CREȘTERE, creșteri, s. f. Acțiunea de a crește. 1. Dezvoltare, mărire treptată. 2. Sporire, mărire a numărului, volumului, intensității, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prăsire, înmulțire. ◊ Creșterea animalelor = ramură a agriculturii care are ca obiect înmulțirea și creșterea animalelor și păsărilor, a viermilor de mătase, a peștilor și stupăritului. 4. Educare, educație. ◊ Loc. adj. Fără creștere = prost-crescut, needucat. ◊ Expr. Bună-creștere = educație aleasă. – V. crește.

creștere sf [At: MARDARIE, L. 304 / V: (înv) ~tire, ~eaș~ / Pl: ~ri / E: crește] 1 Mărire treptată, până la maturitate. 2 Dezvoltare continuă în mărime, înălțime, grosime etc. 3 Trăire. 4 (Îs) ~ în burtă Îngrășare. 5 (Șîs ~ la loc) Ajungere în starea originală. 6 (îas) Refacere. 7 (Adesea îoc descreștere, micșorare, scădere) Ivire (în depărtare) și mărire (prin apropiere). 8 Umflare a apelor. 9 Mărire a volumului unui aluat. 10 (Adesea îoc descreștere, micșorare, scădere) Mărire a duratei nopții, a zilei, a timpului etc. 11 (Adesea îoc descreștere, micșorare, scădere) Mărire a vibrației unui zgomot, sunet sau glas. 12 (Adesea îoc descreștere, micșorare, scădere) Sporire, ca număr, valoare etc. a bunurilor, a averii. 13 (Adesea îoc cu descreștere, micșorare, scădere) Intensificare a durerilor, suferințelor. 14 Întindere pe o arie mai mare a bolilor, simptomelor, epidemiilor. 15 (Adesea îoc descreștere, micșorare, scădere) Evoluție. 16 Umflare a apelor. 17 Ridicare (a nivelului unei ape). 18 Mărire a volumului prin dospire. 19 (Rar) Lungire a timpului unei acțiuni. 20 Adăugare a timpului unei acțiuni. 21 Umflare a boabei de cereale. 22 Îngrijire (bună) a copiilor. 23 Cultivare a plantelor. 24 (Înv; de obicei lpl) Produs (agricol). 25 Prăsire a animalelor. 26 Educare a copiilor. 27 Instruire a copiilor. 28 Ridicare a pregătirii profesionale, a nivelului cultural etc.

CREȘTERE, creșteri, s. f. Acțiunea de a crește. 1. Dezvoltare, mărire treptată. 2. Sporire, mărire a numărului, volumului, intensității, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prăsire, înmulțire. ◊ Creșterea animalelor = ramură a agriculturii care are ca obiect înmulțirea și creșterea animalelor și păsărilor, a viermilor de mătase, a peștilor și stupăritului. 4. Educare, educație. ◊ Loc. adj. Fără creștere = prost crescut, needucat. ◊ Expr. Bună creștere = educație aleasă. – V. crește.

CREȘTERE, creșteri, s. f. Acțiunea de a crește. 1. Dezvoltare, mărire treptată. Creșterea părului. 2. (Determinat de obicei prin «de cadre» sau «a cadrelor» ) Ridicarea nivelului politic și ideologic sau a -calificării profesionale a cadrelor; formare de cadre noi. Trebuie să se acorde o atenție deosebită muncii de creștere a cadrelor. 3. Sporire, mărire a numărului, a volumului, a puterii, a importanței unui lucru, a unui eveniment etc. Creșterea; sau scăderea plusvalorii este totdeauna urmarea și niciodată cauza creșterii sau scăderii corespunzătoare a valorii forței de muncă. MARX, C. I 472. O problemă de cea mai mare însemnătate pentru consolidarea și dezvoltarea gospodăriei colective este creșterea permanentă a fondului de bază al. gospodăriei colective. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 27. Mecanizarea agriculturii, pătrunderea largă a culturii în sate, dezvoltarea schimbului între oraș și sat, întărirea cooperației vor duce la o creștere simțitoare a nivelului. material și cultural al țărănimii muncitoare. REZ. HOT. I 299. O dată cu creșterea continuă a producției, cu sporirea veniturilor obștești, se deschid noi perspective de ridicare a nivelului de trai material și cultural al colectiviștilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. Vîntul de la sud șușuia cu creșteri și coborîri. SADOVEANU, B. 125. ♦ (Despre ape) Sporirea volumului de apă, ridicarea nivelului apei. 4. Educație. Unii... numeau pe cei bătrîni: «rugini... ișlicari, strigoi» și cîte li mai venea în minte, după cum li era și creșterea. CREANGĂ, A. 153. Lența... a primit o creștere care-o va opri totdeauna de a se abate din calea bunei-cuviinți. ALECSANDRI, T. 1432. ◊ Loc. adj. ◊ (Despre oameni) Fără creștere = fără educație, rău crescut. 5. Prăsire. Pentru gospodăriile agricole colective, creșterea animalelor înseamnă un izvor înseninat de venituri, care contribuie la mărirea avutului obștesc al gospodăriei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2678. Terențiu Varrone... ne vorbește pre larg despre creșterea și îngrășarea acestui soi de păsări. ODOBESCU, S. III 26.

