15 definiții pentru convoca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

convoca vt [At: BĂLCESCU, M. V. 9/26 / Pzi: convóc / E: fr convoquer, lat convocare] A chema (oficial), într-un anumit loc, o persoană, un grup de persoane ori un corp constituit.

CONVOCÁ, convóc, vb. I. Tranz. A chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane etc., cu un anumit scop (oficial). – Din fr. convoquer, lat. convocare.

CONVOCÁ, convoc, vb. I. Tranz. a chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial). – Din fr. convoquer, lat. convocare.

CONVOCÁ, convóc, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit) A chema, a aduna într-un singur loc cu un scop, în general, oficial. Marea Adunare Națională poate fi convocată în sesiuni extraordinare de către Prezidiul Marii Adunări Naționale, sau la cererea cel puțin a unei treimi din numărul total al deputaților. CONST. R.P.R. 20. Nu tîrzie vreme s-a arătat la lucirea mohorîtă a sfîrșitului de zi și Dănilă-baciul, împreună cu ciracii lui pe care-i convocasem la otac. SADOVEANU, O. A. II 236. ◊ Refl. pas. Aceste adunări se convocați de domn pentru facerea legilor. BĂLCESCU, O. II 13.

CONVOCÁ vb. I. tr. A chema, a aduna (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit etc. cu un anumit scop. [P.i. convóc, 3,6 -voacă. / < fr. convoquer, it., lat. convocare].

CONVOCÁ vb. tr. a chema (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit. (< fr. convoquer, lat. convocare)

A CONVOCÁ convóc tranz. (persoane) A chema (oficial) la o reuniune. /<fr. convoquer, lat. convocare

convocà v. a da de știre sau a ordona să se adune.

*convóc, a v. tr. (lat. cón-voco, -vocáre, d. con-, la un loc, și vocare, a chema. V. bocesc, voce, e-, in-, pro- și re-voc. Convoacă și convocă, să convoace și să convoce). Chem să se adune: a convoca membriĭ uneĭ societățĭ, a convoca o adunare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

convocá (a ~) vb., ind. prez. 3 convoácă; conj. prez. 3 să convoáce

convocá vb., ind. prez. 1 sg. convóc, 3 sg. și pl. convoácă; conj. prez. 3 sg. și pl. convoáce

convoca (ind. prez. 3 sg. și pl. convoacă)

convoc, -voacă 3, -voace 3 conj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONVOCÁ vb. 1. a ține (A ~ o ședință.) 2. v. chema. 3. a aduna, a întruni, a reuni, a strânge. (I-a ~ pe toți ai săi.)

CONVOCA vb. 1. a chema, a invita, (înv., în Transilv. și Ban.) a conchema. (I-a ~ la direcție, la miliție.) 2. a aduna, a întruni, a reuni, a strînge. (I-a ~ pe toți ai săi.)

Intrare: convoca
verb (VT81)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • convoca
  • convocare
  • convocat
  • convocatu‑
  • convocând
  • convocându‑
singular plural
  • convoa
  • convocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • convoc
(să)
  • convoc
  • convocam
  • convocai
  • convocasem
a II-a (tu)
  • convoci
(să)
  • convoci
  • convocai
  • convocași
  • convocaseși
a III-a (el, ea)
  • convoa
(să)
  • convoace
  • convoca
  • convocă
  • convocase
plural I (noi)
  • convocăm
(să)
  • convocăm
  • convocam
  • convocarăm
  • convocaserăm
  • convocasem
a II-a (voi)
  • convocați
(să)
  • convocați
  • convocați
  • convocarăți
  • convocaserăți
  • convocaseți
a III-a (ei, ele)
  • convoa
(să)
  • convoace
  • convocau
  • convoca
  • convocaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)