2 intrări

14 definiții

convocát, ~ă a [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 308/5/ Pl: ~áți, ~e / E: convocat] 1 (D. o persoană) Chemat la o adunare. 2 (D. o adunare) Întrunit.

convocá vt [At: BĂLCESCU, M. V. 9/26 / Pzi: convóc / E: fr convoquer, lat convocare] A chema (oficial), într-un anumit loc, o persoană, un grup de persoane ori un corp constituit.

CONVOCÁ, convóc, vb. I. Tranz. A chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane etc., cu un anumit scop (oficial). – Din fr. convoquer, lat. convocare.

CONVOCÁ, convoc, vb. I. Tranz. a chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial). – Din fr. convoquer, lat. convocare.

CONVOCÁ, convóc, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit) A chema, a aduna într-un singur loc cu un scop, în general, oficial. Marea Adunare Națională poate fi convocată în sesiuni extraordinare de către Prezidiul Marii Adunări Naționale, sau la cererea cel puțin a unei treimi din numărul total al deputaților. CONST. R.P.R. 20. Nu tîrzie vreme s-a arătat la lucirea mohorîtă a sfîrșitului de zi și Dănilă-baciul, împreună cu ciracii lui pe care-i convocasem la otac. SADOVEANU, O. A. II 236. ◊ Refl. pas. Aceste adunări se convocați de domn pentru facerea legilor. BĂLCESCU, O. II 13.

convocá (a ~) vb., ind. prez. 3 convoácă; conj. prez. 3 să convoáce

convocá vb., ind. prez. 1 sg. convóc, 3 sg. și pl. convoácă; conj. prez. 3 sg. și pl. convoáce

CONVOCÁ vb. 1. a ține (A ~ o ședință.) 2. v. chema. 3. a aduna, a întruni, a reuni, a strânge. (I-a ~ pe toți ai săi.)

CONVOCÁ vb. I. tr. A chema, a aduna (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit etc. cu un anumit scop. [P.i. convóc, 3,6 -voacă. / < fr. convoquer, it., lat. convocare].

CONVOCÁ vb. tr. a chema (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit. (< fr. convoquer, lat. convocare)

A CONVOCÁ convóc tranz. (persoane) A chema (oficial) la o reuniune. /<fr. convoquer, lat. convocare

convocà v. a da de știre sau a ordona să se adune.

*convóc, a v. tr. (lat. cón-voco, -vocáre, d. con-, la un loc, și vocare, a chema. V. bocesc, voce, e-, in-, pro- și re-voc. Convoacă și convocă, să convoace și să convoce). Chem să se adune: a convoca membriĭ uneĭ societățĭ, a convoca o adunare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONVOCÁ vb. 1. a chema, a invita, (înv., în Transilv. și Ban.) a conchema. (I-a ~ la direcție, la miliție.) 2. a aduna, a întruni, a reuni, a strînge. (I-a ~ pe toți ai săi.)

Intrare: convoca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) convoca convocare convocat convocând singular plural
convoa convocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) convoc (să) convoc convocam convocai convocasem
a II-a (tu) convoci (să) convoci convocai convocași convocaseși
a III-a (el, ea) convoa (să) convoace convoca convocă convocase
plural I (noi) convocăm (să) convocăm convocam convocarăm convocaserăm, convocasem*
a II-a (voi) convocați (să) convocați convocați convocarăți convocaserăți, convocaseți*
a III-a (ei, ele) convoa (să) convoace convocau convoca convocaseră
Intrare: convocat
convocat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular convocat convocatul convoca convocata
plural convocați convocații convocate convocatele
genitiv-dativ singular convocat convocatului convocate convocatei
plural convocați convocaților convocate convocatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)