4 intrări

42 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cruntat2, ~ă a [At: POLIZU / Pl: ~ați, ~e / E: crunta] (Îrg) 1 Încruntat. 2 Însângerat.

cruntat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: crunta] Însângerare.

CRUNTÁT, -Ă, cruntați, -te, adj. (Înv. și reg.) Încruntat. – V. crunta.

CRUNTÁT, -Ă, cruntați, -te, adj. (Înv. și reg.) Încruntat. – V. crunta.

CRUNTÁT, -Ă adj. v. încruntat.

CRUNTÁT adj. v. însângerat, sângerat.

crunta [At: CORESI, EV. 175 / Pzi: ~tez / E: ml cruentare] (Îrg) 1 vr A se încrunta. 2-3 vtr A (se) însângera.

încrunta [At: PRAV. GOV., ap. TDRG / Pzi: încrunt / E: în- + crunta] 1-2 vtr (Înv) A (se) umple de sânge. 3-4 vtr (Înv) A (se) înroși de sânge. 5 vt (Înv) A bate pe cineva, umplându-l de sânge. 6 vt (Înv) A mușca pe cineva până ce sângerează. 7 vr (Pop) A sângera din cauza unei răni. 8 vr (Pop; spc) A-i ieși cuiva sânge dintr-un dinte lovit. 9 vr (Înv; fig) A se mânji cu o faptă urâtă, condamnabilă. 10 vt (Pop) A tăia puțin ca să dea sângele. 11 vt (Pop; spc) A cresta în formă de cruce pleoapa ochilor la oi. 12 vr A privi cu asprime. 13 vt (Nob) A fixa pe cineva cu priviri cmnte. 14-15 vtr (D. sprâncene) A (se) încreți. 16-17 vtr (D. oameni) A apropia sprâncenele și a face cute verticale pe frunte, în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare, mirare etc. 18 vt (îvp) A tunde puțin mustățile.

încruntat, ~ă a [At: URECHE, ap. LET. 167/27 / Pl: ~ați, ~e /E: încrunta] 1 (Îvp) Însângerat. 2 (Înv) Înroșit de sânge. 3 (Îvp; fig) Doritor de sânge Și: (pop) sângeros. 4 $(Îvp) Rănit până la sânge. 5 (Înv; fig) Mânjit cu o faptă urâtă. 6 (Pop) Crestat cu scopul de a provoca sângerarea. 7 (Nob) Fixat cu privirea. 8 (D. sprâncene, frunte) Încrețit. 9 (D. oameni) Care are pe frunte sau între sprâncene cute verticale de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc. 10 (Pex; d. oameni) Care are o înfățișare sau o privire aspră, posomorâtă.

CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare.

ÎNCRUNTÁ, încrúnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta.

ÎNCRUNTÁT, -Ă, încruntați, -te, adj. 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.; p. ext. care are înfățișarea sau privirea aspră, posomorâtă; crunt, cruntat. 2. (Înv.) Însângerat. – V. încrunta.

CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare.

ÎNCRUNTÁ, încrúnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta.

ÎNCRUNTÁT, -Ă, încruntați, -te, adj. 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.; p. ext. care are înfățișarea sau privirea aspră, posomorâtă; crunt, cruntat. 2. (Înv.) Însângerat. – V. încrunta.

CRUNTÁ vb. I v. încrunta.

ÎNCRUNTÁ, încrúnt, vb. I. Refl. 1. A face o cută pe frunte, între sprîncene (în semn de nemulțumire sau de mînie), a privi aspru. Se încruntau chiorîș dorobanții de la Agie. C. PETRESCU, A. R. 8. Drăguții mei, Nu-mi fiți dușmănei, Nu vă-ntunecați, Nu vă încruntați. ALECSANDRI, P. P. 117. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») Moș Gheorghe se încruntă la ele și le face semn să-și bage mințile în cap. SP. POPESCU, M. G. 37. ♦ Tranz. (Mai ales cu privire la sprîncene) A încreți, a strînge. Candachia nu știe ce să facă cu sprîncenele-i subțiri: să le-ncrunte ori să le însenineze. SADOVEANU, F. J. 688. Încruntă sprînceană și se oțărî de supărare. ISPIRESCU, U. 83. Tată – întrebă fata – de unde ai calul d-tale?... – La ce-ți trebuie s-o știi? zise el, încruntînd sprincenile. EMINESCU, N. 18. 2. (Învechit și popular, uneori urmat de determinări) A se umple de sînge, a se muia în sînge, a se roși. L-au scos din apă afară ca să nu se cufunde și să se încrunte toată apa cu sînge. SBIERA, P. 125. ◊ Refl. reciproc. Vierul cu dinții, leul cu unghiile, unul pre altul se încruntară. ȚICHINDEAL, F. 32. ◊ Tranz. Mi-l întreba S-aleagă ceva: Paloș să-și încrunte, Au luptă să lupte? TEODORESCU, P. P. 499. ♦ Tranz. (Cu privire la ochi) A înroși. Grecul beat paloșu-i da, Iar Vulcan cum îl lua, Ochii-n sînge-și încrunta. ALECSANDRI, P. P. 138. – Prez. ind. și: (rar) încruntez (CARAGIALE, O. I 45). – Variantă: (învechit și popular) cruntá, cruntez (BĂLCESCU, O. I 319, ȘEZ. VII 90), vb. I.

