3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotili v vz coteli

COTILÍ, cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [Var.: cotelí vb. IV] – Din sb. kotiljati (se).

COTILÍ, cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [Var.: cotelí vb. IV] – Din scr. kotiljati (se).

A COTILÍ ~ésc tranz. reg. 1) A da de-a rostogolul; a rostogoli. 2) A umbla prin locuri cu multe coturi. /<sb. kotyljati

A SE COTILÍ mă ~ésc intranz. reg. (despre ființe) A merge agale, legănându-se. /<sb. kotyljati

coteli [At: DIONISIE, C. 171 / V: ~tili, ~toli / Pzi: ~lesc / E: srb cotiljati (se)] (Înv) 1 vt A cotrobăi (3). 2 vt A căuta pe furiș Si: (reg) a cotârli (2). 3 vt A face dezordine, stricând lucruri Si: (reg) a cotârli (3). 4 vi A trebălui prin casă. 5 vt A deretica. 6 vi A face ordine. 7 vi A gospodări prin curte. 8 vt (Buc) A linge farfuriile. 9 vt (Pex) A fura. 10 vt (Reg) A controla calitatea vaselor de lut. 11-18 vtr (Reg) A (se) coti (1-8). 19 vr A se rostogoli.

cotíl2 sn [At: MURNU, I. 95 / Pl: ~e / E: fr cotyle] (Atm) Cavitate osoasă, în care se articulează un alt os.

COTELÍ vb. IV v. cotili.

COTÍL, cotili, s. m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. – Din fr. cotyle.

COTÍL, cotili, s. m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. – Din fr. cotyle.

COTlLÍ, cotilesc, vb. IV. (Regional) Intranz. A umbla în locuri întortocheate, cu multe cotituri. Încep să cotilesc încolo și încoace, pînă ce ajung în dosul morii. SADOVEANU, F. J. 21. ♦ A umbla din loc în loc. În cămară după masă intrînd ca niște pisici. Mirosită, cotiliră din taler în taleraș Ș-între altele găsiră și o felie de caș. PANN, P. V. III 31.

COTÍL s.m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. [< fr. cotyle, cf. gr. kotyle – cavitate].

COTÍL1 s. m. cavitate a unui os în care se articulează un alt os. (< fr. cotyle)

cotelì v. a căuta cu de amănuntul: mirosiră, coteliră din taler în taleraș PANN. [Origină necunoscută].

cotelésc și cotilésc v. intr. și tr. (cp. cu bg. kotílo, cuĭb, culcuș, ascunzătoare, cu ung. kótologni, a hoĭnări, și cu rom. cotoc, motan, pin aluz. la cotelitu luĭ în perioada goaneĭ). Fam. Scotocesc, cercetez pin toate locurile. V. mușluĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilésc, imperf. 3 sg. cotileá; conj. prez. 3 să cotileáscă

cotilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilésc, imperf. 3 sg. cotileá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotileáscă

arată toate definițiile

Intrare: cotili (pref.)
cotili2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • cotili
Intrare: cotili (vb.)
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cotili
  • cotilire
  • cotilit
  • cotilitu‑
  • cotilind
  • cotilindu‑
singular plural
  • cotilește
  • cotiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotilesc
(să)
  • cotilesc
  • cotileam
  • cotilii
  • cotilisem
a II-a (tu)
  • cotilești
(să)
  • cotilești
  • cotileai
  • cotiliși
  • cotiliseși
a III-a (el, ea)
  • cotilește
(să)
  • cotilească
  • cotilea
  • cotili
  • cotilise
plural I (noi)
  • cotilim
(să)
  • cotilim
  • cotileam
  • cotilirăm
  • cotiliserăm
  • cotilisem
a II-a (voi)
  • cotiliți
(să)
  • cotiliți
  • cotileați
  • cotilirăți
  • cotiliserăți
  • cotiliseți
a III-a (ei, ele)
  • cotilesc
(să)
  • cotilească
  • cotileau
  • cotili
  • cotiliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coteli
  • cotelire
  • cotelit
  • cotelitu‑
  • cotelind
  • cotelindu‑
singular plural
  • cotelește
  • coteliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotelesc
(să)
  • cotelesc
  • coteleam
  • cotelii
  • cotelisem
a II-a (tu)
  • cotelești
(să)
  • cotelești
  • coteleai
  • coteliși
  • coteliseși
a III-a (el, ea)
  • cotelește
(să)
  • cotelească
  • cotelea
  • coteli
  • cotelise
plural I (noi)
  • cotelim
(să)
  • cotelim
  • coteleam
  • cotelirăm
  • coteliserăm
  • cotelisem
a II-a (voi)
  • coteliți
(să)
  • coteliți
  • coteleați
  • cotelirăți
  • coteliserăți
  • coteliseți
a III-a (ei, ele)
  • cotelesc
(să)
  • cotelească
  • coteleau
  • coteli
  • coteliseră
Intrare: cotil (s.m.)
cotil1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotil
  • cotilul
  • cotilu‑
plural
  • cotili
  • cotilii
genitiv-dativ singular
  • cotil
  • cotilului
plural
  • cotili
  • cotililor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cotili (vb.) coteli

  • 1. regional A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Încep să cotilesc încolo și încoace, pînă ce ajung în dosul morii. SADOVEANU, F. J. 21.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A umbla din loc în loc.
      surse: DLRLC sinonime: umbla un exemplu
      exemple
      • În cămară după masă intrînd ca niște pisici, Mirosiră, cotiliră din taler în taleraș Ș-între altele găsiră și o felie de caș. PANN, P. V. III 31.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A căuta cu de-amănuntul.

etimologie:

cotil (s.m.)

  • 1. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: