CORNIȚE s. n. pl. Coarne mici. Luînd cîte pe un drăcușor de cornițe, mi ți-l ardea cu palcele de-i crăpa pielea. CREANGĂ, P. 306. Pe stînci albicioase ce se pierd în văzduh, s-arată sfiață capra neagră cu cornițele-i crescute în formă de cîrlig. ODOBESCU, S. A. 420. Zărește-o căprioară... Cu steluță albă-n frunte Și cornițe mititele Și copile sprintenele. ALECSANDRI, P. P. 164. Dragi-mi sînt oițele Cînd le cresc cornițele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 76.