COTILI, cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [Var.: coteli vb. IV] – Din sb. kotiljati (se).

cotili v vz coteli

COTILI, cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [Var.: coteli vb. IV] – Din scr. kotiljati (se).

A SE COTILI mă ~esc intranz. reg. (despre ființe) A merge agale, legănându-se. /<sb. kotyljati

A COTILI ~esc tranz. reg. 1) A da de-a rostogolul; a rostogoli. 2) A umbla prin locuri cu multe coturi. /<sb. kotyljati

coteli [At: DIONISIE, C. 171 / V: ~tili, ~toli / Pzi: ~lesc / E: srb cotiljati (se)] (Înv) 1 vt A cotrobăi (3). 2 vt A căuta pe furiș Si: (reg) a cotârli (2). 3 vt A face dezordine, stricând lucruri Si: (reg) a cotârli (3). 4 vi A trebălui prin casă. 5 vt A deretica. 6 vi A face ordine. 7 vi A gospodări prin curte. 8 vt (Buc) A linge farfuriile. 9 vt (Pex) A fura. 10 vt (Reg) A controla calitatea vaselor de lut. 11-18 vtr (Reg) A (se) coti (1-8). 19 vr A se rostogoli.

cotil² sn [At: MURNU, I. 95 / Pl: ~e / E: fr cotyle] (Atm) Cavitate osoasă, în care se articulează un alt os.

cotoli vtr vz coteli

COTlLI, cotilesc, vb. IV. (Regional) Intranz. A umbla în locuri întortocheate, cu multe cotituri. Încep să cotilesc încolo și încoace, pînă ce ajung în dosul morii. SADOVEANU, F. J. 21. ♦ A umbla din loc în loc. În cămară după masă intrînd ca niște pisici. Mirosită, cotiliră din taler în taleraș Ș-între altele găsiră și o felie de caș. PANN, P. V. III 31.

COTIL s.m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. [< fr. cotyle, cf. gr. kotyle – cavitate].

COTIL¹ s. m. cavitate a unui os în care se articulează un alt os. (< fr. cotyle)

cotelì v. a căuta cu de amănuntul: mirosiră, coteliră din taler în taleraș PANN. [Origină necunoscută].

cotelésc și cotilésc v. intr. și tr. (cp. cu bg. kotílo, cuĭb, culcuș, ascunzătoare, cu ung. kótologni, a hoĭnări, și cu rom. cotoc, motan, pin aluz. la cotelitu luĭ în perioada goaneĭ). Fam. Scotocesc, cercetez pin toate locurile. V. mușluĭesc.

cotilésc, V. cotelesc.

cotili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilesc, 3 sg. cotilește, imperf. 1 cotileam; conj. prez. 1 sg. să cotilesc, 3 să cotilească

cotili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilesc, imperf. 3 sg. cotilea; conj. prez. 3 să cotilească

cotili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilesc, imperf. 3 sg. cotilea; conj. prez. 3 sg. și pl. cotilească

cotil s. m., pl. cotili

cotil s. m., pl. cotili

cotil s. m., pl. cotili

cotelesc, -leam 1 imp.

COTILI- „cavitate, vas”. ◊ L. cotyla „vas mic” > fr. cotyli-, engl. id. > rom. cotili-. □ ~form (v. -form), adj., în formă de vas sau de cupă.

COTILI vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.

cotili vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA.

coteli, cotelesc, vb. IV (reg.) 1. a căuta cu de-amănuntul; a scotoci, a scobeli, a cotrobăi, a coleși. 2. a umbla prin casă după treburi. 3. a linge farfuriile, a linchi din oale. 4. a fura. 5. a încerca vasele de lut dacă sunt bune. 6. a coti. 7. (refl.) a se rostogoli.