2 intrări

15 definiții

COSTÁ, pers. 3 cóstă, vb. I. 1. Intranz. A avea un preț, o valoare în bani; a prețui. ♦ A se putea obține numai cu contravaloarea în bani; a costisi. ♦ A fi scump. 2. Intranz. și tranz. (Măsura valorii fiind altceva decât banii) A (se) plăti cu..., a (se) dobândi cu prețul a... ◊ Expr. (Tranz.) Ce mă costă? = nu am ce pierde. Nu mă costă (nimic) = mi-e ușor, nu-mi cere niciun efort. – Din it. costare.

COSTÁ, pers. 3 cóstă, vb. I. 1. Intranz. A avea un preț, o valoare în bani; a prețui. ♦ A se putea obține numai cu contravaloarea în bani; a costisi. ♦ A fi scump. 2. Intranz. și tranz. (Măsura valorii fiind altceva decât banii) A (se) plăti cu..., a (se) dobândi cu prețul a... ◊ Expr. (Tranz.) Ce mă costă? = nu am ce pierde. Nu mă costă (nimic) = mi-e ușor, nu-mi cere nici un efort. – Din it. costare.

COSTÁ, pers. 3 cóstă, vb. I. Intranz. 1. (Determinat prin «mult», «puțin», «scump»,«ieftin» etc. sau prin suma de bani care reprezintă costul), A avea un preț, o valoare în bani. V. valora, prețui. Cartea costă trei lei. ◊ (Fără determinări) A se putea obține numai cu contravaloarea în bani. Pentru mătușa Ruxandra, universul se împărțea în lucruri care «costă» și altele care nu. C. PETRESCU, R. DR. 77. ♦ A fi scump. Îi trebuie un picior de lemn, care costă. SAHIA, N. 35. 2. (Măsura valorii e altceva decît banii) A fi plătit cu..., a fi dobîndit cu prețul a... Noi cînd eram în post tăceam ore, ce ore ? zile întregi... Trebuie să mă crezi, pentru că vorba în post a costat viața a patru camarazi de-ai mei. SAHIA, N. 56. ◊ Tranz. Sărmanul! Mult l-a costat onorul de a fi tovarășul de nebunii al cuconașului. GHICA, S. 78. ◊ Expr. Ce mă costă ? = n-am ce pierde. Nu mă costă (nimic) = mi-e ușor, nu înseamnă nimic.

costá (a ~) vb., ind. prez. 3 cóstă

costá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cóstă

COSTÁ vb. a face, a fi, a reveni, (rar) a prețui, (înv. și reg.) a veni, (înv.) a costisi. (Cât ~ metrul de stofă?)

COSTÁ vb. I. 1. intr. A avea un anumit preț, o valoare în bani, a valora. 2. intr., tr. A (se) obține cu prețul a..., a (se) plăti cu... 3. (Fig.) A necesita anumite sforțări, sacrificii, bunuri. / < it. costare, cf. germ. kosten].

COSTÁ vb. intr. 1. a avea un anumit preț, a valora. 2. a se obține cu prețul a..., a se plăti cu... 3. (fig.) a necesita anumite eforturi, sacrificii. (< it. costare)

costá (-t, át), vb. – A avea un preț, o valoare. – Var. costisi, custa, coșt(ăl)ui. Mr. custisire. It. costare. Nu apare în texte anterioare începutului sec. XIX, dar a ajuns repede să fie folosit curent datorită comerțului. Var. costisi (înv.) din ngr. ϰοστίζω; custa este rezultat al confuziei cu dubletul custa; și coștălui (Trans.) se explică prin mag. kostálni, din germ. kosten.Der. cost, s. n. (preț, cost, cheltuială), din it. costo. Var., din Trans. este dublet al lui cuștului, vb. (a gusta), de la același cuvînt mag.

A COSTÁ pers. 3 cóstă 1. intranz. 1) A avea un anumit cost; a reprezenta o anumită valoare (bănească); a valora; a face; a prețui. 2) A avea un preț mare; a fi scump. 2. tranz. A obliga la anumite eforturi (sau cheltuieli) fizice sau morale. Reîntoarcerea în țară l-a costat mult. ◊ Ce mă costă? nu-mi cere nici un efort; e foarte ușor. /<it. costare

costà v. 1. a fi dobândit pe un preț oarecare: vinul costă scump; 2. a pricinui cheltueli, osteneli: această lucrare m’a costat mult timp.

Costă scump este pleonasm. - cata

2) cost, a v. intr. (it. costare, fr. coûter, d. lat. con-stare, a consta. – Cost, coștĭ, costă și coastă, costăm; să coste și să coaste). Am prețu de: cartea costă cincĭ francĭ. Fig. Mă produc, mă fac (c´o perdere [!], c´o grijă, c´o muncă oare-care): această carte costă multă muncă. V. tr. Această carte m´a costat multă muncă. Cît te costă această lampă? Fig. Vorba asta mă costă, mă doare. – În nord a custa. Maĭ vechĭ (pe la 1800) costisesc (ngr. kostízo, aor. ekóstisa).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COSTÁ vb. a face, a fi, a reveni, (rar) a prețui, (înv. și reg.) a veni, (înv.) a costisi. (Cît ~ metrul de stofă?)

cost, costa Tacit sau explicit, majoritatea dicționarelor explică pe cost ca postverbal de la costa, iar pe acesta din it. costare. Scriban și Ciorănescu trimit la italiană (primul și la franceză) și pentru substantiv, DA introduce în discuție, pentru cost, și pe germ. Kosten. Mi se pare mult mai probabil că substantivul e împrumutat din greacă, unde se spune τò ϰόστος, iar verbul e format de noi, paralelă la costisi, împrumutat de asemenea din greacă.

PINTO DA COSTA [píntu de kəʃtə], Manuel (n. 1938), om politic din São Tomé și Principe. Secretar general al Mișcării de Eliberare (din 1970). Primul președinte al țării după declararea independenței (1975-1991).

Intrare: costa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) costa costare costat costând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) costă (să) coste costa costă costase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) costă (să) coste costau costa costaseră
Intrare: costat
costat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular costat costatul costa costata
plural costați costații costate costatele
genitiv-dativ singular costat costatului costate costatei
plural costați costaților costate costatelor
vocativ singular
plural
costare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular costare costarea
plural costări costările
genitiv-dativ singular costări costării
plural costări costărilor
vocativ singular
plural