3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURBÁT, -Ă, curbați, -te, adj. Încovoiat, arcuit, îndoit. – V. curba.

CURBÁT, -Ă, curbați, -te, adj. Încovoiat, arcuit, îndoit. – V. curba.

curbat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: curba] 1 Îndoit2. 2 Gârbovit2.

curbat1 sn [At: DA / E: curba] Îndoire.

CURBÁT, -Ă adj. Încovoiat, arcuit, îndoit. [Cf. fr. courbé].

CURBÁ, curbez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber.

CURBÁ, curbez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber.

curba vtr [At: DA / Pzi: ~bez / E: curb cf fr courber] 1 A deveni curb (1). 2 (Fig) A se supune voinței cuiva (fără a se împotrivi).

CURBÁ, curbez vb. I. Tranz. A încovoia ceva drept, apropiindu-i capetele; a face curb; a arcui, a îndoi. V. strîmba. O izbitură puternică a curbat bara automobilului.

CURBÁ vb. I. tr., refl. A (se) face curb; a (se) arcui, a (se) îndoi. [< fr. courber].

CURBÁ vb. tr. a (se) face curb; a (se) îndoi. (< fr. courber)

A SE CURBÁ mă ~éz intranz. A căpăta formă de curbă; a se arcui; a se cambra; a se coroia; a se încovoia. /<fr. courber

A CURBÁ ~éz tranz. A face să se curbeze; a arcui; a coroia; a încovoia; a cambra. /<fr. courber

curbà v. a face curb, a îndoi, a încovoia.

curbắt și -ét, -eátă adj., pl. ețĭ, ete (cp. cu turc. kurbiĭet, vecinătate, și cu alb. kurbét, călătorie, străinătate, Kurbát, Țigan, d. turc. gurbet, călătorie, de unde și bg. gurbet, străinătate, sîrb. Gurbet, Țigan). Mold. Corcit. Subst. Intermediar: între eĭ era un Curbet posomorît, un Lividi Nicolachi (Beld. 95).

*curbéz v. tr. (fr. courber). Fac curb, îndoĭesc, încovoĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curbá (a ~) vb., ind. prez. 3 curbeáză

curbá vb., ind. prez. 1 sg. curbéz, 3 sg. și pl. curbeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURBÁT adj. 1. v. încovoiat. 2. v. îndoit. 3. încovoiat, îndoit, răsucit, strâmb. (Fiare ~.) 4. v. arcuit. 5. v. parabolic. 6. v. aplecat. 7. v. adus. 8. v. coroiat.

CURBAT adj. 1. arcuit, curb, încovoiat, îndoit, (livr.) cambrat, (rar) arcat, recurbat, (înv. și reg.) încujbat, scorvîrdat, (înv.) arcos. (Bară ~.) 2. încovoiat, îndoit, întors, răsucit, strîmb, strîmbat. (Cui ~.) 3. încovoiat, îndoit, răsucit, strîmb. (Fiare ~.) 4. parabolic. (Oglindă ~.) 5. aplecat, înclinat, încovoiat, îndoit, lăsat, plecat, (reg.) polignit. (Copac cu crengile ~.) 6. adus, aplecat, cocîrjat, cocoșat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Cu spinarea ~.) 7. acvilin, adus, cocîrjat, coroiat, încovoiat, (reg.) coroietic. (Nas ~.)

CURBÁ vb. 1. v. încovoia. 2. v. apleca. 3. v. îndoi. 4. a (se) frânge, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.)

arată toate definițiile

Intrare: curbat
curbat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curbat
  • curbatul
  • curbatu‑
  • curba
  • curbata
plural
  • curbați
  • curbații
  • curbate
  • curbatele
genitiv-dativ singular
  • curbat
  • curbatului
  • curbate
  • curbatei
plural
  • curbați
  • curbaților
  • curbate
  • curbatelor
vocativ singular
plural
Intrare: curba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curba
  • curbare
  • curbat
  • curbatu‑
  • curbând
  • curbându‑
singular plural
  • curbea
  • curbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curbez
(să)
  • curbez
  • curbam
  • curbai
  • curbasem
a II-a (tu)
  • curbezi
(să)
  • curbezi
  • curbai
  • curbași
  • curbaseși
a III-a (el, ea)
  • curbea
(să)
  • curbeze
  • curba
  • curbă
  • curbase
plural I (noi)
  • curbăm
(să)
  • curbăm
  • curbam
  • curbarăm
  • curbaserăm
  • curbasem
a II-a (voi)
  • curbați
(să)
  • curbați
  • curbați
  • curbarăți
  • curbaserăți
  • curbaseți
a III-a (ei, ele)
  • curbea
(să)
  • curbeze
  • curbau
  • curba
  • curbaseră
Intrare: curbăt
curbăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curbat

etimologie:

  • vezi curba
    surse: DEX '98 DEX '09

curba

etimologie: