3 definiții pentru cuibare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUIBA, pers. 3 cuibează, vb. I. Intranz. A-și avea, a-și așeza cuibul. – Din cuib.
A CUIBA pers. 3 ~ează intranz. A-și face sau a avea cuib. [Sil. cui-] /Din cuib
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cuiba vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cuibează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: cuibare
cuibare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
cuiba, cuibezverb
- 1. A-și avea, a-și așeza cuibul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un stîrc dintre cei care cuibează în arbori prinsese un șarpe în plisc și-l aducea la pui. SADOVEANU, D. P. 141. DLRLC
- La poalele lor [a movilelor] cuibează vulturii cei falnici. ODOBESCU, S. III 16. DLRLC
-
etimologie:
- cuib DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.