2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURTENÍ, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A curta. – Din curtean.

CURTENÍ, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A curta. – Din curtean.

curteni vt [At: DOSOFTEI, V. S. 44/2 / V: (îvr) cor~ / Pzi: ~nesc / E: curtean] (Înv) 1 A aduce pe cineva în serviciul unei curți (5) (făcându-l curtean (1-2)). 2 A susține cauza cuiva (în fața unui șef). 3 A curta. 4 A face o vizită cuiva, în semn de prețuire. corectată

CURTENÍ, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A face curte (mai ales unei femei), a căuta să intre în grațiile cuiva (măgulindu-l, lingușindu-l). V. curta. Mare ghiduș era și nostim... s-o cercat să mă curtenească o bucată de drum. ALECSANDRI, T. I 311. Ea dacă vede că alt îi zîmbește, Umblă după dînsa și o curtenește. PANN, P. V. II 97. ♦ (Neobișnuit) A felicita (căutînd să cîștige bunăvoința cuiva), a omagia (prin lingușiri). Sosi la 12 noiemvrie la Alba-Iulia, spre a curteni pe Mihai-vodă despre norocita sa biruință. BĂLCESCU, O. II 267.

A CURTENÍ ~ésc tranz. înv. (femei) A face curte; a curta. /Din curtean

CURTEÁN, -Ă, curteni, -e, s. m. și f. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran. ♦ (Înv.; la m.) Oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii. – Curte + suf. -ean.

CURTEÁN, -Ă, curteni, -e, s. m. și f. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran. ♦ (Înv.; la m.) Oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii. – Curte + suf. -ean.

curtean, ~ă [At: VARLAAM, C. 378 / Pl: ~eni, ~ene / E: curte + -ean] 1-2 smf Persoană care (îndeplinea o anumită slujbă la curtea (5) unui monarh sau care) facea parte din suita unui suveran Cf curteancă (1-2). 3 sm Soldat care depindea de o curte domnească.

CURTEÁN, -Ă, curteni, -e, s. m. și f. 1. (În orînduirea feudală) Persoană care îndeplinea o anumită slujbă pe lîngă un domnitor, sau un nobil, avînd un anumit rang și care locuia chiar la curtea domnească; boier sau boieroaică făcînd parte din suita domnitorilor. V. sfetnic. Toți curtenii și toate curtenele intrară numaidecît pe rînd, și se așezară binișor, în tăcere, fiecare după treapta sa. CARAGIALE, P. 132. Cind au întîlnit pe ceilalți curteni și pe împărăteasa, au zis că fratele lor a plecat mai nainte la moșia sa. POPESCU, B. IV 16. Împărat slăvit e codrul... împrejuru-i are dame Și curteni din neamul Cerb. EMINESCU, O. I 100. Curteni sau ciocoi de curți să cheamă, Soi de oameni vicleni, fără lege Învîrtiți, șireți și plini de intrige. BUDAI-DELEANU, Ț. 356. 2. (Învechit; mai ales la pl.) Oștean depinzînd de o curte domnească, fiind împămîntenit pe un lot mic de pămînt în schimbul serviciului militar. Se coboară-o mîndră oaste Cu trei steaguri de oșteni Și trei cete de curteni. ALECSANDRI, P. A. 96.

CURTEÁN ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. 1) Nobil care avea anumite servicii la curtea unui suveran sau care făcea parte din suita acestuia. 2) (în Moldova medievală) Oștean care primea de la domnie un lot de pământ în schimbul serviciului militar. /curte + suf. ~ean

curtean m. 1. om de Curte, curtezan; 2. odinioară gardă călăreață a Curții domnești (numită în Muntenia Roșii): aprozi, copii de casă, curteni și lefegii AL.

curteán m., pl. enĭ (d. curtea domnească). Curteniĭ eraŭ un fel de slujitorĭ domneștĭ (ca și călărașiĭ) organizațĭ militărește și împărțițĭ în căpităniĭ pe județe. Eĭ posedaŭ sate și moșiĭ micĭ. Uniĭ abea aveaŭ o casă. (Giur. 8). Eĭ constituĭaŭ garda călare a curțiĭ domneștĭ moldoveneștĭ, formată în Țara Românească de roșĭ (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. 1, 359). V. căminar și vornic.

curtenésc v. tr. (d. curtean). Curtez, fac curte (complimente).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curtení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenésc, imperf. 3 sg. curteneá; conj. prez. 3 să curteneáscă

curtení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenésc, imperf. 3 sg. curteneá; conj. prez. 3 sg. și pl. curteneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURTEÁN s. v. argat, slugă, viteaz.

arată toate definițiile

Intrare: curteni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curteni
  • curtenire
  • curtenit
  • curtenitu‑
  • curtenind
  • curtenindu‑
singular plural
  • curtenește
  • curteniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curtenesc
(să)
  • curtenesc
  • curteneam
  • curtenii
  • curtenisem
a II-a (tu)
  • curtenești
(să)
  • curtenești
  • curteneai
  • curteniși
  • curteniseși
a III-a (el, ea)
  • curtenește
(să)
  • curtenească
  • curtenea
  • curteni
  • curtenise
plural I (noi)
  • curtenim
(să)
  • curtenim
  • curteneam
  • curtenirăm
  • curteniserăm
  • curtenisem
a II-a (voi)
  • curteniți
(să)
  • curteniți
  • curteneați
  • curtenirăți
  • curteniserăți
  • curteniseți
a III-a (ei, ele)
  • curtenesc
(să)
  • curtenească
  • curteneau
  • curteni
  • curteniseră
Intrare: curtean
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curtean
  • curteanul
  • curteanu‑
plural
  • curteni
  • curtenii
genitiv-dativ singular
  • curtean
  • curteanului
plural
  • curteni
  • curtenilor
vocativ singular
  • curteanule
  • curtene
plural
  • curtenilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curteni

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mare ghiduș era și nostim... s-o cercat să mă curtenească o bucată de drum. ALECSANDRI, T. I 311.
      surse: DLRLC
    • Ea dacă vede că alt îi zîmbește, Umblă după dînsa și o curtenește. PANN, P. V. II 97.
      surse: DLRLC
    • 1.1. neobișnuit A felicita (căutând să câștige bunăvoința cuiva), a omagia (prin lingușiri).
      exemple
      • Sosi la 12 noiemvrie la Alba-Iulia, spre a curteni pe Mihai-vodă despre norocita sa biruință. BĂLCESCU, O. II 267.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • curtean
    surse: DEX '98 DEX '09

curtean, -ă curteană

  • 1. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Toți curtenii și toate curtenele intrară numaidecît pe rînd, și se așezară binișor, în tăcere, fiecare după treapta sa. CARAGIALE, P. 132.
      surse: DLRLC
    • Cind au întîlnit pe ceilalți curteni și pe împărăteasa, au zis că fratele lor a plecat mai nainte la moșia sa. POPESCU, B. IV 16.
      surse: DLRLC
    • Împărat slăvit e codrul... împrejuru-i are dame Și curteni din neamul Cerb. EMINESCU, O. I 100.
      surse: DLRLC
    • Curteni sau ciocoi de curți să cheamă, Soi de oameni vicleni, fără lege Învîrtiți, șireți și plini de intrige. BUDAI-DELEANU, Ț. 356.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit masculin Oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Se coboară-o mîndră oaste Cu trei steaguri de oșteni Și trei cete de curteni. ALECSANDRI, P. A. 96.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Curte + sufix -ean.
    surse: DEX '98 DEX '09