m., pl. curteni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
curtean s. m., pl. curteni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
curtean.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CURTENI vb. v. curta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
curteni vb. v. CURTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CURTEAN s. v. argat, slugă, viteaz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CURTEAN s. (înv.) curtezan, dvorean, dvorelnic, dvorenin, (înv., în Țara Românească) roșu. (Un monarh și ~enii lui.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CURTEAN s. (înv.) curtezan, dvorean, dvorelnic, dvorenin, (înv., în Țara Românească) roșu. (Un monarh și ~ii lui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
curtean s. v. ARGAT. SLUGĂ. VITEAZ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
curteni, curtenesc, vb. IV (înv.) 1. a curta, a face curte (cuiva). 2. a lua pe cineva în serviciul unei curți (domnești sau boierești). 3. a recomanda, a susține pe cineva, a pune o vorbă bună pentru cineva. 4. a vizita pe cineva acasă; a i se închina. 5. (refl.) a se ciopli, a se stila, a învăța manierele elegante.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
curteni s.m. pl. (înv.) 1. persoane care îndeplinesc slujbe la curtea domnească. 2. soldați din garda călăreață a domnitorului; viteji, slujitori, ostași de curte.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M20) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
curteni, curtenescverb
- 1. Curta. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: curta
- Mare ghiduș era și nostim... s-o cercat să mă curtenească o bucată de drum. ALECSANDRI, T. I 311. DLRLC
- Ea dacă vede că alt îi zîmbește, Umblă după dînsa și o curtenește. PANN, P. V. II 97. DLRLC
- 1.1. A felicita (căutând să câștige bunăvoința cuiva), a omagia (prin lingușiri). DLRLC
- Sosi la 12 noiemvrie la Alba-Iulia, spre a curteni pe Mihai-vodă despre norocita sa biruință. BĂLCESCU, O. II 267. DLRLC
-
-
etimologie:
- curtean DEX '98 DEX '09
curtean, curtenisubstantiv masculin curteană, curtenesubstantiv feminin
- 1. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Toți curtenii și toate curtenele intrară numaidecît pe rînd, și se așezară binișor, în tăcere, fiecare după treapta sa. CARAGIALE, P. 132. DLRLC
- Cind au întîlnit pe ceilalți curteni și pe împărăteasa, au zis că fratele lor a plecat mai nainte la moșia sa. POPESCU, B. IV 16. DLRLC
- Împărat slăvit e codrul... împrejuru-i are dame Și curteni din neamul Cerb. EMINESCU, O. I 100. DLRLC
- Curteni sau ciocoi de curți să cheamă, Soi de oameni vicleni, fără lege Învîrtiți, șireți și plini de intrige. BUDAI-DELEANU, Ț. 356. DLRLC
- 1.1. Oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se coboară-o mîndră oaste Cu trei steaguri de oșteni Și trei cete de curteni. ALECSANDRI, P. A. 96. DLRLC
-
-
etimologie:
- Curte + sufix -ean. DEX '98 DEX '09