2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUIBĂRÍ, cuibăresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păsări) A-și face cuibul (1) undeva; a-și face loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni și despre animale) A se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui. ♦ Fig. A se adăposti. ♦ Fig. A se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. (Rar) A așeza găinile în cuibar. 3. Tranz. A mușuroi porumbul, cartofii etc. – Din cuibar.

cuibări [At: LB / Pzi: ~resc / E: cuibar] 1 vr (D. păsări) A-și face cuibul (1) undeva. 2 vr (D. păsări) A-și face loc în cuibar (1) 3-4 vtr (Pfm; fig) A (se) așeza într-un culcuș. 5 vt A mușuroi porumbul, cartofii etc. 6 vt (Trs) A scotoci. 7 vt (Fig) A așeza la loc ferit. 8 vr (Pfm; fig) A se așeza cât mai bine într-un loc. 9 vr (Pfm; fig) A se ghemui într-un spațiu cald și moale. 10 vr (Pop; d. dureri) A se localiza. 11 vr (Pfm; fig) A se pripăși. 12 vt (Rar) A așeza găinile în cuibar.

CUIBĂRÍ, cuibăresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păsări) A-și face cuibul undeva; a-și face loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni și despre animale) A se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui. ♦ Fig. A se adăposti. ♦ Fig. A se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. (Rar) A așeza găinile în cuibar. 3. Tranz. A mușuroi porumbul, cartofii etc. – Din cuibar.

CUIBĂRÍ, cuibăresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păsări) A-și face loc în cuibar, a se așeza cît mai bine. ♦ Fig. (Despre oameni, uneori și despre animale) A se așeza comod într-un spațiu restrîns (moale și cald); a se ghemui. S-a cuibărit bine în sanie. SADOVEANU, P. S. 215. Pisica leneșă, friguroasă, se cuibărește înăuntru la căldură. BART. E. 331. Fetița se cuibări în poala mă-sii.; VLAHUȚĂ, O. A. III 173. ◊ Fig. Cuibărite între stînci casele cu acoperișul țuguiat de fîn fumegă în asfințit. C. PETRESCU, S. 226. Un orășel drăguț, cuibărit pe apa Trotușului, între măguri acoperite cu vii și cu livezi. VLAHUȚĂ, O. A. II 152. ♦ Fig. A se adăposti. Ceilalți ofițeri, la popasuri, se cuibăreau prin case calde. CAMILAR, N. I 31. ◊ Fig. A se pripăși, a se aciua. Călugării [sînt] o adunătură de zamparagii... din toată lumea, cuibăriți prin mînăstire. CREANGĂ, A. 120. 2. Tranz. (Rar) A duce găinile la cuibar, a așeza în cuibar. Da [găinilor] de mîncare, apoi le cuibărea, punea cloștile. ISPIRESCU, L. 309.

A CUIBĂRÍ ~ésc 1. tranz. (unele plante, mai ales cartoful, porumbul) A înconjura cu pământ la rădăcină (asemenea unui cuib) pentru a favoriza dezvoltarea; a mușuroi. 2. intranz. (despre păsări) A face cuib (și a scoate pui). Pescărușul cuibărește pe stânci. /cuib + suf. ~ări

A SE CUIBĂRÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre păsări) A-și face cuib. 2) (despre păsări) A-și face loc în cuibar; a se așeza în cuib. 3) fig. (despre ființe) A se instala cât mai comod. 4) fig. (despre ființe pribege) A-și găsi adăpost; a se aciua; a se oploși; a se pripăși; a se adăposti. /cuib + suf. ~ări

CUIBÁ, pers. 3 cuibeáză, vb. I. Intranz. A-și avea, a-și așeza cuibul. – Din cuib.

