6 definiții pentru cotil (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotíl2 sn [At: MURNU, I. 95 / Pl: ~e / E: fr cotyle] (Atm) Cavitate osoasă, în care se articulează un alt os.

COTÍL, cotili, s. m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. – Din fr. cotyle.

COTÍL, cotili, s. m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. – Din fr. cotyle.

COTÍL s.m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. [< fr. cotyle, cf. gr. kotyle – cavitate].

COTÍL1 s. m. cavitate a unui os în care se articulează un alt os. (< fr. cotyle)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: cotil (s.m.)
cotil1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotil
  • cotilul
  • cotilu‑
plural
  • cotili
  • cotilii
genitiv-dativ singular
  • cotil
  • cotilului
plural
  • cotili
  • cotililor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cotil (s.m.)

  • 1. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: