2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cultivare sf [At: IORGA, L. II, 339 / Pl: ~vări / E: cultiva] 1 Lucrare a pământului (arându-l, semănându-l, îngrijind plantele până la recoltare) Si: cultivat1 (1), cultivire (1). 2 Educare. 3 Instruire.

CULTIVÁRE, cultivări, s. f. Acțiunea de a (se) cultiva. 1. Lucrarea pământului. 2. Fig. Educare, instruire, dezvoltare. – V. cultiva.

CULTIVÁRE, cultivări, s. f. Acțiunea de a (se) cultiva; lucrarea pământului; educare, instruire, dezvoltare. – V. cultiva.

CULTIVÁRE, cultivări, s. f. Acțiunea de a (se) cultiva. 1. Lucrarea pămîntului. Prin desțelenirea și cultivarea cu plante de nutreț a izlazurilor din regiunile de stepă se poate mări considerabil producția de furaje. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. 2. Educare, instruire, dezvoltare. Așa cum grădinarul se îngrijește cu dragoste de creșterea florilor sale, tot astfel partidul și guvernul nostru se îngrijesc de cultivarea talentelor artistice ale oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 2/6.

CULTIVÁRE s.f. Acțiunea de a (se) cultiva și rezultatul ei; lucrarea pământului; (fig.) instruire, dezvoltare. [< cultiva].

cultiva [At: GHICA, A. 787 / Pzi: cultiv, (înv) ~vez / E: fr cultiver] 1 vt (D. pământ) A face (prin lucrări agricole) să dea roade Si: a lucra. 2-3 vt (D. plante) A semăna și a îngriji ca să se dezvolte și să rodească Si: a crește. 4 vt (Îvr; d. animale) A crește. 5 vt (Fig; complementul e o noțiune abstractă) A face să se dezvolte. 6-7 vt (Fig) A căuta să câștige și să mențină bunăvoința sau prietenia cuiva. 8-9 vtr (Fig) A (se) instrui. 10-11 vtr (Îe) A(-și) ~ spiritul A (se) forma spiritual prin studiu.

CULTIVÁ, cultív, vb. I. 1. Tranz. A lucra pământul spre a-l face să dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole. 2. Tranz. Fig. A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să câștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva. 3. Refl. și tranz. A (se) instrui. – Din fr. cultiver, lat. cultivare.

CULTIVÁ, cultív, vb. I. 1. Tranz. A lucra pământul spre a-l face să dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole. 2. Tranz. Fig. A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să câștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva. 3. Refl. și tranz. A (se) instrui. – Din fr. cultiver, lat. cultivare.

CULTIVÁ, cultív, vb. I. 1. Tranz. A lucra pămîntul spre a-l face să dea roade. Suprafețe între 50 și 200 ha vor fi cultivate cu legume. SCÎNTEIA, 1955, nr. 3183. ♦ (Cu privire la plante) A semăna, a planta: și a îngriji să se dezvolte și să dea roade. Cultiva florile cele mai rari și mai frumoase. NEGRUZZI, S. I 73. ◊ Refl. pas. Trebuie să dăm o mare atenție cultivării porumbului de siloz, care se cultivă pe suprafețe întinse în sectorul socialist al agriculturii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. 2. Tranz. Fig. (Complementul este un abstract) A ocupa cu rîvnă de ceva, a face să crească, să se dezvolte; a dezvolta. Partidul nostru, clasa noastră muncitoare cultivă dragostea și stima pentru glorioasele tradiții revoluționare ale proletariatului romîn și ale poporului romîn. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 53. Poporul nostru cultivă dragoste și respect față de tradițiile revoluționare, tradițiile glorioase. ale luptelor din februarie 1933. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 74. Cine n-are dor să vază țara sa în fericire... Cultivînd artele păcii pe al său pămînt bogat? ALEXANDRESCU, P. 166. ♦ (Franțuzism) A se ocupa în chip special de cineva sau de ceva, a căuta să capeți sau să întreții bunăvoința, prietenia unei persoane; a simți atracție pentru un scriitor sau o operă, a citi cu interes deosebit. Un călător străin... e încurcat în trebi ce nu-l lasă a cultiva cunoștința locuitorilor. NEGRUZZI, S. I 69. 3. Refl. A se îngriji de dezvoltarea sa intelectuală, a se instrui. Nedeprinsă să dorm la concert, am profitat ele ocazie și m-am cultivat. IBRĂILEANU, A. 58. Ce viață-l așteaptă pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe apucate. EMINESCU, N. 36. ◊ Tranz. (Cu privire la o persoană sau la facultățile ei) Ați cultivat și ați întărit inima și mintea dv. GHICA, A. 787.

CULTIVÁ vb. I. tr. A lucra pământul pentru a-l face să rodească. ♦ A semăna și a îngriji plante. 2. tr. (fig.) A se ocupa intens de ceva; a citi cu pasiune un scriitor, o operă. 3. refl., tr. A (se) instrui, a (se) educa. [P.i. cultív, var. cultivi vb. IV. / < fr. cultiver].

CULTIVÍ vb. IV. v. cultiva.

CULTIVÁ vb. I. tr. 1. a lucra pământul pentru a-l face să rodească. ◊ a semăna și a îngriji plante. 2. (fig.) a se ocupa intens de ceva; a citi cu pasiune un scriitor, o operă; a întreține relații bune cu cineva. II. refl., tr. a-(și) îmbogăți spiritul, a (se) instrui, a învăța. (< fr. cultiver, lat. cultivare)

A CULTIVÁ1 cultív tranz. 1) (pământ) A lucra pentru a produce plante folositoare. 2) (plante agricole) A semăna, a îngriji și a recolta (în vederea obținerii unui venit). /<fr. cultiver, lat. cultivare

A SE CULTIVÁ mă cultív intranz. A deveni cult; a-și îmbogăți cunoștințele; a se instrui. /<fr. cultiver, lat. cultivare

A CULTIVÁ2 cultív tranz. 1) A face să se cultive; a instrui. 2) (sentimente, relații etc.) A consolida în mod sistematic; a inspira cu regularitate. 3) (spiritul, gustul, memoria) A dezvolta prin lectură sau prin experiență. /<fr. cultiver, lat. cultivare

cultivà v. 1. a lucra pământul spre a-l face mănos; 2. a îngriji mai mult de unele producțiuni ale solului: a cultiva florile; 3. fig. a se ocupa sârguitor: a cultiva artele; 4. a întreține: a cultiva prietenia cuiva.

*cultív, a v. tr. (fr. cultiver, d. mlat. cultivare, cl. cólere, cultum, id.). Îngrijesc, lucrez, mă ocup de: a cultiva pămîntu, pădurile, albinele, știința. Fig. Daŭ atențiune, nu daŭ uĭtăriĭ: a cultiva un prieten, prieteniile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cultiváre s. f., g.-d. art. cultivắrii; pl. cultivắri

cultiváre s. f., g.-d. art. cultivării; pl. cultivări

cultivá (a ~) vb., ind. prez. 3 cultívă

cultivá vb., ind. prez. 1 sg. cultív, 3 sg. și pl. cultívă; conj. prez. 3 sg. și pl. cultíve

arată toate definițiile

Intrare: cultivare
cultivare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cultivare
  • cultivarea
plural
  • cultivări
  • cultivările
genitiv-dativ singular
  • cultivări
  • cultivării
plural
  • cultivări
  • cultivărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cultiva
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cultiva
  • cultivare
  • cultivat
  • cultivatu‑
  • cultivând
  • cultivându‑
singular plural
  • culti
  • cultivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cultiv
(să)
  • cultiv
  • cultivam
  • cultivai
  • cultivasem
a II-a (tu)
  • cultivi
(să)
  • cultivi
  • cultivai
  • cultivași
  • cultivaseși
a III-a (el, ea)
  • culti
(să)
  • cultive
  • cultiva
  • cultivă
  • cultivase
plural I (noi)
  • cultivăm
(să)
  • cultivăm
  • cultivam
  • cultivarăm
  • cultivaserăm
  • cultivasem
a II-a (voi)
  • cultivați
(să)
  • cultivați
  • cultivați
  • cultivarăți
  • cultivaserăți
  • cultivaseți
a III-a (ei, ele)
  • culti
(să)
  • cultive
  • cultivau
  • cultiva
  • cultivaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cultivi
  • cultivire
  • cultivit
  • cultivitu‑
  • cultivind
  • cultivindu‑
singular plural
  • cultivește
  • cultiviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cultivesc
(să)
  • cultivesc
  • cultiveam
  • cultivii
  • cultivisem
a II-a (tu)
  • cultivești
(să)
  • cultivești
  • cultiveai
  • cultiviși
  • cultiviseși
a III-a (el, ea)
  • cultivește
(să)
  • cultivească
  • cultivea
  • cultivi
  • cultivise
plural I (noi)
  • cultivim
(să)
  • cultivim
  • cultiveam
  • cultivirăm
  • cultiviserăm
  • cultivisem
a II-a (voi)
  • cultiviți
(să)
  • cultiviți
  • cultiveați
  • cultivirăți
  • cultiviserăți
  • cultiviseți
a III-a (ei, ele)
  • cultivesc
(să)
  • cultivească
  • cultiveau
  • cultivi
  • cultiviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cultivare

  • 1. Acțiunea de a (se) cultiva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Lucrarea pământului.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Prin desțelenirea și cultivarea cu plante de nutreț a izlazurilor din regiunile de stepă se poate mări considerabil producția de furaje. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Așa cum grădinarul se îngrijește cu dragoste de creșterea florilor sale, tot astfel partidul și guvernul nostru se îngrijesc de cultivarea talentelor artistice ale oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 2/6.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cultiva
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

cultiva cultivi

  • 1. tranzitiv A lucra pământul spre a-l face să dea roade.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Suprafețe între 50 și 200 ha vor fi cultivate cu legume. SCÎNTEIA, 1955, nr. 3183.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: planta semăna (însămânța) 2 exemple
      exemple
      • Cultiva florile cele mai rari și mai frumoase. NEGRUZZI, S. I 73.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv Trebuie să dăm o mare atenție cultivării porumbului de siloz, care se cultivă pe suprafețe întinse în sectorul socialist al agriculturii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dezvolta 3 exemple
    exemple
    • Partidul nostru, clasa noastră muncitoare cultivă dragostea și stima pentru glorioasele tradiții revoluționare ale proletariatului romîn și ale poporului romîn. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 53.
      surse: DLRLC
    • Poporul nostru cultivă dragoste și respect față de tradițiile revoluționare, tradițiile glorioase ale luptelor din februarie 1933. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 74.
      surse: DLRLC
    • Cine n-are dor să vază țara sa în fericire... Cultivînd artele păcii pe al său pămînt bogat? ALEXANDRESCU, P. 166.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A căuta să câștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 un exemplu
      exemple
      • Un călător străin... e încurcat în trebi ce nu-l lasă a cultiva cunoștința locuitorilor. NEGRUZZI, S. I 69.
        surse: DLRLC
    • 2.2. franțuzism A se ocupa în chip special de cineva sau de ceva.
      surse: DLRLC
    • 2.3. franțuzism A simți atracție pentru un scriitor sau o operă, a citi cu interes deosebit.
      surse: DLRLC DN
  • 3. reflexiv tranzitiv A (se) instrui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: educa instrui 3 exemple
    exemple
    • Nedeprinsă să dorm la concert, am profitat de ocazie și m-am cultivat. IBRĂILEANU, A. 58.
      surse: DLRLC
    • Ce viață-l așteaptă pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe apucate. EMINESCU, N. 36.
      surse: DLRLC
    • Ați cultivat și ați întărit inima și mintea dv. GHICA, A. 787.
      surse: DLRLC

etimologie: