curbat², ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: curba] 1 Îndoit². 2 Gârbovit².

curbat¹ sn [At: DA / E: curba] Îndoire.

CURBAT, -Ă adj. Încovoiat, arcuit, îndoit. [Cf. fr. courbé].

curbat a. încovoiat, îndoit.

curba vtr [At: DA / Pzi: ~bez / E: curb cf fr courber] 1 A deveni curb (1). 2 (Fig) A se supune voinței cuiva (fără a se împotrivi).

CURBA, curbez vb. I. Tranz. A încovoia ceva drept, apropiindu-i capetele; a face curb; a arcui, a îndoi. V. strîmba. O izbitură puternică a curbat bara automobilului.

CURBA vb. I. tr., refl. A (se) face curb; a (se) arcui, a (se) îndoi. [< fr. courber].

CURBA vb. tr. a (se) face curb; a (se) îndoi. (< fr. courber)

A CURBA ~ez tranz. A face să se curbeze; a arcui; a coroia; a încovoia; a cambra. /<fr. courber

A SE CURBA mă ~ez intranz. A căpăta formă de curbă; a se arcui; a se cambra; a se coroia; a se încovoia. /<fr. courber

curbà v. a face curb, a îndoi, a încovoia.

curbăt și -ét, -eátă adj., pl. ețĭ, ete (cp. cu turc. kurbiĭet, vecinătate, și cu alb. kurbét, călătorie, străinătate, Kurbát, Țigan, d. turc. gurbet, călătorie, de unde și bg. gurbet, străinătate, sîrb. Gurbet, Țigan). Mold. Corcit. Subst. Intermediar: între eĭ era un Curbet posomorît, un Lividi Nicolachi (Beld. 95).

*curbéz v. tr. (fr. courber). Fac curb, îndoĭesc, încovoĭ.

curba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. curbez, 3 curbează; conj. prez. 1 sg. să curbez, 3 să curbeze

curba (a ~) vb., ind. prez. 3 curbează

curba vb., ind. prez. 1 sg. curbez, 3 sg. și pl. curbează

CURBAT adj. 1. v. încovoiat. 2. v. îndoit. 3. încovoiat, îndoit, răsucit, strâmb. (Fiare ~.) 4. v. arcuit. 5. v. parabolic. 6. v. aplecat. 7. v. adus. 8. v. coroiat.

CURBAT adj. 1. arcuit, curb, încovoiat, îndoit, (livr.) cambrat, (rar) arcat, recurbat, (înv. și reg.) încujbat, scorvîrdat, (înv.) arcos. (Bară ~.) 2. încovoiat, îndoit, întors, răsucit, strîmb, strîmbat. (Cui ~.) 3. încovoiat, îndoit, răsucit, strîmb. (Fiare ~.) 4. parabolic. (Oglindă ~.) 5. aplecat, înclinat, încovoiat, îndoit, lăsat, plecat, (reg.) polignit. (Copac cu crengile ~.) 6. adus, aplecat, cocîrjat, cocoșat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Cu spinarea ~.) 7. acvilin, adus, cocîrjat, coroiat, încovoiat, (reg.) coroietic. (Nas ~.)

CURBA vb. 1. v. încovoia. 2. v. apleca. 3. v. îndoi. 4. a (se) frânge, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.)

CURBA vb. 1. a (se) arcui, a (se) încovoia, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (înv. și reg.) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (A ~ o bară metalică.) 2. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a coborî, a (se) culca, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. și pop.) a (se) povedi, (reg.) a se poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile s-au ~ de rod.) 3. a (se) cocoșa, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) strîmba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.) 4. a (se) frînge, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.)