3 intrări

18 definiții

COTILÍ, cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [Var.: cotelí vb. IV] – Din sb. kotiljati (se).

COTILÍ, cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [Var.: cotelí vb. IV] – Din scr. kotiljati (se).

cotilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilésc, imperf. 3 sg. cotileá; conj. prez. 3 să cotileáscă

cotilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilésc, imperf. 3 sg. cotileá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotileáscă

COTILÍ vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.

A COTILÍ ~ésc tranz. reg. 1) A da de-a rostogolul; a rostogoli. 2) A umbla prin locuri cu multe coturi. /<sb. kotyljati

A SE COTILÍ mă ~ésc intranz. reg. (despre ființe) A merge agale, legănându-se. /<sb. kotyljati

COTÍL, cotili, s. m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. – Din fr. cotyle.

COTÍL, cotili, s. m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. – Din fr. cotyle.

COTlLÍ, cotilesc, vb. IV. (Regional) Intranz. A umbla în locuri întortocheate, cu multe cotituri. Încep să cotilesc încolo și încoace, pînă ce ajung în dosul morii. SADOVEANU, F. J. 21. ♦ A umbla din loc în loc. În cămară după masă intrînd ca niște pisici. Mirosită, cotiliră din taler în taleraș Ș-între altele găsiră și o felie de caș. PANN, P. V. III 31.

COTÍL s.m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. [< fr. cotyle, cf. gr. kotyle – cavitate].

COTÍL1 s. m. cavitate a unui os în care se articulează un alt os. (< fr. cotyle)

cotelésc și cotilésc v. intr. și tr. (cp. cu bg. kotílo, cuĭb, culcuș, ascunzătoare, cu ung. kótologni, a hoĭnări, și cu rom. cotoc, motan, pin [!] aluz. la cotelitu luĭ în perioada goaneĭ). Fam. Scotocesc, cercetez pin toate locurile. V. mușluĭesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cotilí vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA.

COTILI- „cavitate, vas”. ◊ L. cotyla „vas mic” > fr. cotyli-, engl. id. > rom. cotili-.~form (v. -form), adj., în formă de vas sau de cupă.

Intrare: cotil (subst.)
cotil (subst.) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotil cotilul
plural cotili cotilii
genitiv-dativ singular cotil cotilului
plural cotili cotililor
vocativ singular
plural
Intrare: cotili (verb)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cotili cotilire cotilit cotilind singular plural
cotilește cotiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cotilesc (să) cotilesc cotileam cotilii cotilisem
a II-a (tu) cotilești (să) cotilești cotileai cotiliși cotiliseși
a III-a (el, ea) cotilește (să) cotilească cotilea cotili cotilise
plural I (noi) cotilim (să) cotilim cotileam cotilirăm cotiliserăm, cotilisem*
a II-a (voi) cotiliți (să) cotiliți cotileați cotilirăți cotiliserăți, cotiliseți*
a III-a (ei, ele) cotilesc (să) cotilească cotileau cotili cotiliseră
Intrare: cotili (pref.)
cotili (pref.)
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)