CURTENI (-enesc) I. vb. tr. 1 ‡ A introduce pe cineva la Curte ¶ 2 A curta, a face curte: și el s’o cercat să mă curtenească o bucată de drum, dar geaba (ALECS.). II. vb. refl. ‡ A intra în slujba Curții domnești: și-au lăsat casa și s’au dus de s’au curtenit la Hanul (N.-COST.) [curtean].