ÎNCRUNTÁT, -Ă, încruntați, -te, adj. 1. (Despre om și mai ales despre sprîncene, frunte, privire) Care are o înfățișare aspră, care exprimă o stare sufletească de îngrijorare, de supărare, de mînie. Se uita în pămînt încruntat. PAS, Z. I 200. Ce tare era, așa, cu fruntea lui pătrată și încruntată. C. PETRESCU, C. V. 329. Dacă... văzu pe Greuceanu cu sprinceana încruntată, începu să tremure. ISPIRESCU, L. 228. ◊ Fig. Peste treburile încruntate, peste liniștea tristă... s-a abătut îndată bunăvoia și rîsul. POPA, V. 104. 2. (Învechit și popular) Plin de sînge, muiat, scăldat în sînge; însîngerat. Toți la luptă-s încleștați, Toți în sînge încruntați. ALECSANDRI, P. A. 48. Vom spăla de sînge Brațul nostru încruntat. NEGRUZZI, S. II 81. Paloșu-mi cel încruntat. TEODORESCU, P. P. 105. – Variantă: (învechit și popular) cruntát, -ă (TEODORESCU, P. P. 385, ALECSANDRI, P. P. 201) adj.

cruntá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 crúntă/crunteáză

încruntá (a ~) vb., ind. prez. 3 încrúntă

arată toate definițiile

Intrare: cruntat
cruntat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cruntat cruntatul crunta cruntata
plural cruntați cruntații cruntate cruntatele
genitiv-dativ singular cruntat cruntatului cruntate cruntatei
plural cruntați cruntaților cruntate cruntatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încruntat
încruntat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încruntat încruntatul încrunta încruntata
plural încruntați încruntații încruntate încruntatele
genitiv-dativ singular încruntat încruntatului încruntate încruntatei
plural încruntați încruntaților încruntate încruntatelor
vocativ singular
plural
cruntat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cruntat cruntatul crunta cruntata
plural cruntați cruntații cruntate cruntatele
genitiv-dativ singular cruntat cruntatului cruntate cruntatei
plural cruntați cruntaților cruntate cruntatelor
vocativ singular
plural
Intrare: crunta
verb (V3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crunta cruntare cruntat cruntând singular plural
cruntă cruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crunt (să) crunt cruntam cruntai cruntasem
a II-a (tu) crunți (să) crunți cruntai cruntași cruntaseși
a III-a (el, ea) cruntă (să) crunte crunta cruntă cruntase
plural I (noi) cruntăm (să) cruntăm cruntam cruntarăm cruntaserăm, cruntasem*
a II-a (voi) cruntați (să) cruntați cruntați cruntarăți cruntaserăți, cruntaseți*
a III-a (ei, ele) cruntă (să) crunte cruntau crunta cruntaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crunta cruntare cruntat cruntând singular plural
cruntea cruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cruntez (să) cruntez cruntam cruntai cruntasem
a II-a (tu) cruntezi (să) cruntezi cruntai cruntași cruntaseși
a III-a (el, ea) cruntea (să) crunteze crunta cruntă cruntase
plural I (noi) cruntăm (să) cruntăm cruntam cruntarăm cruntaserăm, cruntasem*
a II-a (voi) cruntați (să) cruntați cruntați cruntarăți cruntaserăți, cruntaseți*
a III-a (ei, ele) cruntea (să) crunteze cruntau crunta cruntaseră
Intrare: încrunta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încrunta încruntare încruntat încruntând singular plural
încruntă încruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încrunt (să) încrunt încruntam încruntai încruntasem
a II-a (tu) încrunți (să) încrunți încruntai încruntași încruntaseși
a III-a (el, ea) încruntă (să) încrunte încrunta încruntă încruntase
plural I (noi) încruntăm (să) încruntăm încruntam încruntarăm încruntaserăm, încruntasem*
a II-a (voi) încruntați (să) încruntați încruntați încruntarăți încruntaserăți, încruntaseți*
a III-a (ei, ele) încruntă (să) încrunte încruntau încrunta încruntaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crunta cruntare cruntat cruntând singular plural
cruntea cruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cruntez (să) cruntez cruntam cruntai cruntasem
a II-a (tu) cruntezi (să) cruntezi cruntai cruntași cruntaseși
a III-a (el, ea) cruntea (să) crunteze crunta cruntă cruntase
plural I (noi) cruntăm (să) cruntăm cruntam cruntarăm cruntaserăm, cruntasem*
a II-a (voi) cruntați (să) cruntați cruntați cruntarăți cruntaserăți, cruntaseți*
a III-a (ei, ele) cruntea (să) crunteze cruntau crunta cruntaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

