opțiuni
  • info

7 definiții pentru corniță (corn)

Explicative DEX

CORNIȚĂ2, cornițe, s. f. 1. Dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în formă de U, pe care se așază o roată de lemn când i se pun obezile. 2. (La pl.) Coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale. – Corn1 + suf. -iță.

CORNIȚĂ2, cornițe, s. f. 1. Dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în formă de U, pe care se așază o roată de lemn când i se pun obezile. 2. (La pl.) Coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale. – Corn1 + suf. -iță.

corniță1 sf [At: DA / Pl: ~țe / E: coarnă + -iță] 1-2 (Șhp) Corn1 (1) (nedezvoltat). 3 (Îe) Cel cu ~e Dracul. 4 Fiecare din antenele lungi de la capul albinei, care sunt organe tactile. 5 Corn1 (22). 6 (Pop) Pieptene din corn1 (21). 7 (Fig) Minciună. 8 Dispozitiv ca un scaun, cu tăblia în formă de „U” pe care se fixează o roată pentru a i se pune obezile. 9-10 (Șhp) Coarnă (mică).

CORNIȚE s. n. pl. Coarne mici. Luînd cîte pe un drăcușor de cornițe, mi ți-l ardea cu palcele de-i crăpa pielea. CREANGĂ, P. 306. Pe stînci albicioase ce se pierd în văzduh, s-arată sfiață capra neagră cu cornițele-i crescute în formă de cîrlig. ODOBESCU, S. A. 420. Zărește-o căprioară... Cu steluță albă-n frunte Și cornițe mititele Și copile sprintenele. ALECSANDRI, P. P. 164. Dragi-mi sînt oițele Cînd le cresc cornițele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 76.

Ortografice DOOM

corniță1 (corn mic; dispozitiv) s. f., g.-d. art. corniței; pl. cornițe

corniță1 (corn mic, dispozitiv) s. f., g.-d. art. corniței; pl. cornițe

corniță (bot., tehn.) s. f., g.-d. art. corniței; pl. cornițe

cornițe (coarne mici) s. n. pl.

Intrare: corniță (corn)
corniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corniță
  • cornița
plural
  • cornițe
  • cornițele
genitiv-dativ singular
  • cornițe
  • corniței
plural
  • cornițe
  • cornițelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corniță, cornițesubstantiv feminin

  • 1. Dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în formă de U, pe care se așază o roată de lemn când i se pun obezile. DEX '09 DEX '98
  • 2. (la) plural Coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Luînd cîte pe un drăcușor de cornițe, mi ți-l ardea cu palcele de-i crăpa pielea. CREANGĂ, P. 306. DLRLC
    • format_quote Pe stînci albicioase ce se pierd în văzduh, s-arată sfiață capra neagră cu cornițele-i crescute în formă de cîrlig. ODOBESCU, S. A. 420. DLRLC
    • format_quote Zărește-o căprioară... Cu steluță albă-n frunte Și cornițe mititele Și copile sprintenele. ALECSANDRI, P. P. 164. DLRLC
    • format_quote Dragi-mi sînt oițele Cînd le cresc cornițele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 76. DLRLC
etimologie:
  • Corn + -iță. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.