corciu¹, coarce [At: NEGRUZZI, S. II, 16 / Pl: ~uri, ~rci / E: mg korcs] 1 a Corcit² (3). 2 a Degenerat. 3 a (D. vite) De soi rău. 4 sn Corcitură (1). 5 sm Câine de vânătoare nedefinit mai îndeaproape.

corciu² sn [At: MARIAN, ap. ȚIPLEA, P. P. / Pl: ~uri / E: ucr корчуху] (Reg) 1 Tufă. 2 Arbore mic, cu multe crengi.

corciu³ sn vz corcie

corciu a. și m. ibrid, bastard: fii corci și fără cuget NEGR. [Ung. KORCS].

corciu n. Buc. tufă: sub un corciu de rosmarin. [Rut. KORČ].

coarce a vz corciu

corci¹ sm [At: DEX² / Pl: ~ / E: mg korcs] (Reg) Corcitură.

CORCI¹, corci, s. m. (Regional) Corcitură. Cîinele meu se vede că-i corci de lup. CONTEMPORANUL, VII_II 2.

CORCI ~ m. v. CORCITURĂ. /<ung. korcs

2) corcĭ n., pl. urĭ (rut. korċ). Nord. Tufă, tufiș.

1) corcĭ adj. m., pl. tot așa (ung. korcs, corcit, încrucișat, d. lat. crux, crucis, cruce. V. cruce). Mold. Corcit: canar corcĭ cu scatiŭ.

corci² (corcitură) (reg.) s. m., pl. corci, art. corcii

corci¹ (corcitură) (reg.) s. m., pl. corci

corci (corcitură) s. m., pl. corci

corci (-iuri), s. n. – (Bucov., Maram.) Desiș, tufiș, hățiș. Rut. korč (Tiktin).

corci (-oarce), adj. – 1. Bastard. – 2. Metis. – 3. Degenerat. Origine incertă. Se consideră în general că provine din mag. korcs (Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 88); ar putea fi însă der. al vb. următor, iar acesta pare o deformație de la a cruci „a încrucișa”. – Der. corci (var. curci), vb. (a încrucișa, a amesteca două rase sau specii diferite; a altera, a face să degenereze); corcioman, adj. (metis, corcit); corcitură (var. curcitură), s. f. (corcit; bastard).

CORCIU subst. 1. Corciu, olt. (16 B V 56); -l, T. (Isp IV²); Corcio (16 B IV 324). 2. Corce t. (Sur XV); -a (Ștef); omofon: orașul ar. Corcea. 3. Corcic (Dm); -ă b. (16 A III 31). 4. Corcel, munt. (RI I 223).

CORCI s. v. bastard, corcitură, metis, tufă.

corci s. v. BASTARD. CORCITURĂ. METIS. TUFĂ.

corciu², corciuri, s.n. (reg.) arbore mic și crenguros; tufă, buhaci, ghijar, jip, muzuc, târș.

corciu¹, corciuri, s.n. (reg.) animal născut prin încrucișarea a două specii; bastard, corcitură, hibrid.

córci², corciuri, s.n. (reg.) Tufă: „Sub cel corci de păducel / Șede-un hireș pribegel” (Papahagi, 1925: 259). – Din ucr. korč (Scriban).

córci¹, s.m. (reg.) Corcitură. – Din magh. korcs „încrucișat” (Galdi, după DER; DEX, MDA).

corci², corciuri, s.n. – (reg.) Tufă (Bud, 1908): „Sub cel corci de păducel / Șede-un hireș pribegel” (Papahagi, 1925: 259). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (Apșa de Jos, Strâmtura). – Din ucr. korč (Scriban; Tiktin, cf. DER).

corci¹, s.m. – (reg.) Corcitură, bastard. – Din magh. korcs „încrucișat” (< lat. crux, crucis „cruce”) (Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

corci¹, -uri, s.n. – Tufă (Bud 1908): „Sub cel corci de păducel / Șede-un hireș pribegel” (Papahagi, 259). – Din ucr. korč (Titkin cf. DER).