2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cor3 sn vz cori

cori2 vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~resc / E: nct] (Reg) 1 A aduna fânul în căpițe. 2 A grebla fânul. 3 A usca la soare iarba cosită.

cori1 sn [At: DICȚ. / V: cor / E: rs корь] (Reg) 1 Pojar. 2 (Îs) ~ de vânt Vărsat de vânt.

CORI s. n. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor.

CORI s. n. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor.

CORI s. n. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor.

COR2 s. n. v. cori.

CORI s. m. pl. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. – Din rus. kor.

CORI s. m. sg. (Mold.) Pojar. Coriul ori pojarul e boală primejdioasă. ȘEZ. III 177. Pasăre de pe harag, Rău m-ai blestemat să zac Ori de cori, ori de vărsat, Ori de dor de-amorezat. ȘEZ. VII 87. Cori de vînt = vărsat de vînt.

CORI m. pop. Boală de copii contagioasă care se manifestă prin apariția de pete roșii pe piele; rujeolă; pojar. /<rus. kori

cori m. pl. Mold. pojar. [Rus. KORĬ].

1) cor n., pl. urĭ (rus. korĭ). Mold. Pojar, iler, un fel de vărsat ușor caracterizat pin niște bubulițe roșiĭ pe pele: ĭ-a murit o fată de cor (Sov. 227). – În nord corĭ, fals scris coriŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cori/cor2 (pojar) (reg.) s. n., art. córiul (co-riul)/córul

cori / cor (boală) s.n., art. córiul / córul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORI s. pl. v. pojar, rujeolă.

cori s. pl. v. POJAR. RUJEOLĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

córi s. m. – (Mold.) Pojar. Rus. korĭ (DAR).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coríu s.m. sg. (reg.) pojar, iler.

cori spezzati (cuv. it. „coruri despărțite”) v. antifonie.

Intrare: coriu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coriu
  • coriul
  • coriu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • coriu
  • coriului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cori (s.n.)
substantiv neutru (N63)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cori
  • coriul
  • coriu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cori
  • coriului
plural
vocativ singular
plural
cor1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cor
  • corul
  • coru‑
plural
  • coruri
  • corurile
genitiv-dativ singular
  • cor
  • corului
plural
  • coruri
  • corurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cori (s.n.) cor

  • 1. regional Boală de copii contagioasă care se manifestă prin apariția de pete roșii pe piele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pojar rujeolă 2 exemple
    exemple
    • Coriul ori pojarul e boală primejdioasă. ȘEZ. III 177.
      surse: DLRLC
    • Pasăre de pe harag, Rău m-ai blestemat să zac Ori de cori, ori de vărsat, Ori de dor de-amorezat. ȘEZ. VII 87.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cori de vânt = vărsat de vânt.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: