14 definiții pentru curta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURTÁ, curtez, vb. I. Tranz. A face curte (III) unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, simpatia, dragostea; a curteni. – Din curte (după fr. courtiser).

curta vt [At: POLIZU / Pzi: ~tez / E: curte] A fi plin de amabilitate pentru a câștiga simpatia, favoarea sau dragostea cuiva Si: (înv) curtarisi, curteni,

CURTÁ, curtez, vb. I. Tranz. A face curte (III) unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, dragostea; a curteni. – Din curte (după fr. courtiser).

CURTÁ, curtez, vb. I. Tranz. (învechit) A face curte (unei femei). Jupîn Dumitrache crede, și crede și Chiriac, că Rică o «curtează» pe Veta. IBRĂILEANU, S. 51. Ea știe că o curtează [Mișu] de atîta vreme. CARAGIALE, S. U. 45.

CURTÁ vb. I. tr. A face curte unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, simpatia, dragostea. [După fr. courtiser].

CURTÁ vb. tr. a face curte unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, simpatia, dragostea. (după fr. courtiser)

A CURTÁ ~éz tranz. (femei) A trata cu atenție deosebită pentru a câștiga favoarea, simpatia sau dragostea. /Din curte

*curtéz v. tr. (d. curte, după fr. courtiser. Fac curte, curtenesc, daŭ atențiune (femeilor).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curtá (a ~) vb., ind. prez. 3 curteáză

curtá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. curteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURTÁ vb. (înv.) a curteni. (A ~ o fată.)

CURTA vb. (înv.) a curteni. (A ~ o fată.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Pterostylis curta R. Br. Specie care înflorește vara. Flori terminale, solitare, albicioase cu dungi verzi, în formă de coif, cu vîrful verde, petalele exterioare laterale cu vîrfuri foarte lungi. Frunze dispuse în rozetă, scurt-pețiolate, eliptice, lungi de 2-3 cm. Plantă de cca 14 cm înălțime.

Intrare: curta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curta
  • curtare
  • curtat
  • curtatu‑
  • curtând
  • curtându‑
singular plural
  • curtea
  • curtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curtez
(să)
  • curtez
  • curtam
  • curtai
  • curtasem
a II-a (tu)
  • curtezi
(să)
  • curtezi
  • curtai
  • curtași
  • curtaseși
a III-a (el, ea)
  • curtea
(să)
  • curteze
  • curta
  • curtă
  • curtase
plural I (noi)
  • curtăm
(să)
  • curtăm
  • curtam
  • curtarăm
  • curtaserăm
  • curtasem
a II-a (voi)
  • curtați
(să)
  • curtați
  • curtați
  • curtarăți
  • curtaserăți
  • curtaseți
a III-a (ei, ele)
  • curtea
(să)
  • curteze
  • curtau
  • curta
  • curtaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curta

  • 1. A face curte unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, simpatia, dragostea.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: curteni 2 exemple
    exemple
    • Jupîn Dumitrache crede, și crede și Chiriac, că Rică o «curtează» pe Veta. IBRĂILEANU, S. 51.
      surse: DLRLC
    • Ea știe că o curtează [Mișu] de atîta vreme. CARAGIALE, S. U. 45.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • curte (după limba franceză courtiser).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN