CULTIVARE, cultivări, s. f. Acțiunea de a (se) cultiva. 1. Lucrarea pămîntului. Prin desțelenirea și cultivarea cu plante de nutreț a izlazurilor din regiunile de stepă se poate mări considerabil producția de furaje. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. 2. Educare, instruire, dezvoltare. Așa cum grădinarul se îngrijește cu dragoste de creșterea florilor sale, tot astfel partidul și guvernul nostru se îngrijesc de cultivarea talentelor artistice ale oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 2/6.