3 intrări
16 definiții
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (6)
- jargon (1)
Explicative DEX
CORNIȚĂ1 s. f. Soi de viță-de-vie pentru vin, cu struguri negri-roșietici, asemănători cu coarna (2). – Coarnă + suf. -iță.
CORNIȚĂ2, cornițe, s. f. 1. Dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în formă de U, pe care se așază o roată de lemn când i se pun obezile. 2. (La pl.) Coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale. – Corn1 + suf. -iță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORNIȚĂ2, cornițe, s. f. 1. Dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în formă de U, pe care se așază o roată de lemn când i se pun obezile. 2. (La pl.) Coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale. – Corn1 + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
corniță1 sf [At: DA / Pl: ~țe / E: coarnă + -iță] 1-2 (Șhp) Corn1 (1) (nedezvoltat). 3 (Îe) Cel cu ~e Dracul. 4 Fiecare din antenele lungi de la capul albinei, care sunt organe tactile. 5 Corn1 (22). 6 (Pop) Pieptene din corn1 (21). 7 (Fig) Minciună. 8 Dispozitiv ca un scaun, cu tăblia în formă de „U” pe care se fixează o roată pentru a i se pune obezile. 9-10 (Șhp) Coarnă (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corniță2 sf [At: H IX, 55 / Pl: ~țe / E: coarnă + -iță] 1 (Bot) Strugure cu boabe negre-roșiatice, asemănător cu coama sălbatică. 2 (Bot; reg) Cornișor3 (7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORNIȚĂ1, cornițe, s. f. Varietate de struguri cu boabe negre-roșietice, asemănătoare cu coarna (2). – Coarnă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORNIȚĂ, cornițe, s. f. Varietate de struguri cu boabe negre-roșiatice, asemănătoare cu coarna. Am dat peste un ciorchin de corniță coaptă. DELAVRANCEA, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORNIȚE s. n. pl. Coarne mici. Luînd cîte pe un drăcușor de cornițe, mi ți-l ardea cu palcele de-i crăpa pielea. CREANGĂ, P. 306. Pe stînci albicioase ce se pierd în văzduh, s-arată sfiață capra neagră cu cornițele-i crescute în formă de cîrlig. ODOBESCU, S. A. 420. Zărește-o căprioară... Cu steluță albă-n frunte Și cornițe mititele Și copile sprintenele. ALECSANDRI, P. P. 164. Dragi-mi sînt oițele Cînd le cresc cornițele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 76.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORNIȚĂ f. Soi de viță de vie cu bobițe mici și lunguiețe, de culoare neagră-roșiatică. /coarnă + suf. ~iță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corniță f. varietate de struguri negri cu boabele mici și lunguiețe.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
corniță2 (varietate de struguri) s. f., g.-d. art. corniței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
corniță1 (corn mic; dispozitiv) s. f., g.-d. art. corniței; pl. cornițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
corniță1 (corn mic, dispozitiv) s. f., g.-d. art. corniței; pl. cornițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corniță2 (varietate de struguri) s. f., g.-d. art. corniței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corniță (bot., tehn.) s. f., g.-d. art. corniței; pl. cornițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cornițe (coarne mici) s. n. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
CORNI- „corn, cornos”. ◊ L. cornu „corn, copită” > fr. corni-, engl. id. > rom. corni-. □ ~fer (v. -fer), adj., care este prevăzut cu apendice în formă de cornițe; ~form (v. -form), adj., în formă de corn; ~gen (v. -gen2), adj., care produce țesut cornos.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cornielement de compunere, prefix cornit, cornităparticipiu cornire, corniriinfinitiv lung
- 1. Element de compunere cu semnificația „corn, cornos”. DETS
etimologie:
- cornu DETS
corniță, cornițesubstantiv feminin
- 1. Dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în formă de U, pe care se așază o roată de lemn când i se pun obezile. DEX '09 DEX '98
- 2. Coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Luînd cîte pe un drăcușor de cornițe, mi ți-l ardea cu palcele de-i crăpa pielea. CREANGĂ, P. 306. DLRLC
- Pe stînci albicioase ce se pierd în văzduh, s-arată sfiață capra neagră cu cornițele-i crescute în formă de cîrlig. ODOBESCU, S. A. 420. DLRLC
- Zărește-o căprioară... Cu steluță albă-n frunte Și cornițe mititele Și copile sprintenele. ALECSANDRI, P. P. 164. DLRLC
- Dragi-mi sînt oițele Cînd le cresc cornițele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 76. DLRLC
-
etimologie:
- Corn + -iță. DEX '09 DEX '98
corniță, cornițesubstantiv feminin
-
- Am dat peste un ciorchin de corniță coaptă. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Coarnă + -iță. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.