creștere f. fapta de a crește (sub raportul fizic și intelectual) și rezultatul ei: 1. augmentare: creșterea apelor; 2. educațiune: a da o bună creștere.

créștere f. Acțiunea de a crește. Educațiune. Cultivare: creșterea vitelor.

creastere^[1] sf vz creștere

creaște v vz crește

crește [At: COD. VOR. 145/3 / V: (înv) ~eaș- / Pzi: cresc / E: ml crescere] 1 vi (D. animale și păsări sălbatice) A se naște și a se mări treptat, până la maturitate. 2 vi (D. animale și păsări sălbatice) A se dezvolta, facându-se mai mare, înalt, gros etc. 3 vi A trăi. 4-5 vi (Îe) (Să) ~ti (sau, îrg, creștere-ai) mare! Formulă de salut sau de mulțumire (adresată unui copil). 6 vi (D. plante; îlv) A ~ împrejur A se întinde. 7 vi (Îe) A ~ văzând cu ochii (sau ca din apă) A crește foarte repede. 8 vi (Pop; îlv) A ~ în burtă (sau a ~ carnea pe cineva) A se îngrășa (de prea multă mâncare). 9 vi (Pfm; îe) A ~ carnea pe cineva A-i merge cuiva bine. 10 vi (Pfm; îae) A fi mulțumit. 11-12 vi (Pfm) A ~ inima din (sau în) cineva ori a-i ~ cuiva sufletul sau pieptul A simți o mare bucurie sau mulțumire. 13 vi (D. o parte a corpului unui animal) A ajunge în starea originală. 14 vi A se face la loc Si: a se reface. 15 vi (D. păr, pene etc.) A apărea. 16 vi (Adesea îoc a descrește, a se micșora, a scădea) A se ivi (în depărtare) și a se mări prin apropiere. 17 vi (D. ape) A se umfla. 18 vi (D. aluat) A-și mări volumul. 19 vi (D. zile, nopți, vreme, timp; adesea îoc a descrește, a se micșora, a scădea) A dura mai mult. 20 vi (D. zgomote, sunete, glas etc.; adesea îoc a descrește, a se micșora, a scădea) A deveni mai puternic (în vibrații). 21 vi (D. națiuni, popoare; adesea îoc a descrește, a scădea) A se înmulți ca număr. 22 vi (D. avere, bunuri; adesea în opoziție a descrește, a se micșora, a scădea) A spori ca număr, valoare etc. 23 vi (De obicei, cu determinări care indică substanța înlocuită; adesea îoc a se micșora, a scădea, a descrește) A deveni mai puternic și mai greu de suportat. 24 vi (D. defecte ale obiectelor; adesea îoc a se micșora, a scădea, a descrește) A deveni mai intens și mai adânc. 25 vi (D. boli, simptome, epidemii etc.) A se întinde pe o arie mai mare. 26 vi (D. forme de teren) A deveni mai mare, prin apropiere. 27 vi (D. oameni sau acțiunile, manifestările etc. lor) A progresa. 28 vi (D. ape) A se umfla. 29 vi (D. nivelul apelor) A se ridica. 30 vi (D. aluat, pâine, cozonac etc.) A-și mări volumul prin dospire. 31 vi (Îvr; d. lână) A deveni mai mare. 32 vi (Rar; d. timp sau unități de timp) A deveni mai lung. 33 vi (D. timp sau unități de timp) A se adăuga. 34 vi (D. ură) A se mări. 35 vt (C.i. copii) A îngriji să se dezvolte bine. 36 vt (C.i. plante) A cultiva. 37 vt (C.i. animale) A prăsi. 38 vt (C.i. copii) A educa. 39 vt (C.i. copii) A instrui. 40 vi (D. oameni) A-și ridica nivelul profesional, cultural etc. corectat(ă)

