coarnă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ne / E: ml coma (pl., devenit sf al lui cornum)] 1 Fructul comestibil, roșu și acrișor, al cornului (Cornus mas). 2 (Pop; îe) A se usca (ca o) ~ A se umple de zbârcituri. 3 (Îvp; îe) Câte ~ne-n putină Mult. 4 (Șîs poamă ~) Varietate de strugure de masă, cu boaba mare, lunguiață, neagră sau galbenă-verzuie și cu coaja tare. 5 (Reg) Planta din familia cyperaceelor Carex curvula. 6 (Bot; reg) Cornul secării (Claviceps purpurea). 7 (Bot; reg) Viță de vie (Vitis vinifera).

COARNĂ, coarne, s. f. 1. Fructul comestibil, roșu și acrișor, al cornului (1) ◊ Expr. A se usca (ca o) coarnă = a se usca de tot, a fi plin de zbîrcituri. De-i zăbovi pîn’ la toamnă, Mi-i găsi uscată coarnă. SEVASTOS, C. 66. 2. (Numai la sg., adesea pe lîngă «poamă») Varietate de struguri, albi sau negri, cu boaba lunguiață, dulce și cu coaja tare. Du-te, neică, și să vii... Cînd se coace coarna-n vii. MARIAN, INS. 173. Frunză verde poamă coarnă, Astă-iarnă era iarnă Și ningea și viscolea. Bădița la noi venea. ALECSANDRI, P. P. 405.

COARNĂ¹ f. 1) Varietate de viță de vie având struguri dulci, cu boabe alungite și coaja tare. ~-neagră. 2) Strugurii acestei varietăți de viță de vie. /<lat. corna

COARNĂ² ~e f. Fructul cornului. /<lat. corna

coarnă f. 1. fructul cornului, roșiu și acrișor; 2. varietate de struguri albi sau negri cu broboane lunguiețe și tari la coajă; 3. pl. Buc. coarne de mare, roșcove.

coárnă (oa dift.) f., pl. e. Fructu cornuluĭ. Poamă coarnă: clădăriĭ de coarnă supt strășinĭ (Sov. 218). V. corn 3.

3) corn, coarnă adj. (d. corn 1). Se zice despre o varietate de poamă cu boabele de forma fructelor cornuluĭ: strugure corn, poamă coarnă. – În Munt. se zice coarnă, ca s. f. cu înț. de „poamă coarnă”.

coarnă (fruct) s. f., g.-d. art. coarnei; pl. coarne

coarnă (fruct) s. f., g.-d. art. coarnei; pl. coarne

coarnă s. f., g.-d. art. coarnei; pl. coarne