opțiuni
  • info

7 definiții pentru corniță (corn)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORNIȚĂ2, cornițe, s. f. 1. Dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în formă de U, pe care se așază o roată de lemn când i se pun obezile. 2. (La pl.) Coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale. – Corn1 + suf. -iță.

CORNIȚĂ2, cornițe, s. f. 1. Dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în formă de U, pe care se așază o roată de lemn când i se pun obezile. 2. (La pl.) Coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale. – Corn1 + suf. -iță.

corniță1 sf [At: DA / Pl: ~țe / E: coarnă + -iță] 1-2 (Șhp) Corn1 (1) (nedezvoltat). 3 (Îe) Cel cu ~e Dracul. 4 Fiecare din antenele lungi de la capul albinei, care sunt organe tactile. 5 Corn1 (22). 6 (Pop) Pieptene din corn1 (21). 7 (Fig) Minciună. 8 Dispozitiv ca un scaun, cu tăblia în formă de „U” pe care se fixează o roată pentru a i se pune obezile. 9-10 (Șhp) Coarnă (mică).

CORNIȚE s. n. pl. Coarne mici. Luînd cîte pe un drăcușor de cornițe, mi ți-l ardea cu palcele de-i crăpa pielea. CREANGĂ, P. 306. Pe stînci albicioase ce se pierd în văzduh, s-arată sfiață capra neagră cu cornițele-i crescute în formă de cîrlig. ODOBESCU, S. A. 420. Zărește-o căprioară... Cu steluță albă-n frunte Și cornițe mititele Și copile sprintenele. ALECSANDRI, P. P. 164. Dragi-mi sînt oițele Cînd le cresc cornițele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 76.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corniță1 (corn mic; dispozitiv) s. f., g.-d. art. corniței; pl. cornițe

corniță1 (corn mic, dispozitiv) s. f., g.-d. art. corniței; pl. cornițe

corniță (bot., tehn.) s. f., g.-d. art. corniței; pl. cornițe

cornițe (coarne mici) s. n. pl.

Intrare: corniță (corn)
corniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corniță
  • cornița
plural
  • cornițe
  • cornițele
genitiv-dativ singular
  • cornițe
  • corniței
plural
  • cornițe
  • cornițelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corniță, cornițesubstantiv feminin

  • 1. Dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în formă de U, pe care se așază o roată de lemn când i se pun obezile. DEX '09 DEX '98
  • 2. (la) plural Coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Luînd cîte pe un drăcușor de cornițe, mi ți-l ardea cu palcele de-i crăpa pielea. CREANGĂ, P. 306. DLRLC
    • format_quote Pe stînci albicioase ce se pierd în văzduh, s-arată sfiață capra neagră cu cornițele-i crescute în formă de cîrlig. ODOBESCU, S. A. 420. DLRLC
    • format_quote Zărește-o căprioară... Cu steluță albă-n frunte Și cornițe mititele Și copile sprintenele. ALECSANDRI, P. P. 164. DLRLC
    • format_quote Dragi-mi sînt oițele Cînd le cresc cornițele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 76. DLRLC
etimologie:
  • Corn + sufix -iță. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.