A CUIBÁ pers. 3 ~eáză intranz. A-și face sau a avea cuib. [Sil. cui-] /Din cuib

cuĭbărésc v. tr. (d. cuĭbar). Fam. saŭ iron. Așez, stabilesc undeva: cine te-a cuĭbărit acolo? Prășesc adunînd pămînt la rădăcină (fac cuĭbar): a cuĭbări popușoĭu. V. refl. Fam. saŭ iron. Mă așez, mă stabilesc: Jidaniĭ s’aŭ cuĭbărit pe la noĭ. – Vechĭ (Ps. S.) mă (în)cuĭúbur, a se -á, mă încuĭb.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuibări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuibăresc, imperf. 3 sg. cuibărea; conj. prez. 3 să cuibărească

cuibărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuibărésc, imperf. 3 sg. cuibăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cuibăreáscă

cuibá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cuibeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUIBĂRI vb. a se aciua, a se oploși, a se pripăși, (rar) a se rătăci, (înv. și reg.) a se lipi, (reg.) a se agesti, a se închiorchioșa, (înv.) a se sprijini. (S-a ~ acolo de nu se știe unde.)

Intrare: cuibări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cuibări
  • cuibărire
  • cuibărit
  • cuibăritu‑
  • cuibărind
  • cuibărindu‑
singular plural
  • cuibărește
  • cuibăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cuibăresc
(să)
  • cuibăresc
  • cuibăream
  • cuibării
  • cuibărisem
a II-a (tu)
  • cuibărești
(să)
  • cuibărești
  • cuibăreai
  • cuibăriși
  • cuibăriseși
a III-a (el, ea)
  • cuibărește
(să)
  • cuibărească
  • cuibărea
  • cuibări
  • cuibărise
plural I (noi)
  • cuibărim
(să)
  • cuibărim
  • cuibăream
  • cuibărirăm
  • cuibăriserăm
  • cuibărisem
a II-a (voi)
  • cuibăriți
(să)
  • cuibăriți
  • cuibăreați
  • cuibărirăți
  • cuibăriserăți
  • cuibăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cuibăresc
(să)
  • cuibărească
  • cuibăreau
  • cuibări
  • cuibăriseră
Intrare: cuibare
cuibare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuibare
  • cuibarea
plural
  • cuibări
  • cuibările
genitiv-dativ singular
  • cuibări
  • cuibării
plural
  • cuibări
  • cuibărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuibări, cuibărescverb

  • 1. reflexiv (Despre păsări) A-și face cuibul undeva; a-și face loc în cuibar. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre oameni și despre animale) A se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ghemui
      • format_quote S-a cuibărit bine în sanie. SADOVEANU, P. S. 215. DLRLC
      • format_quote Pisica leneșă, friguroasă, se cuibărește înăuntru la căldură. BART. E. 331. DLRLC
      • format_quote Fetița se cuibări în poala mă-sii. VLAHUȚĂ, O. A. III 173. DLRLC
      • format_quote figurat Cuibărite între stînci, casele cu acoperișul țuguiat de fîn fumegă în asfințit. C. PETRESCU, S. 226. DLRLC
      • format_quote figurat Un orășel drăguț, cuibărit pe apa Trotușului, între măguri acoperite cu vii și cu livezi. VLAHUȚĂ, O. A. II 152. DLRLC
    • 1.2. figurat A se adăposti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: adăposti
      • format_quote Ceilalți ofițeri, la popasuri, se cuibăreau prin case calde. CAMILAR, N. I 31.
    • 1.3. figurat A se aciua, a se pripăși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Călugării [sunt] o adunătură de zamparagii... din toată lumea, cuibăriți prin mînăstire. CREANGĂ, A. 120. DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A așeza găinile în cuibar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Da [găinilor] de mîncare, apoi le cuibărea, punea cloștile. ISPIRESCU, L. 309. DLRLC
  • 3. tranzitiv A mușuroi porumbul, cartofii etc. DEX '09 DEX '98
    sinonime: mușuroi
etimologie:
  • cuibar DEX '98 DEX '09

cuiba, cuibezverb

  • 1. A-și avea, a-și așeza cuibul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un stîrc dintre cei care cuibează în arbori prinsese un șarpe în plisc și-l aducea la pui. SADOVEANU, D. P. 141. DLRLC
    • format_quote La poalele lor [a movilelor] cuibează vulturii cei falnici. ODOBESCU, S. III 16. DLRLC
etimologie:
  • cuib DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.