3 intrări

16 definiții

CRUNTÁT, -Ă, cruntați, -te, adj. (Înv. și reg.) Încruntat. – V. crunta.

CRUNTÁT, -Ă, cruntați, -te, adj. (Înv. și reg.) Încruntat. – V. crunta.

CRUNTÁT, -Ă adj. v. încruntat.

CRUNTÁT adj. v. însângerat, sângerat.

CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare.

CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare.

CRUNTÁ vb. I v. încrunta.

ÎNCRUNTÁ, încrúnt, vb. I. Refl. 1. A face o cută pe frunte, între sprîncene (în semn de nemulțumire sau de mînie), a privi aspru. Se încruntau chiorîș dorobanții de la Agie. C. PETRESCU, A. R. 8. Drăguții mei, Nu-mi fiți dușmănei, Nu vă-ntunecați, Nu vă încruntați. ALECSANDRI, P. P. 117. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep.«la») Moș Gheorghe se încruntă la ele și le face semn să-și bage mințile în cap. SP. POPESCU, M. G. 37. ♦ Tranz. (Mai ales cu privire la sprîncene) A încreți, a strînge. Candachia nu știe ce să facă cu sprîncenele-i subțiri: să le-ncrunte ori să le însenineze. SADOVEANU, F. J. 688. Încruntă sprînceană și se oțărî de supărare. ISPIRESCU, U. 83. Tată – întrebă fata – de unde ai calul d-tale ?... – La ce-ți trebuie s-o știi ? zise el, încruntînd sprincenile. EMINESCU, N. 18. 2. (Învechit și popular, uneori urmat de determinări) A se umple de sînge, a se muia în sînge, a se roși. L-au scos din apă afară ca să nu se cufunde și să se încrunte toată apa cu sînge. SBIERA, P. 125. ◊ Refl. reciproc. Vierul cu dinții, leul cu unghiile, unul pre altul se încruntară. ȚICHINDEAL, F. 32. ◊ Tranz. Mi-l întreba S-aleagă ceva: Paloș să-și încrunte, Au luptă să lupte ? TEODORESCU, P. P. 499. ♦ Tranz. (Cu privire la ochi) A înroși. Grecul beat paloșu-i da, Iar Vulcan cum îl lua, Ochii-n sînge-și încrunta. ALECSANDRI, P. P. 138. – Prez. ind. și: (rar) încruntez (CARAGIALE, O. I 45). – Variantă: (învechit și popular) cruntá, cruntez (BĂLCESCU, O. I 319, ȘEZ. VII 90), vb. I.

ÎNCRUNTÁT, -Ă, încruntați, -te, adj. 1. (Despre om și mai ales despre sprîncene, frunte, privire) Care are o înfățișare aspră, care exprimă o stare sufletească de îngrijorare, de supărare, de mînie. Se uita în pămînt încruntat. PAS, Z. I 200. Ce tare era, așa, cu fruntea lui pătrată și încruntată. C. PETRESCU, C. V. 329. Dacă... văzu pe Greuceanu cu sprinceana încruntată, începu să tremure. ISPIRESCU, L. 228. ◊ Fig. Peste treburile încruntate, peste liniștea tristă... s-a abătut îndată bunăvoia și rîsul. POPA, V. 104. 2. (Învechit și popular) Plin de sînge, muiat, scăldat în sînge; însîngerat. Toți la luptă-s încleștați, Toți în sînge încruntați. ALECSANDRI, P. A. 48. Vom spăla de sînge Brațul nostru încruntat. NEGRUZZI, S. II 81. Paloșu-mi cel încruntat. TEODORESCU, P. P. 105. – Variantă: (învechit și popular) cruntát, -ă (TEODORESCU, P. P. 385, ALECSANDRI, P. P. 201) adj.

cruntá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 crúntă/crunteáză

cruntá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. crúntă / crunteáză

CRUNTÁ vb. v. înroși, însângera, roși, sângera.

cruntà v. a însângera: cruntând paloșul nostru într’însul BALC.

cruntéz v. tr. (lat. cruentare). Vechĭ. Umplu de sînge. Azĭ. Taĭ (lovesc, mușc) așa în cît să curgă puțin sînge: s'o cruntez eŭ așa cît trebuĭe (VR. 1932, 4, 22). Vidin. Scurtez (mustața). V. încruntat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cruntát adj. v. ÎNSÎNGERAT. SÎNGERAT.

cruntá vb. v. ÎNROȘI. ÎNSÎNGERA. ROȘI. SÎNGERA.

Intrare: cruntat
cruntat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cruntat cruntatul crunta cruntata
plural cruntați cruntații cruntate cruntatele
genitiv-dativ singular cruntat cruntatului cruntate cruntatei
plural cruntați cruntaților cruntate cruntatelor
vocativ singular
plural
Intrare: crunta (1 crunt)
crunta (1 crunt) verb grupa I conjugarea I
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crunta cruntare cruntat cruntând singular plural
cruntă cruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crunt (să) crunt cruntam cruntai cruntasem
a II-a (tu) crunți (să) crunți cruntai cruntași cruntaseși
a III-a (el, ea) cruntă (să) crunte crunta cruntă cruntase
plural I (noi) cruntăm (să) cruntăm cruntam cruntarăm cruntaserăm, cruntasem*
a II-a (voi) cruntați (să) cruntați cruntați cruntarăți cruntaserăți, cruntaseți*
a III-a (ei, ele) cruntă (să) crunte cruntau crunta cruntaseră
Intrare: crunta (1 cruntez)
crunta (1 cruntez) verb grupa I conjugarea a II-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crunta cruntare cruntat cruntând singular plural
cruntea cruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cruntez (să) cruntez cruntam cruntai cruntasem
a II-a (tu) cruntezi (să) cruntezi cruntai cruntași cruntaseși
a III-a (el, ea) cruntea (să) crunteze crunta cruntă cruntase
plural I (noi) cruntăm (să) cruntăm cruntam cruntarăm cruntaserăm, cruntasem*
a II-a (voi) cruntați (să) cruntați cruntați cruntarăți cruntaserăți, cruntaseți*
a III-a (ei, ele) cruntea (să) crunteze cruntau crunta cruntaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)