creștire sf vz creștere

FECIORII CEI BUNI ADAUG ȘI CRESC NUMELE PĂRINȚILOR LOR (n. Costin).

FRUMUSETEA VEȘTEJEȘTE, DAR ÎNTELEPCIUNEA CREȘTE = Însușirile sufletești sînt mai trainice.

VIVAT, CRESCAT, FLOREAT! (lat.) = Să trăească, să crească, să înflorească. Expresia cu care se termină cuvîntările omagiale față de o persoană ori instituție.

CREȘTE, cresc, vb. III. 1. Intranz. (Despre oameni, animale, plante) A se mări treptat, ca rezultat al. procesului vieții; a se dezvolta. Ciripiți acolo Păsăruici golașe, Ciripiți și creșteți Ca copilu-n fașe. GOGA, C. P. 13. Băiatul, de ce creștea d-aia se făcea mai isteț. ISPIRESCU, L. 41. Văd iarba cum crește din pămînt. CREANGĂ, P. 243. Și crescu și se făcu mare ca brazii codrilor. EMINESCU, N. 4. ◊ (Determinat prin «mare») De trei ani de cînd nu l-am văzut, o fi crescut mare și m-o fi uitat. ALECSANDRI, T. I 183. ◊ (Poetic) Vom crește bogați și puternici și dîrji, Cum crește în basm făt-frumosul. BANUȘ, B. 125. Dar amurgul palid a-nceput să scadă. Noaptea, ca un abur, crește din zăpadă. TOPÎRCEANU, S. A. 28. ◊ Fig. Din fiece piept de ogor Crește poemul spicului roditor. DEȘLIU, G. 19. ◊ Expr. Să crești mare! formulă cu care se răspunde la salut unui copil sau cu care i se mulțumește pentru un serviciu. Bună seara... ziseră copiii.-Să creșteți mari! zise o babă. RETEGANUL, P. II 34. A crește văzînd cu ochii = a crește neobișnuit de repede. Grîul, păpușoiul creșteau văzînd cu ochii. CAMILAR, TEM. 102. Tase e voinic și crește văzînd cu ochii. SADOVEANU, M. C. 196. Purcelul începe a se înfiripa și a crește văzînd cu ochii. CREANGĂ, P. 76. ♦ (Despre păr, pene, unghii și în general despre părți ale corpului) A se ivi și a se dezvolta; a deveni mare. Porni luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe. EMINESCU, O. I 176. Ce-ai pățit, ce ți-a crescut în spinare? ALECSANDRI, T. 438. Grijește-ne o lună, două, Să ne crească pene nouă, Să putem și noi zbura. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 205. Crește barba fără veste. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 367. ♦ (Despre o parte a corpului tăiată, ruptă; adesea determinat prin «la loc») A se reface, a se regenera. Unghia zdrobită crește la loc. 2. Intranz. (Despre oameni, urmat de un adverb sau de determinări introduse prin prep. «la», «în», «pe», «cu») A-și petrece copilăria, a trăi primii ani ai vieții. Cu mine și cu ea ați crescut. PREDA, Î. 188. Și eu am crescut pe cîmpul Bărăganului! ODOBESCU, S. III 14. ♦ (Despre plante) A trăi, a-și duce viața. Peste flori ce cresc în umbră, Lîngă ape, pe potici, Vezi bejănii de albine. EMINESCU, O. I 100. În ai Daciei munți mari Cresc stejari lîngă stejari Și viteji cu brațe tari. ALECSANDRI, T. II 204. 3. Tranz. (Cu privire la copii) A îngriji în perioada copilăriei, a educa. Mama Anghelina, dadaca cea bătrînă care mă crescuse. SADOVEANU, N. F. 6. M-ai crescut... și mi-ai purtat de grijă ca un frate. ALECSANDRI, T. 260. O fată orfană crescută de o bunică a ei. NEGRUZZI, S. I 109. ♦ (Cu privire la animale) A prăsi, a înmulți. Stația nu avea un loc împrejmuit unde Tina să-și poată crește păsările. C. PETRESCU, A. 311. Crește cai sălbatici și-i prinde cu arcanul. ALECSANDRI, P. III 200. ♦ (Neobișnuit, cu privire Ia plante) A cultiva. Ea creștea legumi și... le ducea la tîrg de vîndut. SBIERA, P. 249. 4. Intranz. Fig. (Despre oameni) A-și ridica nivelul politic, profesional, cultural; a evolua. Cresc, la țară, oameni noi, cum înainte vreme nu au putut să crească. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 9. Mașini se nasc- dar mai cu osebire, cresc oameni, minți și brațe încordate. CASSIAN, H. 50. Și dînsul, și oricare dintre tractoriști și uite și Ștefan Turcu – creșteau mereu pe măsura sarcinilor, în lupta ce o dădeau pentru îndeplinirea lor. MIHALE, O. 295. ◊ Tranz. (În expr.) A crește cadre = a ridica nivelul politic și ideologic sau calificarea profesională a cadrelor; a forma cadre noi. 5. Intranz. A se mări, a spori (ca număr, volum,. intensitate, putere). În rîndurile milioanelor și milioanelor de oameni simpli din toate țările crește dorința firească de, apropiere, de cunoaștere și colaborare între țări și popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr, 2723. Parcă zăream crescînd spre zări belșugul. DEȘLIU, în POEZ. N. 143. Din ce în ce cîntarea în valuri ea tot crește, Se pare că furtuna ridică al ei glas. EMINESCU, O. I 94. Expr. A crește inima din cineva sau a-i crește inima în piept sau a-i (crește sufletul), se zice cînd cineva simte o mare bucurie, o deosebită mulțumire. Cînd te văd zîmbind... sufletul îmi crește. EMINESCU, O. I 120. Cît îmi creștea mie inima-n piept, auzind glasul ei! ALECSANDRI, C. 28. Cînd la joc se-mpodobește, Inima din tine crește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31. A crește carnea pe cineva v. carne. ◊ Tranz. Steaua ciobanului părea a-și crește vîlvoarea în răsărit, întrecînd lucirea palidă a lunii. SADOVEANU, F. J. 546. ◊ Fig. (Despre corpuri în mișcare) A apărea din ce în ce mai mare, apropiindu-se. Din depărtări Văzutu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire. COȘBUC, P. I 145. În goana roibului un sol... Răsare, crește-n zări venind, Și zările de-abia-l cuprind. COȘBUC, P. I 145. Se ivește-un negru nor Plin de zgomot sunător, Ce tot vine, ce tot crește Și pe cîmpuri se lățește. ALECSANDRI, P. II 14. 6. Intranz. (Despre aluat) A se umfla dospind. Frămîntat-a ș-a dospit, Și cuptorul l-a umplut Și colacii au crescut. ANT. LIT. POP. I 623. 7. Intranz. (Despre ape) A-și mări volumul, a umfla. A crescut Murășu mare De nu pot trece călare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 129. – Forme gramaticale: perf. s. crescut, part. crescut.

A CREȘTE cresc 1. intranz. 1) (despre ființe, plante sau părți ale organismului lor) A se mări treptat și continuu; a se dezvolta. ◊ Să crești mare! formulă de răspuns la salut sau de mulțumire, adresată, mai ales, copiilor. ~ văzând cu ochii a crește foarte repede. 2) (despre un organism sau despre părți ale lui) A reveni la condiția inițială; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară; a progresa; a propăși; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a înainta. 4) A petrece anii de copilărie; a copilări. 5) (despre aluat) A se transforma într-o masă afânată sub acțiunea drojdiilor (sau a altor fermenți); a dospi. 6) (despre ape) A-și mări volumul, depășind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proporții (ca număr, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima în piept (sau sufletul) (de bucurie) a simți un sentiment de satisfacție deplină. 2. tranz. 1) (copii) A avea în grijă asigurând cu cele necesare și educând (până la vârsta maturității). 2) (animale, păsări) A îngriji făcând să se înmulțească. 3) rar (plante) A semăna, a îngriji și a recolta (în vederea obținerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere

crește v. 1. a se face mai mare, a se desvolta: iarba, copilul crește repede; 2. fig. îi crește inima de bucurie; 3. a se adaoge: unde’s doi puterea crește; 4. a hrăni, a îngriji și a instrui: a crește un copil. [Lat. CRESCERE].

cresc, -út, a créște v. intr. (lat. créscere, it. créscere, pv. creisser, fr. croître, sp. crecer, pg. crescer). Mă măresc, mă dezvolt: ĭarba, copilu, puterea crește. Mă unflu dospind: cozonaciĭ cresc. A crește mare, a te dezvolta, a ajunge adult: să creștĭ mare, băĭete (formulă de urare)! A-țĭ crește inima de bucurie, a te bucura foarte mult. V. tr. Îngrijesc, educ: a crește un copil. Cultiv: a crește păsărĭ.

creștere s. f., g.-d. art. creșterii; pl. creșteri

creștere s. f., g.-d. art. creșterii; pl. creșteri

creștere s. f., g.-d. art. creșterii; pl. creșteri

bună-creștere (educație bună) s. f., art. buna-creștere, g.-d. art. bunei-creșteri

crește (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cresc, 3 sg. crește, perf. s. 1 sg. crescui, m.m.c.p. 1 pl. crescuserăm; conj. prez. 1 sg. să cresc, 3 să crească; imper. 2 sg. afirm. intranz. crești / tranz. crește (Crește-l bine! Crește-i nota!); ger. crescând; part. crescut corectat(ă)

proastă-creștere (lipsă de educație) s. f., g.-d. art. proastei-creșteri corectat(ă)

bună creștere (dezvoltare bună) adj. + s. f. (o ~ a plantelor se realizează greu)

bună-creștere (politețe) (a dat dovadă de ~) s. f., art. buna-creștere (dar: buna lui creștere), g.-d. art. bunei-creșteri

crește (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cresc, 1 pl. creștem; conj. prez. 3 să crească; ger. crescând; part. crescut

*proastă-creștere s. f., g.-d. art. proastei-creșteri

crește vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cresc; conj. prez. 3 sg. și pl. crească; perf. s. 1 sg. crescui, 3 sg. crescu, m. m. c. p. crescuse; ger. crescând; part. crescut

crește (cresc, crescut), vb. – 1. A se mări, a se dezvolta. – 2. A se mări, a căpăta volum, a deveni gros. – 3. A se umfla aluatul. – 4. A se umfla, a se ridica apa. – 5. A ridica prețul. – 6. A se mări Luna. – 7. A îngriji, a veghea dezvoltarea unei plante sau a unui copil. – 8. A educa, a instrui, a forma. – Mr. crescu, criscui, creaștire, megl. cresc, istr. crescu. Lat. crescĕre (Pușcariu 414; Candrea-Dens., 407; REW 2317; DAR); cf. it. crescere, prov. creire, fr. croître, cat. crexer, sp., port. crecer. – Der. crescînd, adj. (care crește), der. artificial, pe baza part. prez., ca fr. croissant; crescut, adj. (dezvoltat; educat; adoptat; fermentat; matur); crescut, s. n. (înv., vîrstă); necrescut, adj. (foarte tînăr; prost crescut); crescător, adj. (educator; persoană care se ocupă de creșterea animalelor); creștere, s. f. (mărire; acțiunea de a crește; înv., recoltă, educație); crescătorie, s. f. (loc unde se cresc animale; pepinieră); creștet, s. n. (vîrf, culme, creastă, vîrful capului), mr. creaștit, cu suf. -et (Pușcariu, Dacor., IX, 440; DAR; după Meyer, Alb. St., IV, 70, din alb. krešte „creastă”, opinie extrem de puțin probabilă; după Pascu, I, 70, de la un lat. *crĭstĭdum, der. puțin convingător; după Cihac, I, 62 și Scriban, de la creastă), cuvînt folosit în general (ALR, I, 5; lipsește în Mold., dar apare la Cantemir, Negruzzi, Creangă); descrește, vb. (a diminua, a micșora, a se reduce), format ca fr. décroître.

