opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Explicative DEX

COTELI vb. IV v. cotili.

COTELI vb. IV v. cotili.

COTILI, cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [Var.: coteli vb. IV] – Din sb. kotiljati (se).

coteli [At: DIONISIE, C. 171 / V: ~tili, ~toli / Pzi: ~lesc / E: srb cotiljati (se)] (Înv) 1 vt A cotrobăi (3). 2 vt A căuta pe furiș Si: (reg) a cotârli (2). 3 vt A face dezordine, stricând lucruri Si: (reg) a cotârli (3). 4 vi A trebălui prin casă. 5 vt A deretica. 6 vi A face ordine. 7 vi A gospodări prin curte. 8 vt (Buc) A linge farfuriile. 9 vt (Pex) A fura. 10 vt (Reg) A controla calitatea vaselor de lut. 11-18 vtr (Reg) A (se) coti (1-8). 19 vr A se rostogoli.

cotili v vz coteli

cotoli vtr vz coteli

COTILI, cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [Var.: coteli vb. IV] – Din scr. kotiljati (se).

COTlLI, cotilesc, vb. IV. (Regional) Intranz. A umbla în locuri întortocheate, cu multe cotituri. Încep să cotilesc încolo și încoace, pînă ce ajung în dosul morii. SADOVEANU, F. J. 21. ♦ A umbla din loc în loc. În cămară după masă intrînd ca niște pisici. Mirosită, cotiliră din taler în taleraș Ș-între altele găsiră și o felie de caș. PANN, P. V. III 31.

A SE COTILI mă ~esc intranz. reg. (despre ființe) A merge agale, legănându-se. /<sb. kotyljati

A COTILI ~esc tranz. reg. 1) A da de-a rostogolul; a rostogoli. 2) A umbla prin locuri cu multe coturi. /<sb. kotyljati

cotelì v. a căuta cu de amănuntul: mirosiră, coteliră din taler în taleraș PANN. [Origină necunoscută].

cotelésc și cotilésc v. intr. și tr. (cp. cu bg. kotílo, cuĭb, culcuș, ascunzătoare, cu ung. kótologni, a hoĭnări, și cu rom. cotoc, motan, pin aluz. la cotelitu luĭ în perioada goaneĭ). Fam. Scotocesc, cercetez pin toate locurile. V. mușluĭesc.

cotilésc, V. cotelesc.

Ortografice DOOM

cotili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilesc, 3 sg. cotilește, imperf. 1 cotileam; conj. prez. 1 sg. să cotilesc, 3 să cotilească

cotili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilesc, imperf. 3 sg. cotilea; conj. prez. 3 să cotilească

cotili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilesc, imperf. 3 sg. cotilea; conj. prez. 3 sg. și pl. cotilească

cotelesc, -leam 1 imp.

Enciclopedice

Cotel/a, -ea, -in v. Constantin III 4 b.

Sinonime

COTILI vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.

cotili vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA.

Regionalisme / arhaisme

coteli, cotelesc, vb. IV (reg.) 1. a căuta cu de-amănuntul; a scotoci, a scobeli, a cotrobăi, a coleși. 2. a umbla prin casă după treburi. 3. a linge farfuriile, a linchi din oale. 4. a fura. 5. a încerca vasele de lut dacă sunt bune. 6. a coti. 7. (refl.) a se rostogoli.

Intrare: Cotelea
Cotelea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cotelea
Intrare: cotili (vb.)
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cotili
  • cotilire
  • cotilit
  • cotilitu‑
  • cotilind
  • cotilindu‑
 singular plural
  • cotilește
  • cotiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotilesc
 (să)
  • cotilesc
  • cotileam
  • cotilii
  • cotilisem
a II-a (tu)
  • cotilești
 (să)
  • cotilești
  • cotileai
  • cotiliși
  • cotiliseși
a III-a (el, ea)
  • cotilește
 (să)
  • cotilească
  • cotilea
  • cotili
  • cotilise
plural I (noi)
  • cotilim
 (să)
  • cotilim
  • cotileam
  • cotilirăm
  • cotiliserăm
  • cotilisem
a II-a (voi)
  • cotiliți
 (să)
  • cotiliți
  • cotileați
  • cotilirăți
  • cotiliserăți
  • cotiliseți
a III-a (ei, ele)
  • cotilesc
 (să)
  • cotilească
  • cotileau
  • cotiliră
  • cotiliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coteli
  • cotelire
  • cotelit
  • cotelitu‑
  • cotelind
  • cotelindu‑
 singular plural
  • cotelește
  • coteliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotelesc
 (să)
  • cotelesc
  • coteleam
  • cotelii
  • cotelisem
a II-a (tu)
  • cotelești
 (să)
  • cotelești
  • coteleai
  • coteliși
  • coteliseși
a III-a (el, ea)
  • cotelește
 (să)
  • cotelească
  • cotelea
  • coteli
  • cotelise
plural I (noi)
  • cotelim
 (să)
  • cotelim
  • coteleam
  • cotelirăm
  • coteliserăm
  • cotelisem
a II-a (voi)
  • coteliți
 (să)
  • coteliți
  • coteleați
  • cotelirăți
  • coteliserăți
  • coteliseți
a III-a (ei, ele)
  • cotelesc
 (să)
  • cotelească
  • coteleau
  • coteliră
  • coteliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotili, cotilescverb

  • 1. regional A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încep să cotilesc încolo și încoace, pînă ce ajung în dosul morii. SADOVEANU, F. J. 21. DLRLC
    • 1.1. A umbla din loc în loc. DLRLC
      sinonime: umbla
      • format_quote În cămară după masă intrînd ca niște pisici, Mirosiră, cotiliră din taler în taleraș Ș-între altele găsiră și o felie de caș. PANN, P. V. III 31. DLRLC
    • 1.2. A căuta cu de-amănuntul. DEX '09 DEX '98
      sinonime: cotrobăi căuta răscoli scormoni scotoci
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.