COVATĂ (pl. -ăți, -veți) sf. Mold. Bucov. 1 Copaie, albie în care se frămîntă aluatul, se spală rufe, etc. (🖼 1541): de cu Vineri seara se aducea din podul casei covata cea mare (GRIG.) ¶ 2 🏚 Postava, copaia, lada în care curge făina la moară: în ~ svîcnea în pulbere fină făina (SAD.) ¶ 3 Oala sau butucul cu găvanele în care se pun dimiile de băut la piuă [comp. tc. kuvata < ngr. γαβάθα].