cruntat

etimologie:

  • vezi crunta
    surse: DEX '09 DEX '98

încrunta crunta

  • 1. reflexiv tranzitiv A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întuneca mohorî posomorî antonime: descrunta 6 exemple
    exemple
    • Se încruntau chiorîș dorobanții de la Agie. C. PETRESCU, A. R. 8.
      surse: DLRLC
    • Drăguții mei, Nu-mi fiți dușmănei, Nu vă-ntunecați, Nu vă încruntați. ALECSANDRI, P. P. 117.
      surse: DLRLC
    • Moș Gheorghe se încruntă la ele și le face semn să-și bage mințile în cap. SP. POPESCU, M. G. 37.
      surse: DLRLC
    • Candachia nu știe ce să facă cu sprîncenele-i subțiri: să le-ncrunte ori să le însenineze. SADOVEANU, F. J. 688.
      surse: DLRLC
    • Încruntă sprînceană și se oțărî de supărare. ISPIRESCU, U. 83.
      surse: DLRLC
    • Tată – întrebă fata – de unde ai calul d-tale?... – La ce-ți trebuie s-o știi? zise el, încruntînd sprincenile. EMINESCU, N. 18.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv învechit A se umple de sânge; a se înroși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înroși însângera roși sângera 3 exemple
    exemple
    • L-au scos din apă afară ca să nu se cufunde și să se încrunte toată apa cu sînge. SBIERA, P. 125.
      surse: DLRLC
    • reciproc Vierul cu dinții, leul cu unghiile, unul pre altul se încruntară. ȚICHINDEAL, F. 32.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Mi-l întreba S-aleagă ceva: Paloș să-și încrunte, Au luptă să lupte? TEODORESCU, P. P. 499.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv Cu privire la ochi:
      surse: DLRLC sinonime: înroși un exemplu
      exemple
      • Grecul beat paloșu-i da, Iar Vulcan cum îl lua, Ochii-n sînge-și încrunta. ALECSANDRI, P. P. 138.
        surse: DLRLC
  • comentariu rar Prezent indicativ și: încruntez.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • În + crunta
    surse: DEX '09 DEX '98

încruntat cruntat

  • 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc..
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Dacă... văzu pe Greuceanu cu sprinceana încruntată, începu să tremure. ISPIRESCU, L. 228.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Care are înfățișarea sau privirea aspră, posomorâtă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crunt cruntat 3 exemple
      exemple
      • Se uita în pămînt încruntat. PAS, Z. I 200.
        surse: DLRLC
      • Ce tare era, așa, cu fruntea lui pătrată și încruntată. C. PETRESCU, C. V. 329.
        surse: DLRLC
      • figurat Peste treburile încruntate, peste liniștea tristă... s-a abătut îndată bunăvoia și rîsul. POPA, V. 104.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit Plin de sânge, muiat, scăldat în sânge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: însângerat sângerat (adj.) 3 exemple
    exemple
    • Toți la luptă-s încleștați, Toți în sînge încruntați. ALECSANDRI, P. A. 48.
      surse: DLRLC
    • Vom spăla de sînge Brațul nostru încruntat. NEGRUZZI, S. II 81.
      surse: DLRLC
    • Paloșu-mi cel încruntat. TEODORESCU, P. P. 105.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încrunta
    surse: DEX '98 DEX '09