2 intrări
18 definiții
din care- explicative DEX (11)
- ortografice DOOM (4)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
convenit2, ~ă a [At: LM / Pl: ~iți, ~e / E: conveni] Stabilit prin înțelegere comună.
convenit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: conveni] 1-4 Convenire (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
convenit a. de convențiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONVENI, convin, vb. IV. Intranz. 1. A corespunde dorințelor cuiva, a fi pe placul cuiva. 2. A cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înțelege. ♦ Tranz. A accepta, a admite. ♦ A încheia o convenție. – Din fr. convenir, lat. convenire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONVENI, convin, vb. IV. Intranz. 1. A corespunde dorințelor cuiva, a fi pe placul cuiva. 2. A cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înțelege. ♦ Tranz. A accepta, a admite. ♦ A încheia o convenție. – Din fr. convenir, lat. convenire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
conveni [At: LM / Pzi: convin / E: fr convenir, lat convenire] 1 vi (D. un lucru, rar, o persoană) A fi potrivit cu starea, situația cuiva... 2 vi A corespunde dorințelor cuiva. 3 vi A fi pe placul cuiva. 4 vi A cădea de acord cu cineva Si: a se înțelege, a se învoi. 5 vi (Pex) A face un pact. 6 vt (Rar) A hotărî ceva de comun acord cu altcineva. 7 vt A accepta. 8 vr (Trs; ltm) A se aduna.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONVENI, convin, vb. IV. Intranz. 1. (Construit cu dativul) A corespunde cu ceva, cu dorințele cuiva, a fi pe placul cuiva, a-i plăcea. Locuința aceasta îmi convine. ▭ De-acuma eu vorbesc cu Drina, și dacă nu-ți convine, spune-mi pe unde umbli, să ne întîlnim. PREDA, Î. 51. (În forma de prez. conj. convie) Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste. EMINESCU, O. I 141. Nu-mi convine viața mișelnic cîștigată. ALECSANDRI, P. A. 172. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A fi sau a cădea de acord (cu cineva), a se învoi, a se înțelege. După ce am luat încuviințarea colegilor mei, am convenit cu Deda ca întîlnirea cu Eliad să fie la Colentina, în aleea cu tei. GHICA, S. A. 159. ♦ (Folosit absolut) A accepta, a admite. (În forma convin) Conviu bucuros, și cronica noastră e trimisă la tipografie. CARAGIALE, O. II 343. – Prez. ind. pers. 1 sg. și; conviu; prez. conj. pers. 3 convină și (mai rar) convie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONVENI vb. IV. intr. 1. A corespunde dorințelor cuiva, a-i plăcea. 2. A se înțelege, a se învoi, a cădea la învoială. ◊ tr. A accepta. [P.i. convin, conviu, conj. 3 -vină, -vie. / < fr. convenir, it., lat. convenire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONVENI vb. intr. 1. a corespunde dorințelor cuiva, a-i plăcea. 2. a se înțelege, a cădea de acord. ◊ a încheia o convenție. (< fr. convenir, lat. convenire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CONVENI convin 1. intranz. 1) A fi conform anumitor dorințe, gusturi sau posibilități. 2) A ajunge la o înțelegere; a cădea de acord; a se înțelege. 2. tranz. A recunoaște ca fiind adevărat sau posibil; a admite. /<fr. convenir, lat. convenire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
convenì v. 1. a consimți, a mărturisi: a conveni că e așa; 2. a face o învoială: a conveni asupra prețului; 3. a fi convenabil, a plăcea: această casă îmi convine; 4. a avea conformitate de gusturi, a-și plăcea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*convín, a -vení v. intr. (lat. con-venire, a se întîlni; fr. convenir, a conveni. V. de- și pre-vin). Mă învoĭesc, consimt: a conveni să te ducĭ, a conveni pentru suma cutare. Admit, mărturisesc: convin că e așa. Sînt convenabil, plac: această casă îmĭ convine. Mă potrivesc: amiciția e ușoară cînd gusturile convin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
+conveni2 (a ~) (a corespunde) vb., ind. prez. 3 sg. (îmi etc.) convine, 3 pl. convin, imperf. 3 sg. convenea; conj. prez. 3 să convină/să-mi convină
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
conveni1 (a ~) (a cădea de acord) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convin, 2 sg. convii, 3 sg. convine, imperf. 1 sg. conveneam; conj. prez. 1 sg. să convin, 3 să convină; imper. 2 sg. afirm. (rar) convino
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
conveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convin, 1 pl. convenim, imperf. 3 sg. convenea; conj. prez. 3 să convină; ger. convenind
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conveni vb. → veni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
conveni (-vin, -it), vb. – 1. A fi pe placul cuiva. – 2. A se învoi, a se înțelege. – 3. A accepta, a admite. – 4. A încheia o convenție. Lat. convenire, fr. convenir (sec. XIX). – Der. convenabil, adj.; conveniență, s. f. din fr. Cf. cuveni.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
CONVENI vb. 1. a-i plăcea, a prefera. (Ți-ar ~ să te muți la noi?) 2. a se înțelege, a se învoi, (pop.) a se ajunge, a se uni, (prin Munt.) a se îndogăți, (Ban.) a se toldui, (înv.) a se lovi, a pristăni, a se târgui, a se tocmi, a veni, (grecism înv.) a se simfonisi. (Au ~ asupra prețului.) 3. v. înțelege. 4. a accepta, a se învoi, (înv.) a pristăni. (A ~ să vină la nuntă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONVENI vb. 1. a-i plăcea, a prefera. (Ți-ar ~ să te muți la noi?) 2. a se înțelege, a se învoi, (pop.) a se ajunge, a se uni, (prin Munt.) a se îndogăți, (Ban.) a se toldui, (înv.) a se lovi, a pristăni, a se tîrgui, a se tocmi, a veni, (grecism înv.) a se simfonisi. (Au ~ asupra prețului.) 3. a accepta, a se învoi, (înv.) a pristăni. (A ~ să vină la nuntă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT324) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
conveni, convinverb
- 1. A corespunde dorințelor cuiva, a fi pe placul cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: corespunde plăcea
- Locuința aceasta îmi convine. DLRLC
- De-acuma eu vorbesc cu Drina, și dacă nu-ți convine, spune-mi pe unde umbli, să ne întîlnim. PREDA, Î. 51. DLRLC
- Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste. EMINESCU, O. I 141. DLRLC
- Nu-mi convine viața mișelnic cîștigată. ALECSANDRI, P. A. 172. DLRLC
-
- 2. A cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înțelege. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- După ce am luat încuviințarea colegilor mei, am convenit cu Dedu ca întîlnirea cu Eliad să fie la Colentina, în aleea cu tei. GHICA, S. A. 159. DLRLC
-
- Conviu bucuros, și cronica noastră e trimisă la tipografie. CARAGIALE, O. II 343. DLRLC
-
- 2.2. A încheia o convenție. DEX '09 DEX '98 MDN '00
-
etimologie:
- convenir DEX '09 DEX '98 DN
- convenire DEX '09 DEX '98 DN