cositorire sf [At: DICȚ. / V: (reg) ~st~, cust~ / Pl: ~ri / E: cositori] 1 Spoire a interiorului unui vas cu cositor¹ (1) Si: cositorit¹ (1). 2 Acoperire a unor obiecte metalice cu cositor¹ (2), pentru a nu se oxida Si: cositorit¹ (2).

COSITORÍRE, cositoriri, s. f. Acțiunea de a cositori.

COSITORÍ, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor¹.

cositori vt [At: COSTINESCU / V: (reg) ~st~, cust~ / Pzi: ~resc / E: cositor¹] 1 A spoi interiorul unui vas cu cositor¹ (1). 2 A acoperi obiecte metalice cu un strat de cositor¹ (1), pentru a nu se oxida.

COSITORÍ, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor¹.

COSITORÍ cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas de metal oxidabil cu un strat subțire de cositor, pentru a împiedica oxidarea; a spoi. A pus să-i cositorească cazanul.

A COSITORÍ ~ésc tranz. (mai ales vase de metal) A acoperi cu un strat de cositor (în scop protector). /Din cositor

cositorì v. a acoperi cu un strat de cositor, a spoi.

cositorésc și costorésc v. tr. Olt. Acoper cu un strat de cositor, spoĭesc: Țiganiĭ costoresc tingirile.

cositoríre s. f., g.-d. art. cositorírii; pl. cositoríri

cositoríre s. f., g.-d. art. cositorírii; pl. cositoríri

cositorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 să cositoreáscă

cositorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cositoreáscă

COSITORÍRE s. cositorit, spoire, spoit, (înv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.)

COSITORIRE s. cositorit, spoire, spoit, (înv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.)

COSITORÍ vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)

COSITORI vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)