CRESCENTEM SEQUITUR CURA PECUNIAM (lat.) creșterea avuției aduce după sine grija – Horațiu, „Ode”, III, 16, 17.

INTER VEPRES ROSAE NASCUNTUR (lat.) trandafirii cresc și între mărăcini – Ammiannus Marcellinus, „Res gestae”, 16, 7, 4.

VIVAT, CRESCAT, FLOREAT! (lat.) trăiască, crească, înflorească! – Urare rostită la reuniunile academice.

a-i crește ceafa expr. 1. a se îngrășa. 2. a prospera. 3. a parveni.

a-i crește grădinița pe piept expr. (intl.) a muri; a fi ucis.

când mi-o crește păr în palmă expr. niciodată.

CREȘTERE s. v. dezvoltare, evoluție, înaintare, mers-înainte, progres, propășire.

CREȘTERE s. 1. dezvoltare, mărire. (Procesul de ~ al unei ființe.) 2. dezvoltare, vegetație. (Perioadă de ~ a plantelor.) 3. v. înălțare. 4. v. regenerare. 5. v. educare. 6. v. cultură. 7. v. înmulțire. 8. v. extindere. 9. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 10. mărire, ridicare, umflare. (~ apelor în matca lor.) 11. v. dospire. 12. v. majorare. 13. mărire, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 14. mărire, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 15. v. extindere. 16. v. intensificare.

CREȘTERE s. 1. dezvoltare, mărire. (Procesul de ~ al unei ființe.) 2. dezvoltare, vegetație. (Perioadă de ~ a plantelor.) 3. înălțare, ridicare, urcare. (~ viei pe araci.) 4. refacere, regenerare. (~ unei unghii căzute.) 5. cultivare, educare, educație, formare, (înv.) pedeapsă. (~ tinerei generații.) 6. cultivare, cultură. (~ bumbacului.) 7. înmulțire, mărire, sporire. (~ numărului de participanți la...) 8. extindere, lărgire, mărire, sporire. (~ suprafețelor cultivate.) 9. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 10. mărire, ridicare, umflare. (~ apelor în matca lor.) 11. dospire. (~ aluatului.) 12. majorare, mărire, ridicare, scumpire, sporire, suire, urcare. (~ prețurilor.) 13. mărire, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 14. mărire, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii.) 15. amplificare, dezvoltare, extensiune, extindere, lărgire, mărire. (~ schimburilor comerciale.) 16. intensificare, întărire, întețire, mărire, sporire. (~ vitezei vîntului.)

creștere s. v. DEZVOLTARE. EVOLUȚIE. ÎNAINTARE. MERS-ÎNAINTE. PROGRES. PROPĂȘIRE.

CREȘTERE. Subst. Creștere, dezvoltare, înaintare (înv.), evoluție, evoluare, progres, progresie (înv.). Amplificare, înmulțire, mărire, sporire, spor, multiplicare, multiplicație (rar); dublare, dublaj; triplare, întreire; înzecire; însutire; înmiire (rar). Reproducere (biol.), reproducție, înmulțire, prăsire, proliferare, proliferație. Extindere, extensiune, lărgire, lărgit, dilatare, dilatație, lățire; întindere, lungire, alungire, prelungire. Înălțare, ridicare. Umflare; dospire. Completare, întregire, complinire, împlinire, adăugare, suplimentare, majorare. Adj. Crescut, mare, mărit; dezvoltat, evoluat; înmulțit, sporit; dublu, îndoit; triplu, întreit; înzecit; însutit; înmiit. Lărgit, lățit, lat, larg. Lungit, lung, alungit, prelung, prelungit. Umflat, dospit, întregit. Crescător, crescînd, sporitor (rar); întregitor, complinitor; progresiv, evolutiv. Extensibil, dilatabil. Amplificator; augmentativ; multiplicativ; extensiv; dilatator, dilatant. Prolific. Vb. A crește, a fi în creștere, a (se) dezvolta, a înainta, a evolua, a progresa. A (se) amplifica, a (se) înmulți, a (se) mări, a spori; a (se) multiplica; a (se) dubla, a (se) îndoi; a (se) tripla, a întrei; a (se) înzeci; a (se) însuti; a (se) înmii. A (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) dilata, a (se) lăți; a se întinde, a (se) lungi, a (se) alungi, a (se) prelungi. A se înălța, a se ridica. A (se) umfla; a dospi. A se reproduce (biol.), a se înmulți, a se prăsi, a se prolifera. A completa, a întregi, a complini, a împlini, a adăuga, a suplimenta, a majora. Adv. (În mod) progresiv; în creștere, crescînd; crescendo; în progresie aritmetică; geometrică). V. adăugare, dimensiune, dispersare, includere, înălțime, lățime, lungime, măsurare, mulțime.

CREȘTE vb. v. avansa, dezvolta, evolua, înainta, progresa, propăși.

CREȘTE vb. 1. a se dezvolta, a se înălța, a se mări, (înv. și pop.) a odrăsli, (pop.) a se ridica, a sălta, a (se) zburătăci. (Ce mult a ~ copilul!) 2. a se dezvolta, a trăi, a vegeta. (Ciupercile ~ în sol bogat.) 3. v. înălța. 4. v. regenera. 5. v. educa. 6. (prin Transilv.) a scula. (~ doi porci.) 7. v. cultiva. 8. v. înmulți. 9. v. extinde. 10. a (se) mări, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (A ~ fondul de rulment.) 11. v. îndesi. 12. a se mări, a se ridica, a se umfla. (Au ~ apele în matca lor.) 13. v. dospi. 14. v. majora. 15. a (se) mări, a (se) ridica, a spori. (A ~ nivelul de trai.) 16. a se mări, a se ridica, a se sui, a se urca. (I-a ~ temperatura.) 17. v. intensifica. 18. v. înteți. 19. v. adânci.

CREȘTE vb. 1. a se dezvolta, a se înălța, a se mări, (înv. și pop.) a odrăsli, (pop.) a se ridica, a sălta, a (se) zburătăci. (Ce mult a ~ copilul!) 2. a se dezvolta, a trăi, a vegeta. (Ciupercile ~ în sol bogat.) 3. a se înălța, a se ridica, a se urca. (Vița a ~ mult de la pămînt.) 4. a se reface, a se regenera. (I-a ~ unghia căzută.) 5. a educa, a forma, (înv.) a pedepsi. (A ~ pe cineva in spiritul patriotismului.) 6. (prin Transilv.) a scula. (~ doi porci.) 7. a cultiva. (~ legume.) 8. a se înmulți, a se mări, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a se mulți, a prisosi, a se umnoji. (A ~ numărul participanților.) 9. a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) mări, a (se) ridica, a spori, a (se) urca. (Suprafețele cultivate au ~ la...) 10. a (se) mări, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (A ~ fondul de rulment.) 11. a se îndesi, a se îngroșa, a se înmulți, a spori. (Rîndurile au ~.) 12. a se mări, a se ridica, a se umfla. (Au ~ apele în matca lor.) 13. a (se) dospi, (reg.) a răsări, (înv.) a aveni. (Aluatul a ~.) 14. a (se) majora, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (Au ~ prețul; prețurile s-au ~.) 15. a (se) mări, a (se) ridica, a spori. (A ~ nivelul de trai.) 16. a se mări, a se ridica, a se sui, a se urca. (I-a ~ temperatura.) 17. a se accentua, a se amplifica, a se intensifica, a se întări, a se înteți, a se mări, a spori. (Viteza vîntului a ~.) 18. a (se) îndîrji, a (se) înteți, a spori, (fig.) a (se) ascuți. (Lupta ~ în intensitate.) 19. a (se) adînci, a (se) agrava, a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) mări, a spori, (fig.) a (se) ascuți. (Disensiunile au ~.)

crește vb. v. AVANSA. DEZVOLTA. EVOLUA. ÎNAINTA. PROGRESA. PROPĂȘI.

Creștere ≠ descreștere, micșorare, scădere

A crește ≠ a descrește, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, a împuțina

Vivat, crescat, floreat! (lat. „Trăiască, crească, înflorească!”) – urare folosită îndeosebi în mediul universitar și la reuniuni academice.