2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

covăți vt [At: ECONOMIA, 20/18 / Pzi: ~țésc / E: covată] (Reg) 1 A scobi lemnul. 2 A da unui lucru forma unei covate (1).

cova sf [At: BIBLIA (1688), 22/2 / Pl: ~te, ~văți, ~veți, ~vete / E: tc kovta, ngr γάβατα] 1 (Reg) Albie 2 (Îrg) Troacă. 3 (Reg) Albie mare dintr-un trunchi de copac, pentru frământat aluatul sau pentru spălat. 4 (Mol) Leagăn pentru sugari. 5 (Mol; îs) Broască cu ~ Broască țestoasă. 6 (Trs; îe) A băga pe cineva sub ~ A înșela pe cineva. 7 (Trs; îe) A bate-n sită și-n ~ A face propagandă. 8 (Îae) A se pune în mișcare. 9 (Reg; îe) A luat cu ~ta A luat foarte mult. 10 (Reg) Ladă în care curge făina după măcinarea grâului. 11 (Reg) Scândură din fața lăzii în care curge făina. 12 (Reg; îe) S-a spulberat făina din ~ S-a pierdut profitul. 13 (Reg) Luntre. 14 (Reg) Butuc scobit la piuă. 15 (Reg) Fiecare dintre cele două bârne scobite pe toată lungimea prin care se deplasează carul joagărului. 16 (Îrg) Vas în care se încarcă materialul dezagregat în minele metalifere.

COVÁTĂ, coveți, s. f. (Reg.) 1. Albie (1). 2. Ladă de scânduri în care curge făina la moară în timpul măcinatului. 3. Vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine metalifere. – Din tc. kovata, kuvata.

COVÁTĂ, coveți, s. f. (Reg.) 1. Albie (1). 2. Ladă de scânduri în care curge făina la moară în timpul măcinatului. 3. Vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine metalifere. – Din tc. kovata, kuvata.

COVÁTĂ, coveți, s. f. 1. Albie, copaie. Pe iazul cela era o covată cu fața-n jos. EMINESCU, L. P. 210. ◊ Expr. A băga (pe cineva) sub covată = a întrece (pe cineva), a-l învinge, a-l birui. Privighetoarea, prin cîntecul ei, a băgat sub covată pe ceilalți doi cîntăreți. MARIAN, O. I 247. 2. (La moară) Ladă de scînduri în care curge făina în timpul măcinatului. Roata se-nvîrte nebună! Eu stau la covată și cînt. Dar singură eu știu ce cînt. COȘBUC, P. I 64. -Pl. și: covăți (CREANGĂ, A. 8, I. IONESCU, M. 687).

COVÁTĂ ~éți f. 1) reg. Vas lunguieț de lemn folosit la plămăditul pâinii, spălatul rufelor etc.; albie; copaie. ◊ A băga pe cineva sub ~ a-și demonstra superioritatea asupra cuiva; a întrece net pe cineva. 2) Ladă de lemn în care curge făina la moară. /<turc. kovata, kuvata

covată f. Mold. 1. copaie; 2. postavă: de sub piatră în covată curgea făină curată POP. [Turc. KÚVÁTA, blid foarte adânc (din it. cavata)].

covátă f., pl. ățĭ și ețĭ (turc. kuvata și kavata, lighean, d. ngr. gavátha, și kavátha, strachină, care vine d. lat. gábata și gávata, strachină, de unde și fr. jatte; alb. gavátă). Albie, copaĭe (de ținut făina, de frămîntat aluatu, de spălat ș. a.). A bate’n sită și’n covată, V. sită. V. și balie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

covátă (reg.) s. f., g.-d. art. covéții; pl. covéți

covátă s. f., g.-d. art. covéții; pl. covéți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COVÁTĂ s. 1. v. albie. 2. v. copaie.

COVA s. 1. albie, copaie, (pop.) postavă, (reg.) moldă, (Mold. și Bucov.) balie, (Transilv.) spălător. (~ de rufe.) 2. copaie, (pop.) postavă. (~ a morii, în care se scurge făina.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

covátă (covéți), s. f.1. Albie, recipient unde se frămîntă aluatul. – 2. Ladă unde curge făina măcinată la moară. – 2. Glisieră, culisă la ferăstrăul mecanic. – Mr. cuvată, guvată. Tc. kuvata, kaveta (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 146; Meyer 128; Lokotsch 1138; Philippide, II, 709; Pascu, I, 197), din ngr. γάβατα; cf. alb. govatë.Der. covăți, vb. (a scobi, a goli; a rotunji, a da forma concavă); covătos, adj. (concav); covățitură, s. f. (umflătură); covătar, s. m. (dulgher care face coveți).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

covățí, covățesc, vb. tranz. – A scobi, a da o formă concavă. – Din covată (MDA).

covátă, coveți, s.f. – 1. Recipient din lemn folosit pentru frământatul aluatului. 2. Vasul unde curge făina măcinată la moară. 3. Albie. 4. Scobitură, adâncitură; concavitate. ♦ (top.) Covătari, cascadă situată în defileul străbătut de Valea Runcului (denumită de localnici și Valea Covăturii), afluent de stânga al văii Săpânța, în Munții Igniș. Apa cade de la o înălțime de 15 m, printr-un culoar format din spintecătura stâncii de andezit. La bază formează o bulboană cu fundul în formă de covată (Timur, 2007: 12; Portase, 2006: 62). – Din tc. kovata, kuvata „lighean” (DEX, MDA) < ngr. gavatha „strachină” < lat. gabata „strachină” (Scriban, DER); cuv. autohton (Philippide).

Intrare: covăți
covăți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: covată
covată1 (pl. -eți) substantiv feminin
substantiv feminin (F66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cova
  • covata
plural
  • coveți
  • covețile
genitiv-dativ singular
  • coveți
  • coveții
plural
  • coveți
  • coveților
vocativ singular
plural
covată2 (pl. -ăți) substantiv feminin
substantiv feminin (F61)
Surse flexiune: MDO
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cova
  • covata
plural
  • covăți
  • covățile
genitiv-dativ singular
  • covăți
  • covății
plural
  • covăți
  • covăților
vocativ singular
plural

covată regional

  • 1. Albie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: albie copaie diminutive: covățică un exemplu
    exemple
    • Pe iazul cela era o covată cu fața-n jos. EMINESCU, L. P. 210.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A băga (pe cineva) sub covată = a întrece (pe cineva), a-l învinge, a-l birui.
      exemple
      • Privighetoarea, prin cîntecul ei, a băgat sub covată pe ceilalți doi cîntăreți. MARIAN, O. I 247.
        surse: DLRLC
  • 2. Ladă de scânduri în care curge făina la moară în timpul măcinatului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Roata se-nvîrte nebună! Eu stau la covată și cînt. Dar singură eu știu ce cînt. COȘBUC, P. I 64.
      surse: DLRLC
  • 3. Vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine metalifere.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: