2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULÉGERE, culegeri, s. f. Acțiunea de a culege și rezultatul ei; strângere, adunare; colecție. – V. culege.

CULÉGERE, culegeri, s. f. Acțiunea de a culege și rezultatul ei; strângere, adunare; colecție. – V. culege.

culegere sf [At: MARDARIE, L. 4370 / Pl: ~ri / E: culege] 1 Recoltare. 2 (Ccr) Colecție. 3 Adunare de obiecte de pe jos. 4 (Tip) Zețuire.

CULEGÉRE, culegeri, s. f. Acțiunea de a culege și rezultatul ei. 1. Strîngere, adunare; cules.). 2. Colecție. Pentru cînticele romîne, cele două mici volume publicate de d. Vasile Alecsandri... sînt cele mai însemnate culegeri. ODOBESCU, S. I 182.

CULÉGERE ~i f. 1) v. A CULEGE. 2) Publicație care cuprinde mai multe lucrări de același fel. ~ de poezii. /v. a culege

culegere f. 1. lucrarea de a culege; 2. efectul ei: culegerea poamelor, culegere de poezii.

culégere f. Acțiunea de a culege. Rezultatu eĭ, colecțiune: culegere de poeziĭ.

CULÉGE, culég, vb. III. Tranz. 1. A aduna, a strânge cereale, fructe, flori etc. ◊ Expr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. ♦ Fig. A dobândi, a obține, a căpăta. A culege aplauze. 2. A ridica, a strânge ceva de pe jos. 3. A aduna laolaltă; a colecționa. ◊ Expr. Alege până culege, se spune despre cineva foarte pretențios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă. 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar; a zețui. ◊ Mașină de cules = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de culegere și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip). [Perf. s. culesei, part. cules] – Lat. colligere.

CULÉGE, culég, vb. III. Tranz. 1. A aduna, a strânge cereale, fructe, flori etc. ◊ Expr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. ♦ Fig. A dobândi, a obține, a căpăta. A culege aplauze. 2. A ridica, a strânge ceva de pe jos. 3. A aduna laolaltă; a colecționa. ◊ Expr. Alege până culege, se spune despre cineva foarte pretențios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă. 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar; a zețui. ◊ Mașină de cules = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de culegere și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip). [Perf. s. culesei, part. cules] – Lat. colligere.

culege [At: PRAV. 308 / Pzi: culeg / E: ml colligo, -ectum, -igere] 1 vt A strânge cereale, fructe, flori etc. Si: a aduna, a recolta. 2 vt A colecționa. 3 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) de pe drumuri A ajuta pe cineva aflat în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. 4 vt (Pop) A ridica peștele prins în crâșnic. 5 vt(a) (Pfm; îe) Alege până ~ Exprimă faptul că, dacă ești prea pretențios, s-ar putea să rămâi cu partea cea mai proastă. 6 vr (Pfm; nob; d. oameni; îe) A se ~ pe acasă A se întoarce acasă. 7 vt A ridica de pe jos diferite obiecte, alegându-le dintre alte lucruri. 8 vt (Pfm; îe) A-și ~ măselele de pe jos A fi bătut bine. 9 vt (Trs; înv) A deduce. 10 (Tip) A așeza literele în culegar Si: a zețui.

CULÉGE, culég, vb. III. Tranz. 1. A lua, a aduna, a strînge (cereale, fructe, flori etc., tăindu-le sau rupîndu-le). V. recolta. Din treacăt, ici și colo, să culegi Sînziene cu tulpinele întregi. TOPÎRCEANU, B. 44. Culese în poale o mulțime de lăcrămioare. EMINESCU, N. 28. Să iasă tot satul pentru ca să-mi culeagă pînea de pe cîmp. ALECSANDRI, T. I 249. Să crească pelin și iarbă, Puiculeana să culeagă. HODOȘ, P. P. 50. ◊ Fig. Cine seamănă vînt culege furtună.Absol. Rînduirăm pravilă și lege Că numai cine seamănă culege. DESLIU, G. 31. ◊ (Poetic) Grădina ta atît de mult mi-e dragă, Sînt flori acolo, visurile mele, Și sufletului dat e să culeagă. GOGA, C. P. 127. ♦ Fig. A dobîndi. Atacînd chestia cu multă ardoare, culege aplauze. CARAGIALE, S. U. 53. Din cărți culegi multă înțelepciune. CREANGĂ, A. 22. 2. A strînge, a ridica ceva de pe jos. În urmă servitoarea fără glas, cu pași de pîslă, închidea și mergea să culeagă hainele împrăștiate. C. PETRESCU, A. 355. Culege bolovani ca să te ucidă. SBIERA, P. 241. Își culegea boarfele de pe jos. CREANGĂ, P. 148. Mireasa se pleca... Și inelul culegea. ALECSANDRI, P. P. 177. 3. A aduna laolaltă, din diferite locuri; a colecționa. Anticarul... Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. ◊ Absol. (În expr.) Alege pînă culege = alege mult, pînă ce i-o iau alții înainte, rămînîndu-i partea cea mai proastă. Eu gîndesc că tot om alege, om alege, pîn-om culege. CREANGĂ, P. 166. 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar, formînd rîndurile textului care urmează să fie imprimat; a zețui. Cronica mea este deja culeasă, la tipografie. CARAGIALE, S. U. 77. – Forme gramaticale: perf. s. culesei, part. cules.

A CULÉGE culég tranz. 1) (legume, fructe, flori etc.) A strânge, rupând de pe tulpină sau de pe ramuri. ◊ ~ de pe drumuri (pe cineva) a scoate pe cineva dintr-o stare de mizerie, oferindu-i mijloace de trai. 2) fig. A obține în urma unui efort; a dobândi; a căpăta. ~ multe laude. 3) A aduce, din mai multe părți, punând laolaltă; a aduna; a strânge. ~ pietricele de pe malul mării. 4) tipogr. (texte) A pregăti pentru tipar, alegând caracterele tipografice și așezându-le în culegar; a zețui. /<lat. colligere

culege v. 1. a strânge fructe, flori, legume; 2. a strânge bucatele câmpului; 3. a aduna, a strânge în genere: alege până culege. [Lat. COLLIGERE].

culég, -lés, a -lége v. tr. (lat. cólligo, -ígere, d. légere, a culege, a citi; it. cógliere, pv. colhir, fr. cueillir, sp. coger, pg. colher. V. aleg 3, colecțiune). Ĭaŭ de icĭ, de colo și pun la un loc, adun, strîng: a culege fructe, florĭ, scoĭcĭ. A culege via, a-ĭ lua struguriĭ. A ales pîn’a cules, a tot făcut mofturĭ alegînd pîn’a cules ceva prost. Zețuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culégere s. f., g.-d. art. culégerii; pl. culégeri

culégere s. f., g.-d. art. culégerii; pl. culégeri

culége (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. culég, 1 pl. culégem, perf. s. 1 sg. culeséi, 1 pl. culéserăm; part. culés

culége vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. culég, 1 pl. culégem, perf. s. 1 sg. culeséi, 1 pl. culéserăm; part. culés


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULÉGERE s. 1. v. recoltare. 2. v. ridicare. 3. v. adunare. 4. (concr.) colecție, (livr.) florilegiu. (O ~ de folclor.) 5. (TIPOGR.) v. cules.

CULEGERE s. 1. adunare, adunat, cules, recoltare, recoltat, recoltă, strîngere, strîns, (Transilv. și prin Maram. și Ban.) suretiu. (~ bucatelor de pe cîmp.) 2. cules, ridicare, ridicat, strîngere, strîns. (~ unei hîrtii de jos.) 3. adunare, colecționare, strîngere. (~ unor texte populare.) 4. (concr.) colecție, (livr.) florilegiu. (O ~ de folclor.) 5. (TIPOGR.) compoziție, compunere, cules, zețuire, zețuit. (~ unui text.)

CULÉGE vb. 1. v. recolta. 2. a rupe. (A ~ câteva flori.) 3. v. ridica. 4. v. aduna. 5. (TIPOGR.) a compune, a zețui. (~ materialul de tipărit.)

CULEGE vb. 1. a aduna, a recolta, a strînge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, bucatele de pe cîmp.) 2. a rupe. (A ~ cîteva flori.) 3. a ridica, a strînge. (A ~ o hîrtie de jos.) 4. a aduna, a colecționa, a strînge. (~ folclor de pe teren.) 5. (TIPOGR.) a compune, a zețui. (~ materialul de tipărit.)

arată toate definițiile

Intrare: culegere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culegere
  • culegerea
plural
  • culegeri
  • culegerile
genitiv-dativ singular
  • culegeri
  • culegerii
plural
  • culegeri
  • culegerilor
vocativ singular
plural
Intrare: culege
verb (VT652)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • culege
  • culegere
  • cules
  • culesu‑
  • culegând
  • culegându‑
singular plural
  • culege
  • culegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • culeg
(să)
  • culeg
  • culegeam
  • culesei
  • culesesem
a II-a (tu)
  • culegi
(să)
  • culegi
  • culegeai
  • culeseși
  • culeseseși
a III-a (el, ea)
  • culege
(să)
  • culea
  • culegea
  • culese
  • culesese
plural I (noi)
  • culegem
(să)
  • culegem
  • culegeam
  • culeserăm
  • culeseserăm
  • culesesem
a II-a (voi)
  • culegeți
(să)
  • culegeți
  • culegeați
  • culeserăți
  • culeseserăți
  • culeseseți
a III-a (ei, ele)
  • culeg
(să)
  • culea
  • culegeau
  • culeseră
  • culeseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culegere

etimologie:

  • vezi culege
    surse: DEX '98 DEX '09

culege

  • 1. A aduna, a strânge cereale, fructe, flori etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aduna lua strânge attach_file 7 exemple
    exemple
    • Din treacăt, ici și colo, să culegi Sînziene cu tulpinele întregi. TOPÎRCEANU, B. 44.
      surse: DLRLC
    • Culese în poale o mulțime de lăcrămioare. EMINESCU, N. 28.
      surse: DLRLC
    • Să iasă tot satul pentru ca să-mi culeagă pînea de pe cîmp. ALECSANDRI, T. I 249.
      surse: DLRLC
    • Să crească pelin și iarbă, Puiculeana să culeagă. HODOȘ, P. P. 50.
      surse: DLRLC
    • figurat Cine seamănă vânt culege furtună.
      surse: DLRLC
    • absolut Rînduirăm pravilă și lege Că numai cine seamănă culege. DESLIU, G. 31.
      surse: DLRLC
    • poetic Grădina ta atît de mult mi-e dragă, Sînt flori acolo, visurile mele, Și sufletului dat e să culeagă. GOGA, C. P. 127.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • exemple
      • Atacînd chestia cu multă ardoare, culege aplauze. CARAGIALE, S. U. 53.
        surse: DLRLC
      • Din cărți culegi multă înțelepciune. CREANGĂ, A. 22.
        surse: DLRLC
  • 2. A ridica, a strânge ceva de pe jos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ridica attach_file 4 exemple
    exemple
    • În urmă servitoarea fără glas, cu pași de pîslă, închidea și mergea să culeagă hainele împrăștiate. C. PETRESCU, A. 355.
      surse: DLRLC
    • Culege bolovani ca să te ucidă. SBIERA, P. 241.
      surse: DLRLC
    • Își culegea boarfele de pe jos. CREANGĂ, P. 148.
      surse: DLRLC
    • Mireasa se pleca... Și inelul culegea. ALECSANDRI, P. P. 177.
      surse: DLRLC
  • 3. A aduna laolaltă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: colecționa attach_file un exemplu
    exemple
    • Anticarul... Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie Alege până culege, se spune despre cineva foarte pretențios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Eu gîndesc că tot om alege, om alege, pîn-om culege. CREANGĂ, P. 166.
        surse: DLRLC
  • 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zețui attach_file un exemplu
    exemple
    • Cronica mea este deja culeasă, la tipografie. CARAGIALE, S. U. 77.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Mașină de cules = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de culegere și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip).
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: