CUIBĂRI, cuibăresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păsări) A-și face cuibul undeva ; a-și face loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni și despre animale) A se așeza cît mai bine într-un loc; a se ghemui. ♦ Fig. A se adăposti. ♦ Fig. A se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. (Rar) A așeza găinile în cuibar. 3. Tranz. A prăși porumbul, cartofii etc., făcîndu-le mușuroaie la rădăcină. – Din cuibar.