METIS, -Ă, metiși, -se, s. m. și f. 1. Descendent provenit din căsătoriile a doi indivizi de rase diferite. 2. (Și adjectival) Animal sau plantă provenite din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite. – Din fr. métis.

metis, ~ă [At: AR (1829), 56²/18 / V: (2) ~tiș sm / Pl: ~iși, ~e / E: fr métis] 1 sm Animal provenit din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite Si: corcitură Vz hibrid. 2 smf Persoană născută dintr-o indiană din America și un bărbat alb sau dintr-o femeie albă și un indian din America Si: creol. 3 smf Mulatru. 4-5 a Format din metiși (2-3).

METIS, -Ă, metiși, -se, s. m. și f. 1. Persoană provenită din căsătoriile a doi indivizi de rase diferite. 2. (Și adj.) Animal sau plantă provenite din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite. – Din fr. métis.

METIS, -Ă, metiși, -se, s. m. și f. Persoană născută dintr-un tată alb și o indiană (din America) sau dintr-o mama albă și un indian. ♦ Animal sau plantă provenind din încrucișarea a doi indivizi de rase sau de specii diferite; corcitură, hibrid. Ereditatea metișilor... în special la prima generație, de obicei, nu e stabilă și cedează ușor condițiunilor de viață. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 106, 9/2.

METIS, -Ă s.m. și f. 1. Individ născut dintr-o albă și un indian sau dintr-un alb și o indiană. 2. (Biol.) Animal sau plantă provenind din încrucișarea a doi indivizi de rase sau de specii diferite; hibrid. [< fr. métis, sp. metiz, cf. lat. mixtus – amestecat].

METIS, -Ă s. m. f. 1. individ din rase diferite. 2. (biol.) hibrid rezultat din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite. (< fr. métis)

METIS ~și m. 1) Persoană care provine din căsătoria a doi indivizi de rase diferite (de obicei dintre albi și negri). 2) Organism (animal sau vegetal) provenit din încrucișarea a două specii diferite; corcitură; hibrid; bastard. /<fr. métis

metis a. și. m. 1. născut dintr’un om alb și o indigenă americană sau viceversa; 2. provenit din doi indivizi de specii diferite, vorbind de animale sau plante.

*metís, -ă adj. (fr. métis, d. lat. mĭxticius, de unde vine și it. mestizio, mestizzo, meliccio și sp. mestiz, corcit. V. mestricĭon). Mestricĭon, corcit (maĭ ales vorbind de populațiunile din America).

metiș sm vz metis

metis s. m., pl. metiși

metis s. m., pl. metiși

metis s. m., pl. metiși

METIS s. v. corcitură.

METIS s. (BIOL.) bastard, corcitură, (reg.) corci. (~ este planta sau animalul rezultat din încrucișarea a două specii diferite.)

Metis, fiica lui Oceanus și a lui Tethys și prima soție a lui Zeus. Cu ajutorul ei, Zeus l-a silit pe Cronus să-și verse înapoi copiii înghițiți (v. și Cronus). Fiindcă i se prezisese că avea să fie detronat de copilul pe care i-l va naște Metis, Zeus a înghițit-o la rîndu-i pe Metis, care era însărcinată. La împlinirea termenului, din capul cerescului părinte s-a născut Athena (v. și Athena).

METIS, -Ă subst. 1. S. m. Nume dat animalelor provenite din încrucișarea a doi indivizi : de rase diferite; corcitură. V. h i b r i d. Oile numite metis s-au născut din unirea merinoșului cu huros. AR (1829),56²/18, cf. ENC. VET. 352. Ereditatea metișilor însă, în special la prima generație, de obicei nu e stabilă și cedează ușor condițiunilor de viață, hrană și întreținere, CONTEMP. 1948, nr. 106, 9/2 Acolo unde s-au îmbunătățit condițiile de hrănire și îngrijire s-au obținut metiși de o mai mare productivitate. SCÎNTEIA, 1 953, nr. 2 745. 2. S. m. și f. Persoană născută dintr-o indiană din America și un bărbat alb sau dintr-o femeie albă și un indian din America. V. c r e o l, m u l a t r u. Cf. ANTONESCU, D. Blana aceasta e adusă din Alaska. De acolo poartă el cele două gloanțe în piept, slobozite de un metiș. C. PETRESCU, O. P. II, 43. ♦ (Adjectival) Format din metiși (2). Alți autohtoni, mai blajini,. . . își plecaseră grumajii între cuceritori, își amestecaseră cu ei sîngele, dînd naștere, în fundurile Argentinei, spre Uruguai și Paraguai, la o populație metisă. SADOVEANU, O. X, 447. - Pl.: metiși, -se. – Și: (2, sg. refăcut după pl.) metíș s.m. – Din fr. métis.