17 definiții pentru cotili (vb.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTILÍ, cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [Var.: cotelí vb. IV] – Din sb. kotiljati (se).

COTILÍ, cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [Var.: cotelí vb. IV] – Din scr. kotiljati (se).

A COTILÍ ~ésc tranz. reg. 1) A da de-a rostogolul; a rostogoli. 2) A umbla prin locuri cu multe coturi. /<sb. kotyljati

A SE COTILÍ mă ~ésc intranz. reg. (despre ființe) A merge agale, legănându-se. /<sb. kotyljati

COTELÍ vb. IV v. cotili.

coteli [At: DIONISIE, C. 171 / V: ~tili, ~toli / Pzi: ~lesc / E: srb cotiljati (se)] (Înv) 1 vt A cotrobăi (3). 2 vt A căuta pe furiș Si: (reg) a cotârli (2). 3 vt A face dezordine, stricând lucruri Si: (reg) a cotârli (3). 4 vi A trebălui prin casă. 5 vt A deretica. 6 vi A face ordine. 7 vi A gospodări prin curte. 8 vt (Buc) A linge farfuriile. 9 vt (Pex) A fura. 10 vt (Reg) A controla calitatea vaselor de lut. 11-18 vtr (Reg) A (se) coti (1-8). 19 vr A se rostogoli.

COTlLÍ, cotilesc, vb. IV. (Regional) Intranz. A umbla în locuri întortocheate, cu multe cotituri. Încep să cotilesc încolo și încoace, pînă ce ajung în dosul morii. SADOVEANU, F. J. 21. ♦ A umbla din loc în loc. În cămară după masă intrînd ca niște pisici. Mirosită, cotiliră din taler în taleraș Ș-între altele găsiră și o felie de caș. PANN, P. V. III 31.

cotelì v. a căuta cu de amănuntul: mirosiră, coteliră din taler în taleraș PANN. [Origină necunoscută].

cotelésc și cotilésc v. intr. și tr. (cp. cu bg. kotílo, cuĭb, culcuș, ascunzătoare, cu ung. kótologni, a hoĭnări, și cu rom. cotoc, motan, pin aluz. la cotelitu luĭ în perioada goaneĭ). Fam. Scotocesc, cercetez pin toate locurile. V. mușluĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cotili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilesc, imperf. 3 sg. cotilea; conj. prez. 3 să cotilească

cotilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilésc, imperf. 3 sg. cotileá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotileáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COTILÍ vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.

cotili vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cotelí, cotelésc, vb. IV (reg.) 1. a căuta cu de-amănuntul; a scotoci, a scobeli, a cotrobăi, a coleși. 2. a umbla prin casă după treburi. 3. a linge farfuriile, a linchi din oale. 4. a fura. 5. a încerca vasele de lut dacă sunt bune. 6. a coti. 7. (refl.) a se rostogoli.

Intrare: cotili (vb.)
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cotili
  • cotilire
  • cotilit
  • cotilitu‑
  • cotilind
  • cotilindu‑
singular plural
  • cotilește
  • cotiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotilesc
(să)
  • cotilesc
  • cotileam
  • cotilii
  • cotilisem
a II-a (tu)
  • cotilești
(să)
  • cotilești
  • cotileai
  • cotiliși
  • cotiliseși
a III-a (el, ea)
  • cotilește
(să)
  • cotilească
  • cotilea
  • cotili
  • cotilise
plural I (noi)
  • cotilim
(să)
  • cotilim
  • cotileam
  • cotilirăm
  • cotiliserăm
  • cotilisem
a II-a (voi)
  • cotiliți
(să)
  • cotiliți
  • cotileați
  • cotilirăți
  • cotiliserăți
  • cotiliseți
a III-a (ei, ele)
  • cotilesc
(să)
  • cotilească
  • cotileau
  • cotili
  • cotiliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coteli
  • cotelire
  • cotelit
  • cotelitu‑
  • cotelind
  • cotelindu‑
singular plural
  • cotelește
  • coteliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotelesc
(să)
  • cotelesc
  • coteleam
  • cotelii
  • cotelisem
a II-a (tu)
  • cotelești
(să)
  • cotelești
  • coteleai
  • coteliși
  • coteliseși
a III-a (el, ea)
  • cotelește
(să)
  • cotelească
  • cotelea
  • coteli
  • cotelise
plural I (noi)
  • cotelim
(să)
  • cotelim
  • coteleam
  • cotelirăm
  • coteliserăm
  • cotelisem
a II-a (voi)
  • coteliți
(să)
  • coteliți
  • coteleați
  • cotelirăți
  • coteliserăți
  • coteliseți
a III-a (ei, ele)
  • cotelesc
(să)
  • cotelească
  • coteleau
  • coteli
  • coteliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotili, cotilescverb

  • 1. regional A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încep să cotilesc încolo și încoace, pînă ce ajung în dosul morii. SADOVEANU, F. J. 21. DLRLC
    • 1.1. A umbla din loc în loc. DLRLC
      sinonime: umbla
      • format_quote În cămară după masă intrînd ca niște pisici, Mirosiră, cotiliră din taler în taleraș Ș-între altele găsiră și o felie de caș. PANN, P. V. III 31. DLRLC
    • 1.2. A căuta cu de-amănuntul. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.