15 definiții pentru curta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURTÁ, curtez, vb. I. Tranz. A face curte (III) unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, simpatia, dragostea; a curteni. – Din curte (după fr. courtiser).

curta vt [At: POLIZU / Pzi: ~tez / E: curte] A fi plin de amabilitate pentru a câștiga simpatia, favoarea sau dragostea cuiva Si: (înv) curtarisi, curteni,

CURTÁ, curtez, vb. I. Tranz. A face curte (III) unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, dragostea; a curteni. – Din curte (după fr. courtiser).

CURTÁ, curtez, vb. I. Tranz. (învechit) A face curte (unei femei). Jupîn Dumitrache crede, și crede și Chiriac, că Rică o «curtează» pe Veta. IBRĂILEANU, S. 51. Ea știe că o curtează [Mișu] de atîta vreme. CARAGIALE, S. U. 45.

CURTÁ vb. I. tr. A face curte unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, simpatia, dragostea. [După fr. courtiser].

CURTÁ vb. tr. a face curte unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, simpatia, dragostea. (după fr. courtiser)

A CURTÁ ~éz tranz. (femei) A trata cu atenție deosebită pentru a câștiga favoarea, simpatia sau dragostea. /Din curte

*curtéz v. tr. (d. curte, după fr. courtiser. Fac curte, curtenesc, daŭ atențiune (femeilor).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. curtez, 3 curtea; conj. prez. 1 sg. să curtez, 3 să curteze

curta (a ~) vb., ind. prez. 3 curtea

curtá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. curteáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURTÁ vb. (înv.) a curteni. (A ~ o fată.)

CURTA vb. (înv.) a curteni. (A ~ o fată.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Pterostylis curta R. Br. Specie care înflorește vara. Flori terminale, solitare, albicioase cu dungi verzi, în formă de coif, cu vîrful verde, petalele exterioare laterale cu vîrfuri foarte lungi. Frunze dispuse în rozetă, scurt-pețiolate, eliptice, lungi de 2-3 cm. Plantă de cca 14 cm înălțime.

Intrare: curta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curta
  • curtare
  • curtat
  • curtatu‑
  • curtând
  • curtându‑
singular plural
  • curtea
  • curtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curtez
(să)
  • curtez
  • curtam
  • curtai
  • curtasem
a II-a (tu)
  • curtezi
(să)
  • curtezi
  • curtai
  • curtași
  • curtaseși
a III-a (el, ea)
  • curtea
(să)
  • curteze
  • curta
  • curtă
  • curtase
plural I (noi)
  • curtăm
(să)
  • curtăm
  • curtam
  • curtarăm
  • curtaserăm
  • curtasem
a II-a (voi)
  • curtați
(să)
  • curtați
  • curtați
  • curtarăți
  • curtaserăți
  • curtaseți
a III-a (ei, ele)
  • curtea
(să)
  • curteze
  • curtau
  • curta
  • curtaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curta, curtezverb

  • 1. A face curte unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, simpatia, dragostea. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: curteni
    • format_quote Jupîn Dumitrache crede, și crede și Chiriac, că Rică o «curtează» pe Veta. IBRĂILEANU, S. 51. DLRLC
    • format_quote Ea știe că o curtează [Mișu] de atîta vreme. CARAGIALE, S. U. 45. DLRLC
etimologie:
  • curte (după limba franceză courtiser). DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.